Cand am inceput sa urc singur pe munte, acum cativa ani, excursiile mele nu beneficiau decat de aportul unei mari pasiuni, a dorintei de a urca si de a simti ceva acolo sus (si pe drum). Nu aveam practic niciun fel de echipament special, mergeam cu ce reuseam sa incropesc de prin casa. O pereche de bocanci care se udau la prima atingere a zapezii, tricouri de bumbac care se udau imediat si tineau rece la spate, sosete la fel, pulovere grele care nu tineau prea mult de cald… nimic special pentru munte.

Stiam ca lucrurile se vor schimba, pentru ca imi doream eu sa le schimb. De aceea, dupa o perioada de pauza (de la mersul pe munte), am reusit sa imi cumpar o multime de accesorii carora le-am simtit lipsa in primele excursii, si pe care le apreciez de acum in excursiile pe care le fac.

Vroiam sa ma opresc insa asupra unei anumite marci de produse pentru munte, si anume Quechua. Pentru ca de la Quechua am cele mai multe produse, si pentru ca mi se par produse foarte potrivite pentru incepatori (dar nu numai). Mai ieftine decat alte marci (nu totul foarte ieftin totusi), raport calitate – pret foarte bun si magazine Decathlon in Bucuresti dar si in alte orase din tara.

Daca sunteti incepatori, va recomand si acest articol: Prima oara pe munte – sfaturi pentru incepatori.

Cort Quechua T2. Al meu e visiniu cu rosu, o culoare superba, mai ales cand bate soarele pe el. A costat doar 25 de euro (in 2009).

Cu siguranta eu l-am folosit in mod mult mai intens decat pentru ce a fost el creat, dar a fost “a good preciousss”.

Avand in vedere ca de cele mai multe ori merg singur si ca uneori dorm la refugii (luam cortul “just in case” cu mine), acest cort e prea greu (3,4 kg). O sa il schimb pt vara cu unul care sa aiba sub 1 kg (bun si pt bicicleta), si pt iarna va trebui sa-mi iau altul. Dar sa spun cate ceva despre el.

Cort din doua parti, cort interior + folie exterioara. Se monteaza intai cortul interior, chiar foarte, foarte usor (chiar si singur fiind), dar asta e un dezavantaj daca afara ploua. Folia exterioara se monteaza putin mai greu, uneori a fost nevoie sa o desfac si sa o reasez, dar apoi sta destul de bine.

Impermeabilitatea e buna, l-am tinut in cateva ploi si n-am avut probleme. Rezistenta la vant… e mai rezistent decat m-as fi asteptat, mai ales ca l-am folosit in zone expuse la vant, chiar si pe un varf inghetat in Bucegi. Sigur, nu am prea dormit noaptea aceea din cauza ca trebuia sa tin cu mana de el, sa nu-l indoaie vantul, dar a rezistat. Alta data insa am fost nevoit sa-l strang inainte de apus, pentru ca vantul il culca la pamant. Asadar, daca nu il pun in zone expuse, cu vant puternic, isi face treaba. E mai rezistent decat pare din interior.

E foarte spatios, chiar si pentru doua persoane. In interior sunt foarte multe buzunare (pe fiecare colt), foarte practice. In tavan in centru exista un carlig, pentru agatat o lanterna de exemplu.

Vara e destul de aerisit, dar iarna face condens foarte tare. Dimineata, pe interior stau picaturi de apa una langa alta, si daca misti de cort, incep si cad pe tine. Noroc ca sacii sunt hidro-repelenti, rezista la putina apa. Iarna e posibil sa suiere vantul pe la nas, pentru ca nu exista fusta de zapada, si folia exterioara nu atinge pamantul. Vara insa acest lucru e un avantaj, pentru ca aerul cald circula mai bine si e improspatat mai usor. De fapt cortul asta chiar e cort de vara. Oricum, cand afara e vant si frig, in interior e un adapost mult mai placut.

Veranda nu e foarte spatioasa, doar cat sa pui bocancii “la usa”, sa nu-i ploua. Dar eu am pus si rucsacul uneori, sprijinit de folia exterioara.

Din pacate, nu am avut grija de el asa cum trebuia. L-am impachetat ud si murdar, si acasa nu l-am desfacut sa-l usuc. Asa ca au aparut pete si miros de mucegai pe folia interioara. L-am folosit chiar si asa pe urma, dar nu mai e ca nou.

Fermoarul de la usa exterioara mi s-a rupt intr-o zi (doar capatul acela de care tragi), am ramas efectiv cu el in mana, apoi s-a facut bucatele. Probabil a ruginit si el. L-am schimbat ulterior la un nene care repara fermoare.

Impachetat ocupa destul de mult spatiu, de aceea eu il pun deasupra rucsacului, sub capacul acestuia, orizontal – sau pe fundul rucsacului, daca exista chingi speciale (recomand!).

Nu stiu daca voi mai avea ocazia sa-l folosesc, dar a fost si ramane primul meu cort, my preciousss.

Later Edit

Impresii dupa 4 ani de folosire – Quechua T2

In acesti ani am folosit cortul atat vara cat si iarna, destul de mult – dar el nu mai este singurul meu cort (am si unul de 1 kg, de o persoana – ferrino bivy HL)

Rezistenta la ploaie a ramas destul de ridicata – cortul este functional, dar cu unele „stricaciuni”.

– cerculetele metalice de la baza cortului, de pe colturi, se indoaie si se desfac (sunt de aluminiu) – astfel incat pot iesi de acolo. Se pot repara sau inlocui cu ceva mai rezistent (eu le-am indoit ca sa tina provizoriu.

– fermoarul interior da si el rateuri, merge acum doar intr-un sens – dar si acesta se mai agata uneori.

– betele care tin cortul in picioare s-au uzat, unul din ele s-a crapat si probabil nu mai are viata lunga – dar l-am folosit chiar si asa.

– Cuiele s-au indoit si ele – dar pot fi inlocuite sau indreptate (se intampla cam la toate corturile)

– Folia de sol s-a mai intepat de la iarba, are cateva gaurele, dar e inca foarte functionala. De apreciat ca este mai groasa (deci mai rezistenta la intepaturi si la apa), dar asta o face destul de grea.

– Folia exterioara se tine bine, nu s-a uzat in mod deranjant.

– sforile sunt inca intregi, la fel si cusaturile – rezista bine.

– Husa in care se strange cortul s-a tocit si s-a sfasiat intr-un loc, dar este inca functionala.

…

Pareri dupa 4 ani: cort ideal pentru excursii usoare, pe munte – dar nu pentru conditii prea grele. A se evita montarea pe creste sau in zone expuse la vant (rezistenta la vant nu e foarte mare). Rezistenta la ploaie e foarte mare – daca e montat corespunzator (inainte sa inceapa ploaia!). L-am folosit si in zapada – dar el nu e cort de iarna – bate vantul pe sub folia exterioara si asta il face prea racoros. Totusi, pentru ca folia interioara are doar cateva portiuni destul de mici de plasa (de tantari), vara poate fi prea calduros.

Folia exterioara se monteaza uneori cam greu, sta cam stramb, dar daca se insista, se aseaza bine. Cand e vant, recomand sa se fixeze folia exterioara de bete cu ajutorul celor 4 chingi cu arici, aflate pe interior, in dreptul fiecarui bat. In plus, se pot lega intre ele cele doua bete, in varful cortului – pentru asta trebuie sa aveti la voi o sforicica, un siret ceva. Creste stabilitatea cortului in felul asta.

Este un cort greu (3.4kg) si voluminos (cand e strans) – dar la banii astia (circa 130 lei in 2013) nu gasesti cort mai bun pentru mers la munte.

Un articol util despre excursii cu dormit la cort, aici: Prima oara la cort. 

Geaca Quechua (nu stiu ce model este, nu o mai gasesc pe site-ul lor) am cumparat-o in primul rand pentru culoarea rosie atat de frumoasa (unii spun ca ar fi portocalie) care mi-a sarit in ochi. Dar culoarea e mai mult un detaliu (folositor pentru poze, dar si pentru a fi mai usor de vazut pe munte). Si pentru pretul redus (40 euro).

Imi place ca e calduroasa si comoda. Are buzunare multe si practice, iar cele in care tii mainile au o parte din material calduros (foarte practic). Gluga e si ea calduroasa si protejeaza de vant (poti renunta la caciula chiar, desi cu gluga arat tare ciudat). E o geaca usoara, dar ocupa destul de mult spatiu daca o pui in rucsac. Vara e cam prea calduroasa si groasa totusi, o port numai peste tricou, ca sa apere de ploaie.

Nu-mi place ca nu permite prea mult corpului sa respire, astfel incat chiar daca afara nu ploua, pe dinauntru tot te uzi (probabil cu o geaca mai buna, cu ventilatii la sub brat, e mai bine). Este impermeabila, dar nu rezista la ploi foarte puternice (cand se umezeste mai mult, si din exterior dar si din interior). E sensibila la zgarieturi – materialul exterior fiind un fas destul de usor de agatat si de rupt (A rezistat totusi pana acum, chiar daca am agatat-o ici si colo). Daca o pui la soare, se usuca rapid. Daca e in cort sau in refugiu, unde e umezeala, nu se usuca prea usor.

Imi place cum arata in poze, mai ales datorita culorii.

Ca o concluzie, e o geaca ideala pentru oras, dar e buna si pe munte. In lipsa de o geaca cu Gore-tex, mai ales iarna, e ok. Pentru vara insa trebuie sa-mi iau una mai subtire.

later edit: observatii la peste un an de la cumparare. Mentionez ca in acest an am folosit-o de foarte multe ori, pe orice vreme, atat in oras cat si pe munte  – si vara si iarna.

Pentru oras ramane in continuare ideala – sau pentru plimbari scurte pe trasee usoare (plimbari prin parc, prin padure etc). Daca insa traseul e mai solicitant si incepi sa transpiri, geaca nu te ajuta: se uda destul de usor pe interior pentru ca nu e prea respirabila – nu ajuta la evacuarea umiditatii prea bine – si daca e pusa peste tricou cu maneca scurta, tine rece pe piele.

Poate si pentru ca in unele locuri am cam intepat-o, sau poate ca materialul nu e foarte rezistent la apa, in ploi puternice se uda destul de repede – se imbiba cu apa de-ti vine sa o storci, macar sa-i mai usurezi greutatea. In mers eu nu simt neaparat frigul (desi un disconfort clar exista), dar daca te opresti… e uda si rece. La soare se usuca destul de repede, dar daca nu e soare…

Materialul din care e facuta la exterior, fasul acela, e foarte rezistent – mult mai rezistent decat as fi crezut! Desi s-a agatat in cateva locuri, ar fi trebuit sa fie numai gauri acum, prin cate desisuri de crengi am trecut. Uneori chiar auzeam zgomot de crengi care o zgarie, si ma uitam la ea fiind sigur ca s-a rupt – si de fapt nu patise nimic.

Gluga si buzunarele (multe) sunt foarte practice, sunt foarte multumit de ele, la fel si de snururile de la brau care strang partea de jos – astfel incat sa nu intre frigul pe sub ea. Se pot strange cu o singura mana pentru ca sunt autoblocante. Fermoarele merg inca foarte bine, desi uneori se mai intampla sa se agate in fasul gecii.

Ocupa destul de mult spatiu in rucsac, de aceea recomand (si mie) o punga din aceea cu valva, care scoate aerul si micsoreaza astfel volumul.

Iarna e inca foarte calduroasa, daca e uscata. Daca ai pe sub ea un windstopper sau ceva atunci e ok si pe munte, chiar daca te cam incingi in mers (uneori chiar si la -10 grade). Dar pentru ca se uda usor (si din cauza gaurelelor facute in timp), nu poti ramane cu ea pe tine prea mult.

Tricourile Quechua, Forclaz 50, acelea cele mai ieftine, care costa cam 30 de ron, m-au facut sa-mi dau seama ca nu poti avea niciodata destule. Sunt foarte practice, si au inlocuit in cazul meu tricourile de bumbac sau maieurile.

Se uda mai greu de la transpiratie si permit corpului sa respire (chiar daca nu sunt la fel de comode pe caldura precum un tricou de bumbac, sunt mai practice pe munte). Se usuca super repede (mai ales la soare), avantaj considerabil – intr-o pauza de 10 minute la soare, ai tricoul uscat si il poti refolosi, fara sa fie nevoie sa schimbi 2 tricouri pana ajungi in varf, si unul la coborare. Nu tin rece la spate ca un tricou de bumbac, si nu capata mirosuri urate (aici un mic ajutor il ofera si anti-perspirantul). Eu am 3 astfel de tricouri, si mai am 2 Kalenji (tot marca ce tine de Decathlon, dar pentru alergat).

Sunt disponibile in multe culori, ceea ce e un avantaj pentru mine (imi plac culorile, mai ales pe munte). Nu prea am ce sa le reprosez, la banii dati, nu poti sa le ceri mai mult. Si valoreaza mult mai mult decat un tricou obisnuit. Sunt foarte usoare si ocupa spatiu atat de putin, incat pot sa pun un tricou in geanta aparatului foto sau in buzunarul de la geaca. Daca afara e frig, un tricou din acesta pus direct pe piele izoleaza mai bine decat un tricou de bumbac. Le folosesc si prin oras la fel de mult, de fapt tricourile de bumbac le mai folosesc doar prin casa, si atunci cand dorm.

Daca afara e foarte foarte cald si nu esti pe bicicleta sau pe munte, ci prin oras, atunci apar anumite neajunsuri: daca bagi mana pe sub tricou, esti ud leoarca – insa el ramane destul de uscat – adica in anumite conditii absoarbe mai greu transpiratia (gen daca nu se atinge de corp, pe spate de exemplu). Asta e un avantaj pentru ca tricoul nu e plin de pete de udatura pe spate si la sub brat (desi se uda si el, dar se usuca mai repede). Insa senzatia e ca nu ar strica sa ai un prosop la tine, sa poti sa te stergi pe sub tricou. Un tricou de bumbac te racoreste mai mult, dar nu prea poti sa mergi pe strada cu el asa ud. De aceea tricourile astea quechua sunt mai bune atunci cand faci sport, pentru ca atunci te racoresti de la miscare, si nu conteaza daca se vede ca esti ud. Daca nu e chiar canicula, sunt numai  bune.

Pentru distante mai lungi sau ture mai grele, prefer insa tricourile X-Bionic.

Polar Quechua Forclaz 50. Cel mai subtire polar, s-a dovedit a fi totusi foarte practic, chiar si iarna (nu singur desigur). E mult mai calduros decat orice pulover care nu e “de munte”, mai usor si mai comod. Se usuca foarte repede (de fapt produsele Quechua sunt mereu primele care se usuca atunci cand intind rufele spalate pe sarma, si deci primele pe care le pot refolosi dupa spalare). E ideal pentru vara, atunci cand peste un tricou Quechua e suficient de multe ori. Eu am vreo 3, dar nu iau de obicei mai mult de unu la mine ca nu-i nevoie.

Costa cam 30 de lei. Ce nu-mi place e ca dupa multe spalari intra putin la apa, si materialul isi pierde putin din “moliciune”. Sunt oricum foarte placute la atingere (dar cand sunt noi, iti vine sa dormi cu capul pe ele). Nu am observat sa-si piarda calitatile termice in urma spalarii.

Totusi, daca purtati un M, ca mine, ati putea lua in considerare masura L, astfel incat daca intra la apa, sa nu ramana prea scurt la maneci. Vara cand era mai frig, dar si toamna, merg uneori cu tricou + polar + geaca Quechua, si e ok.

Sosete Quechua . Am doua perechi la fel, Forclaz 400. Sunt foarte multumit de ele,  avand in vedere ca stiam cum este sa mergi cu sosete normale, de bumbac, si cat de repede poti face bataturi din cauza lor. Imi place ca sunt calduroase pe timp de frig, dar le-am folosit si vara. Sigur, daca e prea cald, nu merg folosite. Si iarna cand e foarte frig nu strica niste sosete si mai calduroase. Dar sunt sosete bune in multe situatii.

Se usuca repede si permit piciorului sa respire. Sunt comode, si bataturile, daca apar, apar mult mai greu. Daca nu se uda (de la balti, zapada etc), atunci singurul miros pe care l-am sesizat este cel de iarba uscata. Oricum, acum pot merge doar cu 2 perechi de sosete dupa mine (pentru doua zile), inainte mergeam cu cel putin 4. Sigur, exista sosete mult mai tehnice, cum sunt cele de la X-Socks, dar pentru ture normale, doua perechi de sosete Quechua nu-mi strica deloc! E drept ca sunt cam scumpe, nu stiu pe net ce alte produse se mai gasesc, poate exista si unele mai ieftine. Sunt foarte rezistente in timp, nu se tocesc imediat ca altele.

Mai am si o pereche de sosete Quechua pentru raid (trail running). Diosaz raid 500. Sunt mai subtiri, dar nu sunt la fel de multumit de ele precum de celelalte. Poate pentru ca nu le-am folosit pentru alergat pe munte ci pentru ture normale. Sunt comode, se usuca repede, dar fiind mai subtiri, bataturile apar mai usor. Plus ca mi se pare ca incep sa miroasa mai repede decat celelalte. Cu siguranta sunt mai bune decat sosetele normale de bumbac. Dar cam atat.

Manusi Quechua. Din material de polar, sunt chiar calduroase. Se uda la exterior destul de usor, dar la interior umezeala nu intra foarte repede. Se usuca rapid, si sunt ideale pentru mersul pe munte vara (dar si primavara si toamna). Sunt foarte ieftine, iar la pretul asta, le prefer altor manusi mai “no name”.  Iarna daca e foarte frig, si manusile se uda, incep sa-ti degere putin degetele… deci nu le prea recomand. Sunt bune si pentru o bataie cu zapada, chiar daca se uda mai usor decat unele de fas. Sunt mai comode si permit o mai buna miscare a degetelor, cu o mai fina precizie (necesara pentru a face poze de exemplu sau pentru numararea firelor de par din capul cuiva).

Rucsac Quechua Diosaz Raid 27.

L-am luat in primul rand pentru bicicleta, datorita formei aerodinamice, volumului potrivit (27 litri) si culorii albastre minunate (precum bicicleta mea). A costat in jur de 35 de euro.

E dotat si cu “camel bag”, rezervor de 2 litri pentru apa, cu furtun care iese si se fixeaza pe bretea, ajungand astfel in dreptul gurii. L-am folosit rar, dar am constatat urmatoarele: poti avea apa mult mai la indemana – te hidratezi mai des, mai eficient, nu pierzi timpul sa scoti sticla din rucsac. E destul de mare, 2 litri nu se consuma chiar asa repede. In schimb, nu poti sa vezi cata apa mai e in el si cand e pe terminate decat daca scoti punga din rucsac. E cam incomod de umplut cu apa, trebuie in principiu scoasa punga din rucsac cu totul, si apoi e dificil de pus la loc daca rucsacul e plin. Oricum, nu-i nimic grav asta, se rezolva. Nu uitati sa spalati punga inainte de folosire, altfel apa va avea gust de plastic. Apa de pe furtun se incalzeste imediat de la soare, deci vara bei apa in reprize – intai calda, apoi rece.

Revenind la rucsac –  E un rucsac bun (si frumos) pentru excursii de o zi, dar si pentru mersul pe bicicleta (forma aerodinamica). Eu l-am folosit si pentru ture de 2 zile, vara, cand nu luam mare lucru dupa mine, dar chiar si iarna o singura data.

In el incape chiar si un sac de dormit (pe orizontala), ramanand loc pentru cateva haine deasupra. Forma nu e foarte practica in ceea ce priveste capacitatea de incarcare, fiind mai lat la baza si subtire sus. Uneori e greu sa inchizi fermoarul, sau trebuie intai sa inchizi fermoarul pe jumatate si apoi sa adaugi haine in rucsac. Fermoarul s-a dovedit a fi insa foarte rezistent, si cusaturile la fel (desi de multe ori l-am incarcat mai mult decat era cazul).

Chingile sunt practice si comode, cea de la piept fiind dotata si cu fluier. Atunci cand rucsacul e plin, chinga de la brau trebuie desfacuta mai mult, iar acest lucru se face destul de comod. E putin mai incomod sa o strangi la loc, atunci cand rucsacul e gol.

Buzunarele de pe breteaua de jos sunt foarte practice, mai ales pentru a depozita telefonul mobil, chei, ochelari sau alte maruntisuri. Sunt prevazute cu fermoar si sunt destul de incapatoare. Cele din panza elastica, unde ar trebui sa stea sticla de apa, sunt foarte mici, si mai putin practice. Pentru a fixa o sticla (maxim un litru) e nevoie sa o infasori cu unul din snururile elastice. Snururile sunt mai practice pentru fixarea betelor telescopice sau a altor accesorii. Se poate monta si un izopren, dar fiind mai mare decat rucsacul, e destul de… ciudat, si necesita putin efort.

Pe fata rucsacului (spre exterior cum il tii in spate), exista un buzunar cu fermoar pe verticala (destul de plat, nu incap obiecte prea mari – e bun pentru harti, documente etc). Sub acest buzunar insa exista un sistem util pentru prinderea castii de bicicleta, care se integreaza perfect.

Spatele rucsacului, cel care intra in contact cu spatele utilizatorului, e din material ce permite respirabilitatea (mesh), astfel incat e destul de comod si pe vreme calda. Din pacate, nu tot spatele e acoperit de acest material. De aceea, cand e foarte cald si efortul e mare (pe bicicleta sau pe munte), transpiratia ajunge la zonele fara “mesh”, cele din panza sau ce material o fi ala, si acestea se uda. Mi s-a parut ciudat la inceput sa-l vad ud, ca si cand ar avea pete “la sub brat”, dar se usuca si destul de repede la soare. Nu se simte rece intr-un mod deranjant.

Panza e din material rip stop oarecum, utila in caz ca agati rucsacul in vreo creanga sau ceva, pentru ca nu se desira.

E dotat cu pelerina de ploaie demontabila, care nu acopera insa si buzunarele de pe breteaua de la brau.

Eu sunt multumit, inainte aveam un ghiozdan din piele (sau imitatie) mult mai mic, care ma uda leoarca la spate si nu era deloc comod.

later edit: observatii la peste un an de folosire: e (inca) minunat! Tot ce ziceam mai sus.

Bete de trekking Quechua. Eu am modelul Forclaz 500 grip. Un model mai solid, mai rezistent. Format din 3 segmente, cu rondele pentru zapada separat. Destul de usoare, cu un varf ascutit si rezistent (vai de porcul mistret care se da la mine!). (later edit: in urma folosirii intense, varful cel ascutit s-a tocit pana s-a rupt, si acum betele nu mai au aderenta la fel de buna – recomand folosirea unor protectii de cauciuc atunci cand se merge pe drumuri forestiere).

Manerul are o forma practica si draguta, cu o bretea practica. Insa cauciucul de pe maner nu e foarte practic lipit, o parte se tot desprinde de acolo si e deranjant uneori. Nu poate sa cada de acolo, dar nici bine nu poate sa fie.

Sistemul de strangere si deschidere a inceput dupa ceva timp sa-mi faca probleme la unul din bete, apoi si la celalalt. probabil pentru ca s-a udat si nu l-am uscat la timp. Ma gandesc ca problema asta poate aparea la orice bat telescopic. Dar e de preferat sa nu apara, ca sa nu te trezesti ca nu poti strange batul atunci cand vrei sa-l legi de rucsac. Acum ma chinui sa le inchid atunci cand sunt ude, si nu mai reusesc sa-l blochez la orice lungime vreau. Merg din cauza asta cu un bat mai scurt decat altul uneori. Exista bete cu sistem mult mai practic si comod, dar sunt foarte scumpe.

Betele de trekking insa mi se par in general foarte practice. Nu doar ca iti ofera stabilitate pe terenuri accidentate, dar iti pot da forta (de exemplu cand urci o portiune abrupta), si reduc din felul in care percepi greutatea rucsacului. Greutatea fiind distribuita intr-o oarecare masura catre maini (si picioare ?), prin intermediul betelor. Un singur bat ajuta, dar doua sunt chiar minunate!

Sunt totusi situatii in care e mai bine sa le strangi si sa le fixezi pe rucsac, de exemplu cand e vorba de catarare pe stanca.

later edit: observatii la peste 1 an de la cumparare:

mai intai, ambele varfuri (de care eram tare mandru ca erau foarte ascutite) s-au tocit complet (probabil de la mersul pe drumuri forestiere cu pietre). Asta inseamna ca nu se mai infig in teren aproape deloc, decat daca e un teren mai moale. (recomand aparatoare de cauciuc pt varf atunci cand se merge pe drumuri drepte, unde nu e nevoie de aderenta si unde varful e in pericol de tocire la contacul cu pietrele).

Dupa aceea, unul din bete s-a strambat in urma unui impact fizic, si l-am indreptat eu pe genunchi. In cele din urma s-a rupt de la jumatate segmentul cu varful (eu l-am rupt, incercand sa-l indrept).

Sistemul de inchidere da rateuri in continuare, nu pot sa le inchid la ce lungime vreau, si in niciun caz nu pot face mare lucru daca sunt ude. Recomand bete cu sistem de inchidere cu clapeta, nu cu filet.

Avand in vedere ca unul s-a rupt (mai are doar 2 segmente si nu are varf – ceea ce il face aproape imposibil de folosit si inutil, trebuie sa-mi iau cel putin un bat nou.

Mentionez ca in acest an de folosire le-am folosit foarte mult, pe orice fel de teren si de vreme, si au fost un partener de nadejde in toate excursiile pe care le-am facut. Nu imi mai pot imagina sa urc fara bete in maini. Iar la coborare, ele salveaza genunchii!

(toate aceste observatii sunt cred valabile pentru orice bete de trekking, nu e vorba ca betele Quechua sunt mai nu stiu cum).

Pelerina de ploaie Quechua.

E tip jacheta, adica are maneci, fermoar, gluga, si e albastraaaa. Un albastru tare frumos. Am luat-o mai mult pentru bicicleta, desi nu e asa practica, pentru ca e cam scurta, adica nu merge sa o bag sub fund, pe sa.  E buna si pe munte, nu intra ploaia prin ea, se strange la brau cu elastic, sta foarte bine, nu o bate vantul. Nu e nici foaie de ceapa, adica e destul de rezistenta.

Se strange in ea insasi (are la spate un buzunar cu fermoar ce-i devine custodie atunci cand e stransa, ca sa ocupe spatiu mai putin).

Nu-mi place insa faptul ca face un condens de zici ca e sera acolo in ea. Desi de afara nu intra apa, in interior te uzi leoarca, efectiv o simti uda pe interior, cand o scoti de pe tine. Daca nu ai haine cu maneca lunga pe dedesubt, atunci o vei simti rece pe piele. Daca ai haine cu maneca lunga, atunci maneca lunga se va umezi. In plus, are si un miros ciudat atunci cand se uda pe interior. Nu permite deloc corpului sa respire, si asta e un mare dezavantaj daca vrei sa mergi cu ea pe munte (facand efort adica) sau pe bicicleta. E mai practica prin oras, unde nu transpiri asa tare.

Efectul de sera are insa avantajul de a face cald in interior, atunci cand afara e frig (din pacate nu doar atunci).

Afara de faptul ca arata bine si te protejeaza de ploaie, nu pot sa spun ca o recomand. Exista altele mai mici si mai respirabile. Nu neaparat mai ieftine (eu am dat pe ea 12 euro parca).

…

Mi-am cumparat azi si bocanci pentru mers prin zapada, Quechua Inuit, si pantaloni din material de polar, tot Quechua. Cum inca nu am apucat sa folosesc aceste produse, voi scrie despre ele mai tarziu, probabil tot in textul asta.

…

Acum e putin mai tarziu. Pantalonii de polar sunt geniali! Super comozi, caldurosi, usori, ieftini (50 ron), sunt ideali de stat in cort, in casa, sau de pus pe dedesubt in excursiile pe munte. Nu stiu inca daca intra la apa, dar am o banuiala ca da. Trebuia sa ii iau L. Eh.

later edit: daca mergi cu ei pe tine (sub pantalonii de munte) obligatoriu pe sub ei trebuie purtati niste boxeri sau ceva, altfel transpiri si pot aparea iritatii. Daca ii folosesti doar sa dormi cu ei (eu asa fac de obicei), boxerii sunt iarasi recomandati – altfel e posibil sa iasa pe-afara parti curioase ale corpului (pantalonii au in fata un sliț fara fermoar sau nasture).

Iar bocancii Quechua Inuit, aceia imblaniti cu model cu frunzulite desenate oarecum, sunt minunati. Caldurosi (desi daca ai sosetele ude nu e foarte bine), nu se uda de la zapada, si nici de la apa  – am traversat prin rauri, am stat in zapada toata ziua, nu se uda! (doar sa nu aiba vreun defect ceva). Am mers prin zapada in temperaturi sub – 10 grade, in mers chiar nu ti-e frig. Apoi, asa cum spune si prospectul, poti sta gen 10 minute nemiscat pana sa incepi sa simti rece. Asta depinde insa de multi factori.

Sunt foarte buni de mers prin oras, dar si pe munte. Sunt foarte comozi, mai comozi la drum lung decat o pereche de bocanci tehnici (cel putin comparativ cu ai mei). Chiar daca respira mai putin, si din cauza materialului calduros din interior exista posibilitatea sa iti transpire picioarele mai usor… Mai ales daca afara nu e foarte frig si nu ai niste sosete mai bune, care sa ajute la evacuarea umiditatii. Cert e ca am mers prin Bucuresti cand au fost mocirlele cele mari (pe vreo 10 februarie cred), eram singurul care nu incerca sa ocoleasca baltile. Treceam direct prin ele! Unele ajungeau pana deasupra sireturilor, nu a intrat apa deloc! I-am folosit si pe drumuri forestiere pline de noroi, au rezistat bine.

Au crampoane destul de adanci, dar tractiunea nu mi se pare cine stie ce. Ofera tractiune destul de buna pe zapada (proaspata), dar pe gheata sau zapada inghetata nu prea, si nici pe noroi – pentru ca au crampoane destul de late si plate, adica nu sunt ascutite sa se infiga bine in teren. Dar nu degeaba exista coltari. Pe stanca nu prea i-am folosit inca, dar nu cred ca sunt la fel ca niste bocanci tehnici, si nici suportul pt glezna nu-i cine stie ce, ei fiind destul de moi. Dar fac parte din categoria „dupa ski”, si pentru asta sunt ideali, sa nu-ti degere picioarele pe partie. Iar in oras sunt minunati!

Nici pretul insa nu-i foarte scazut, parca au fost 240 ron. Dar e o investitie buna, mai ales pentru excursii ce nu necesita cine stie ce echipament tehnic, prin zapada. Ah, au si o chestie speciala pentru a prinde rachetele de zapada (care imi lipsesc si mi-ar trebui).

Later edit: dupa un an de folosire, ce am mai observat la ei: in al doilea sezon impermeabilitatea a scazut – acum se uda daca stau foarte mult in zapada. Inca sunt mult mai caldurosi decat niste bocanci de 3 sezoane, chiar si uzi (in mers), dar sosetele sunt leoarca dupa o zi de stat in zapada umeda (si din cauza asta se formeaza si mirosuri neplacute). La traversari scurte prin rauri inca rezista cu bine. Recomand impermeabilizare cu spray-uri speciale – chiar ii ”revergoreaza” si apoi e mult mai bine.

Sunt mult mai comozi decat bocancii mai tehnici si pentru trasee mai lejere sunt ideali. Eu i-am folosit si la ture lungi (fara zapada) si merg bine cu ei. Recomand sosete tehnice care sa elimine umezeala, mai ales ca poti sa transpiri destul de usor in ei daca afara nu e foarte frig.

Talpa e destul de dreapta (nu are un toc/calcai mai evident) – acest lucru face incomoda folosirea parazapezilor – care pot aluneca de sub talpa (cureaua care vine pe sub talpa trebuie stransa bine, altfel poate iesi peste calcai). Eu am taiat un crampon din centrul talpii ca sa poata curelusa parazapezilor sa se aseze mai bine acolo.

Pentru zapada mai dura nu sunt la fel de buni ca bocancii tehnici, fiind prea moi – te doare piciorul mai tare daca incerci sa-ti sapi trepte in zapada inghetata. Si, asa cum mai spuneam, nu au sustinere pentru glezna la fel de buna precum bocancii tehnici/semirigizi sau rigizi. De aceea sunt ideali pentru trasee fara prea mari dificultati.

Sireturile sunt rezistente si nu se desfac daca le strangi bine – dar nu prea imi place ca sunt greu de manevrat in partea de jos. Adica se strang doar deasupra limbii, nu se trage tot siretul ca sa distribuie in mod egal tensiunea pe suprafata limbii. Exista niste sireturi smechere cu elastic, alea ar fi bune!

…

Mi-am amintit ca am si craticioara Quechua, pe care am luat-o set, impreuna cu 2 linguri si 2 furculite si 2 cescute. De tacamuri sunt multumit, sunt usoare, au si gaurele sa le agati cu carabiniera de exemplu. Craticioara am cam ars-o cand am folosit-o la foc cu lemne, si nu pe primus, si s-a cam innegrit.

Am asa o impresie ca, fiind din aluminiu, apa nu fierbe prea repede in ea. Depinde si de temperatura de afara si de alti factori, dar nu degeaba exista vasele alea din titan probabil. Canutele mi se par cam mici, nu prea merge sa-mi fac o supa in ele, au 200 ml parca. Capacul poate fi folosit ca tavita de prajit si se inchide cu un elastic rosu care sa tina craticioara inchisa atunci cand e in rucsac. Manerul cu care se manevreaza craticioara e din plastic si e detasabil, adica tre sa nu-l uiti acasa, altfel nu poti sa iei cratita de pe foc. Desi sistemul pare sa necesite ceva indemanare, e destul de usor de folosit. Si e practic si pentru ca in felul asta craticioara ocupa mai putin spatiu in rucsac (neavand maner fix).

…

In cateva excursii am avut ocazia sa folosesc si un rucsac Quechua Forclaz 40 air – verde. Asta pentru ca rucsacul meu Ferrino are 70 de  litri si e prea mare uneori, iar cel Quechua de 27 de litri e prea mic. Cu 40 de litri m-am descurcat insa foarte bine chiar si in excursii de 3-4 zile (asta si pentru ca am invatat sa iau strict ce am nevoie, si nu sa indes chestii inutile in rucsac doar ca sa-l umplu).

Desi nu e un rucsac foarte usor  (gol are aproape 1,7 kg), pozitia pe spate e foarte buna – se aseaza foarte bine. Sistemul din spate e unul tare interesant, cu plasa si bureti care asigura circulatia aerului intre spate si rucsac. In practica nu pot sa spun ca simti neaparat diferenta, pentru ca oricum transpiri, oricum se uda tricoul. Dar parca iti da totusi o senzatie de confort mai mare decat alte rucsacuri – si cu siguranta se usuca mult mai repede cand il dai jos din spate.

Trebuie sa aveti grija la un mic detaliu care ar putea fi neplacut: in partea de jos, acolo unde se termina tija metalica din interior, exista o proeminenta care ar putea sa fie deranjanta la spate – sa va loveasca. Mie nu mi s-a intamplat, dar am o prietena care are acest rucsac si a avut de suferit din cauza acelei umflaturi. Pentru a remedia trebuie  gasita si pozitia ideala a bretelelor, reglabile in functie de inaltimea utilizatorului.

Materialul din care e facut e rezistent si are si husa de ploaie intr-un buzunar de pe fundul rucsacului.

Desi are multe buzunare (dintre care unul foarte mare pe capac si doua mari pe laterale + cateva mai mici), nu are buzunarele acelea din plasa pe lateral – unde sa pui o sticla cu apa. O sticla de maxim 1 litru incape in buzunarele cu fermoar de pe lateral, dar e mai greu accesibila. O varianta buna pentru transportul sticlelor o reprezinta curelele de pe laterale – dar pentru asta recomand folosirea unor sticle cu forma ondulata, si nu ascutita – astfel incat sa nu alunece pe sub chingile acelea.

Pe capac are elastic, dar un izopren pus acolo va sta destul de ciudat si poate incomoda in mersul prin paduri joase. Recomand atasarea unei centuri pe fundul rucsacului (are găici speciale).

Centura de la brau si cea de la piept mi se par foarte bune, usor de manevrat. Cataramele de la compartimentul principal mi se par prea mici, sau nu stiu ce au ca parca mereu imi aluneca degetele pe ele cand vreau sa deschid rucsacul, si ma lovesc la degete.

Mai are si vreo 2 agatatori pentru bete de trekking, separeu pentru dispozitiv camel-bag si desigur iesire pentru furtun. Buzunarul mic de pe centura de la brau e foarte practic pentru mobil sau alte obiecte micute. Exista si fermoar pentru acces direct la compartimentul principal, care uneori s-a dovedit practic – ca mai indesi ceva marunt acolo fara sa mai stai sa deschizi rucsacul, care presupune scoaterea izoprenului sau a cortului asezate sub capac.

…

Ps: prin acest text nu incerc sa fac reclama marcii Quechua sau magazinului Decathlon, si nici nu am eu vreun castig de pe urma lui. Insa atunci cand sunt multumit de ceva anume, imi place sa spun asta. Asa cum despre produsele X-bionic pot spune ca sunt GENIALE, asa pot spune despre Quechua ca sunt produse cu un raport pret/calitate foarte bun. Si stiu ca parerile utilizatorilor pot valora uneori mai mult decat informatiile oferite de producator.

ps: singurul lucru pe care nu il recomand de la Quechua sunt sacii de dormit: prea scumpi si cu o calitate mai scazuta decat alti saci care exista la magazinele de munte. Ca sac de 3 sezoane recomand Trimm Balance, am vazut ca e foarte apreciat – iar ca sac de vara eu folosesc un Trimm Impact, de care sunt foarte multumit, cand temperatura nu scade sub 5-7 grade.

…

Ioan Stoenica, 29 decembrie 2009, despre produsele mele Quechua. (cu adaugiri ulterioare)

Vezi si: Sfaturi pentru incepatori.