Papusi, rochite, o gradina zoologica in miniatura, carti de colorat, plastilina… Oh, si dulciuri: ciocolati multe, turta dulce in forma de stelute, bomboane de ciocolata cu crema de menta, tot ce isi dorise ii adusese. Acum insa fetita crescuse si intelesese care este cu adevarat povestea cu Mos Craciun.

Intelesese ca Mos Craciun nu e un simplu om gras imbracat in rosu care o data pe an iti aduce jucarii si dulciuri. Nu nu nu! El este un om gras imbracat in rosu care are un sac plin cu toate frumusetile, bunatatile si minunatiile din lume si ea fusese prea mica pana atunci sa isi dea seama ca ar putea sa ii ceara Mosului mult, mult mai mult!

De aceea, ea se hotari sa il gaseasca pe Mos Craciun astfel incat sa ii spuna direct ce isi doreste, gandindu-se ca asta e cea mai eficienta metoda, sa incerci sa obtii tu ceva (de la mos), nu sa astepti sa stie el singur ce sa-ti aduca. Pentru ca el poate nu stie asa bine ce iti doresti tu cu adevarat, daca nu ii spui.

Nu conta ca pana la Craciun mai era o luna, fetita intelesese ca Mosul are sacul plin in fiecare zi, asa ca incepu sa il caute, cum stia ea mai bine.

Isi facu un cont pe hi5 si pe 360 (mai târziu și pe facebook), puse multe poze cu ea și cu pisici, stelute stralucitoare si fluturasi roz, filmulete de pe you tube care ii placeau, trecu acolo ce muzica asculta, ce carti a mai colorat in ultimul timp… si acum astepta. Se gandea ca Mosul o va vedea si va veni direct la ea!

Dar nu putea sa se bazeze doar pe asta in cautarea ei. Era esential sa il gaseasca, altfel nu si-ar fi primit cadoul mult dorit niciodata, de aceea, nu doar ca avea cont pe net. Ba mergea si la scoala in fiecare zi, unde facea aceleasi lucruri mereu, unde vorbea chestii marunte cu amicii care nu o cunosteau foarte bine si unde nu spunea nimanui ce isi doreste de la Mos.

Important era sa fie vazuta de cat mai multa lume, in speranta ca undeva, deghizat intr-un trecator, ar putea sa se ascunda Mos Craciun. De aceea, ea se mai plimba si prin parcuri, iesea si prin cluburi, la filme sau patinoar. Doar doar Mosul o va zari si va veni la ea sa ii aduca ACEL cadou pe care si-l dorea extrem de mult.

Mosul in timpul asta isi pazea sacul cu strajnicie, stiind ca nu toti sunt vrednici de continutul lui. Stiind ca unii si-ar bate joc de toate jucariile si de munca lui si ar arunca la gunoi minunatii precum Dragostea, Bunatatea, Încrederea sau Credinta…

El auzise de la spiridusi ca ar fi o fetita care il cauta tocmai pentru ca isi doreste anumite lucruri din sac, nu simplele jucarii materiale pe care toti si le doreau si se gandea ca ea ar putea sa aprecieze si sa se bucure cu adevarat de ceea ce el i-ar putea oferi. De aceea o cauta si el cum stia mai bine.

„Ho ho ho, cum sa fac sa o gasesc pe fetita asta?” se intreba Mosul. „Nu stiu cum arata, ho ho ho, stiu doar cum este in interior – numai o fetita cu un anumit suflet ar putea sa isi doreasca de la mine lucrurile cele mai de pret, dar cum sa fac sa stiu care e acea fetita, cand la suprafata toate sunt la fel? Ho ho ho”

Trecuse si prin parcuri si prin cluburi si prin cafenele si pe patinoare, dar acolo, constata el rapid, nu vedea niciun interior. Numai exterioare. Si toate exterioarele se uitau la el si radeau, vazandu-l imbracat in Mos Craciun desi mai era o luna pana atunci.

Intra si pe internet, isi prinse degetele in tastatura dar isi facu un cont pe hi5 si pe 360, de unde se vedea clar ca el era Mos Craciun – chiar daca multi radeau de el ca ar fi un prefacut. Intra pe toate profilele, dar majoritatea erau goale. Doar poze, stelute stralucitoare si fluturasi care nu spuneau nimic despre interiorul persoanei respective. Nimic care sa-l faca sa creada ca a gasit fetita care trebuie.

Merse si prin scoli, dar acolo, toti copiii erau la fel, niciunul nu iesea in evidenta prin interiorul lui, ci doar, cel mult, prin inteligenta, prin rezultatele obtinute. Unii, mai inteligenti, faceau misto de barba lui stufoasa.

„Ho ho ho, in felul asta nu o voi gasi niciodata pe fetita cu suflet bun! Ce ciudat, ho ho ho, vrea sa o gasesc, dar nu face nimic sa fie văzută… Ca si cand exteriorul ar fi de ajuns. Adica… sansele sa ne gasim ar fi mai mari, daca nu as fi eu singurul care umbla in costum de Mos Craciun pe strada! Pentru ca daca nu o vad eu, ar putea sa ma vada ea si daca ea nu ma vede, sunt sanse sa o vad eu, ho ho ho. Dar asa… doi ochi vad mai prost decat patru, o singura inima simte mai putin decat doua ho ho ho. Poate ca de fapt nu vrea cu adevarat sa ma gaseasca.” isi spuse Mosul dezamagit, continuand sa patineze in gol.

Fetita era si ea dezamagita. Pentru ca nu il gasise, incepea sa creada ca nu exista.

„Am facut tot posibilul sa il gasesc” ofta ea, „daca nu l-am gasit… inseamna ca nu exista. Nu-i nimic… ma voi multumi si de acum incolo cu ciocolatile si jucariile obisnuite”  își spuse ea, adormind cu gandul ca nu va primi niciodata Darul cel Mare.

Si sacul era inca plin… undeva…

Ioan Stoenică, 29 noiembrie 2007