Ora 8 dimineaţa într-un bloc din Bucureşti. Tot ora 8 dimineaţa şi în alte blocuri, dar pe mine mă interesează unul în mod special. La ora aia dormi încă liniştit, mai ai jumătate de oră de somn. Dar nu apuci să dormi şi jumătatea de oră respectivă, pentru că pe strada din faţa blocului trece liniştit ceasul deşteptător: “fiaaareee vechi luăăăm!!!”
Aşa cum îţi vine să spargi ceasul uneori dimineaţa când ai vrea să mai dormi şi el sună insistent, aşa îţi vine să îi vinzi tipului respectiv nişte fiare vechi direct în cap, mai ales că stai la etajul 7 şi până jos ar creşte valoarea fierului vechi.
Mi se pare mie, sau era interzis sa intri cu căruţa în Bucureşti? Sau străduţele dintre blocuri nu se pun? Bine domne, să zicem că intri cu căruţa şi nu deranjezi nici traficul, nici oamenii. Dar la 8 dimineaţa?? Ah come on!! Unii mai dorm la ora aia! Şi ăia care nu dorm, probabil sunt deja în drum spre serviciu, sau se îmbracă. Nu cred că iese nimeni să “vândă” fiare vechi proaspăt îmbrăcat de serviciu.
Dar ce înseamnă “fiare vechi cumpărăm?” Adică îţi dă şi bani pe ele? Că n-am coborat niciodată să întreb… Şi totuşi, aşa îmi vine câteodată să caut prin casă un calorifer vechi să-l arunc direct în căruţă…
Probabil spune că le cumpără doar ca să te inducă în eroare, să te chinui cu fierul vechi pe scări, că nu merge liftul, şi să zici: “cât îmi dai domne pe fierul ăsta vechi? Uite-te la el, e marfă bună, veche… 1988, an bun!” Eventual muşti din el niţel aşa, să vadă omu că e fier şi nu aur, şi apoi aştepţi o ofertă care să te satisfacă, având în vedere că ai coborât 7 etaje şi te-ai trezit din somn pentru asta. Când colo, “auzi mâncaţi-aş, nu mi-l dai mie aşa pă gratis, că n-am bani, da am 5 puradei”… “Păi şi ce să fac eu cu 5 puradei?” te întrebi.
Până la urmă, îi laşi fierul vechi pe care să îl înnoiasca domnul şi să îl vândă mult mai scump, şi pleci, cu gând că după aşa afacere, măcar nu va mai fi nevoit să treacă iar pe la 8 dimineaţa cu căruţa, şi vei putea dormi liniştit. Urci în casă şi te mai bagi nitel în pat, să mai dormitezi jumătate de oră. Închizi ochii cu zâmbetul pe buze şi adormi liniştit ca un prunc.
După 10 secunde…
“Fiareee vechi cumpărăăăm”.
Şi totuşi… bicicleta mea nu era chiar fier vechi… pe ea de ce au luat-o??
…
Ioan, 2007
Ioan Stoenică - pe potecile vieții 
Baietii astia care umbla cu caruta prin oras, cu puradeii asezati la bronzat in pielea goala pe mormanu de fiare, sa stii ca fac treaba buna (sau „buna”). Iti dau 2 exemple. Cand stateam la brasov, exact la etajul 7 cum zici tu, am schimbat cada din fonta… aia veche si grea. 4 studenti ne gandeam cum o sa coboram mastodontul. In lift nu incapea. Cand ne-au sarit in ajutor doi tinerei, brunetei… Erau foarte antrenati. Au coborat cu cada doar cu o singura oprire zambind ca si cum ar fi carat o saltea. :))) Noi am fost bucurosi ca am scapat de ea (chiar daca fonta e destul de scumpa pe piata neagra 😛 ). Tot asa „a scapat” si un vecin de niste calorifere grele cand el le scosese pe casa scarii doar pentru a face curatenie in casa, urmand sa le monteze la loc.
Bicicleta ta…. Pai avea cadru din aluminiu? ala e aur curat :))
ApreciazăApreciază