– Tare m-am plictisit… toata ziua sa ma invartesc asa… parca nu mai ajung niciodata de unde am plecat!

– Stiu ce vrei sa spui, eu am inceput turul asta acu o gramada de timp, am si uitat cand…

– Pai… daca tot mergem asa in cerc, hai sa facem ceva, vrei?

– Pai ce-am putea sa facem decat sa mergem inainte pe acelasi drum?

– Pai uite, am putea… in timp ce mergem… sa ne uitam nitel in interiorul cercului. Sa vedem ce se mai intampla in mijlocul lui, ca tot inainte daca ne uitam vedem mereu aceleasi lucruri…

– Ma, buna idee! A trecut ceva timp de cand nu m-am mai uitat in interiorul cercului… Stii, data trecuta tin minte ca am vazut niste explozii asa frumoase… zici ca erau artificii… sau nu stiu, fluturasi care zburau la nimereala de colo colo… da, asta ziceai ca sunt! Da au disparut dupa un timp, nu stiu de ce…

– Eu ultima data am vazut niste explozii mai urate… au fost puternice, le-am simtit si eu… Dar ce, eu sunt prea puternic ca sa ma fi afectat prea tare… au explodat, eu am tot mers mai departe invartindu-ma…

– Pai da, ca noi suntem atat de mari si puternici incat ceea ce se intampla in interiorul cercului nostru nu ne poate afecta asa usor… decat poate… daca ne-am apropia prea mult de centru… dar asta ar insemna sfarsitul lumii he he he! Sau inceputul!

– He he, sfarsitul lumii, chiar ca! Nu, eu iti zic, ceea ce se petrece in interiorul cercului, e mult mai important si mai interesant decat ceea ce se petrece in afara lui. No offence!

– Stai linistit, pai stiu si eu asta! Am stat odata si am analizat mai atent mai multe punctulete din astea mici si luminoase din cerc… pai fiecare e o lume in sine, stiai? Daca iei sa analizezi la microscop un punctulet din ala mic cat o graunta de nisip, moaaama, stii ce descoperi?

– Ti-am luat-o inainte cu asta, chiar zilelele trecute m-am uitat prin microscop. Ma uitam la nimereala printre grauntele mai colorate, si ce crezi ca am gasit ascuns undeva in interiorul cercului? Ceva care m-a fascinat complet!

– Ce, ce era asa interesant?

– Ma, e clar ca fiind din interior avea sanse mult mai mari sa fie ceva incredibil. Ca doar ce-am zis ca interiorul e cel care da farmecul cercului!

– Da ma, stiu asta, zi ce era cu punctuletul ala colorat!

– Asa… pai intai sa-ti zic ca nu mi-a fost usor sa-l gasesc! Era ascuns printr-o gramada de alte punctulete cenusii, maro, negre… total neinteresante… cumva… parca era pitit si el intr-un cerc mai micut de praf… Dar l-am gasit, pentru ca la un momentdat, pe el a batut o raza de lumina aparte, si asta l-a facut sa iasa in evidenta! Dar numai o secunda, apoi lumina a disparut… Am crezut ca mi s-a parut, ca nu e nimic interesant acolo in interiorul cerculetului, dar am instistat sa ma uit mai atent… Cu ceva efort am dat la o parte straturile alea cenusii care erau deasupra, si ce crezi ca am gasit?

– Ce ma, ce-ai gasit?

– Era ca o perla albastra… Superba era, iti zic eu! Si cand m-am uitat si mai de aproape, ce crezi? Pe el erau alte milioane de punctulete mici de tot, minuscule, invizibile cu ochiul liber… Unele straluceau si ele, altele erau intunecate… si se miscau dintr-o parte in alta, mergeau asa… haotic… nu stiu ce era cu ele… Si ele erau inconjurate toate de cate un cerculet…

Am vazut totusi si cateva care ieseau mai usor in evidenta prin culoarea din interior, cred ca alea aveau grija sa imprastie praful ala din jurul lor, ca sa se vada mai bine, he he… Dar pe urma, toata perla si culoarea aia albastra a fost acoperita iar de stratul cenusiu…

– Fantastic! Dar… eu nu pricep un lucru: cum se face ca ceva asa frumos ca punctuletul asta de care spui tu, e asa de greu de gasit?

– Pai daca nu stie sa se faca vazut! Se lasa inconjurat de chestiile alea cenusii si sta acolo si-si vede de treaba, ce treaba o fi avand! Ahhh, dar stai ca nu ti-am zis totul despre faza cu perla asta albastra!!

– Ce, care faza?

– Nu o sa crezi, dar fiindca mi-a placut atat de mult perla asta, am zis sa mai caut una la fel! Stiu, pare o nebunie ca in ditamai cercul asta acoperit de praf sa gasesti doua perle la fel, mai ales cand ele nu stiu sa iasa in evidenta in niciun fel… dar… ma stii pe mine, sunt mai nebun asa! Daca simt eu in mine ca ceva exista, pai atunci nu ma dau batut pana nu-l gasesc! Oricum, important e sa cauti in primul rand… altfel scad sansele sa gasesti…

– Da, dar daca cauti nu inseamna neaparat ca o sa si gasesti he he…

– Asa e, dar personal m-as simti mai impacat sa stiu ca am cautat si nu am gasit, decat sa stiu ca ar fi putut sa fie langa mine dar eu am fost prea ocupat cu alte lucruri ca sa o caut… Depinde cat de mult iti doresti sa o gasesti…

– Da, asa e… dar tu ai fost oricum extrem de norocos sa fii vazut si o singura perla din asta in interiorul cercului asta mare, dar doua… Greu sa gasesti doua la fel!

– Dar greu inseamna ca nu e imposibil! Si sa vezi, m-am apucat sa caut… si ma duce capul, doar stii, asa ca am cautat intai in apropierea primei perle… care frumoasa mai era! Si chiar acolo undeva aproape, am vazut o perla aproape la fel de frumoasa! Nu era albastra, asta era mai portocalie… dar tot asa frumos stralucea… Numai ca…

– Ce?

– Numai ca perla asta a doua… nu avea pe ea punctuletele alea mici mici mici. Asta parea o perla… moarta… doar cu suprafata… am incercat sa dau stratul cenusiu care o acoperea la o parte, ca mi se paruse ca vad ceva sub el, dar nu era nimic… Adica erau si acolo o gramada de chestii, dar pe mine m-au fascinat firisoarele alea minuscule care se miscau haotic pe prima perla… o faceau sa para… vie! In timp ce asta a doua avea o gramada de chestii, dar niciuna nu o facea sa para vie…

– Eh, pai stii cum e… dupa un timp, dupa diverse incercari prin care sunt nevoite sa treaca in interiorul cercului, punctuletele se schimba… isi mai schimba si forma, si culoarea…

– Da ma, dar… punctuletul ala minuscul cel mai din interior ar trebui sa ramana acelasi mereu… ca doar el e cel ce da frumusetea sau uratenia unui cerculet…

– Da… ee… ce ti-e si cu planetele si cu stelele astea…

– Asa e mai Andromeda… tot ca noi e mai bine… galaxii imense care cuprindem tot… si stele, si planete si fluturi… Da e pacat ca de multe ori nici noi nu stim ce ascundem inauntru… Si uite, daca eu nu-ti ziceam de perla asta albastra pe care am gasit-o in mine, careia apropo, i-am dat numele Pamant, tu nu ai fi stiut niciodata ca ea e acolo, nu? Ai fi zis ca sunt o alta galaxie, la fel ca oricare alta…

– Eh, lasa mai Calea Lactee, ca fiecare galaxie e speciala in felul sau… Dar… ai dreptate… daca nu scoatem la iveala si perlele din interior, atunci nu vom ramane decat niste Galaxii care trec prin Univers fara sa lase urme in viata altora si fara sa ne deosebim prea mult una de alta… Dar vezi, datorita perlei din interiorul tau, eu acum deja te consider mult, mult mai speciala… Si poate cine stie, daca o sa caut, o sa gasesc si eu in mine una, poate ca intr-o singura galaxie nu sunt doua perle la fel, dar in doua galaxii… tre sa existe!

– Asa e mai colega… stii… daca gasesti in tine o perla exact ca asta a mea… sa stii ca eu m-as indragosti de tine!

– Ma, sa stii ca nici nu as vrea sa te indragostesti de mine pentru altceva! Ca la exterior… suntem multe frumoase… dar perle in interior mai greu gasesti…

…

Ioan Stoenica, 8 noiembrie 2007