Anul 2009 a inceput pentru mine in luna mai. Cand am reinceput, dupa o pauza foarte lunga, sa urc pe munte. De acum cu forte noi, cu echipament mai serios si mai complet, si desigur, cu o dorinta greu de oprit… Asta se vrea a fi un… cuprins, un fel de bilant al anului ce a trecut, in ceea ce priveste excursiile mele pe munte. De fapt e mai mult ca sa reunesc textele toate la un loc, sa imi fie mai usor sa le gasesc 😀

…

 Pe 7 si 8 mai am fost in muntii Baiului cu Lavinia. Am dormit cu cortul undeva in apropiere de varful Draganu, am facut supa cu zapada topita in craticioara Quechua pe care am ars-o vai de ea si am admirat apusul peste Bucegi. A doua zi am ajuns pe varful Baiul Mare, cel mai inalt din partea asta de creasta, si ne-am bucurat de traseul lin cu priveliste cand spre Bucegi, cand spre Valea Doftanei. A fost prima oara pentru mine in muntii Baiului. Textul e aici: Prima oara in muntii Baiului.

 Pe la jumatatea lunii mai am fost intr-o excursie cu masina pana in Moldova, undeva langa Vatra Dornei. De fapt eram in vizita la cineva. Pentru ca eram destul de aproape de varful Rarau si de Pietrele Doamnei (unde mai fusesem acum cativa ani), am hotarat sa plecam intr-o mini excursie de o zi pana acolo (16 mai). Eu cu Irina, sora mea. Codrii seculari sunt minunati, senzatia de salbaticie si pustiu e incredibila, pana cand ajungi in zona “turistica”, in apropiere de varf si de cabane. Am urcat insa pe Pietrele Doamnei, un loc superb cu privelisti parca fara capat. Textul e aici: Prin codrii seculari spre Rarau

 Pe 23 mai am urcat pentru prima oara in masivul Ciucas. Din Cheia, am facut toata creasta Zaganu, punand cortul undeva spre capatul ei. A doua zi am ajuns pe varf si am coborat pe creasta Bratocea pe o vreme superba, pana in pasul cu acelasi nume, apoi pana in Cheia. Membrii excursiei: Irina, Maria, Darmina, Lavinia si eu, Ioan. Textul e aici: Varful Ciucas – descriere traseu si impresii

 Pe 29 mai nu stiu ce m-a apucat dar am plecat spre Azuga. Vroiam cred sa ajung pe varful Neamtu, cel mai inalt din Baiului. Fara harta, fara sa am habar pe unde se merge, si mai ales… singur. Am urcat pe partia Sorica pana in creasta, unde ningea cu desavarsire. Pentru ca nu vedeam nimic si eram prea aproape de padure, am hotarat sa nu pun cortul ci sa ma intorc acasa. Textul e aici: Cum face caprioara?

 Pe 4 iunie am urcat pentru prima oara in Piatra Mare. Eram singur, si am descoperit un munte care m-a fascinat – incepand de la canionul Sapte Scari pana la varf si la Pestera de Gheata si traseul de coborare, pana la paduri si poieni si privelisti insorite… Pe 5 iunie, a doua zi adica, am revenit, dornic sa arat si altora minunatia, cu Maria, Claudia si Catalin. Pe 6 iunie, ziua urmatoare, am revenit cu Lavinia. Si parca nu ma mai saturam de muntele asta si de noile trasee pe care le descopeream. Textul e aici: 7 scari de 4 ori in 3 zile

 Pe 13 – 14 iunie am fost in Bucegi cu Sara. Urcand pe valea Jepilor pana la Babele, apoi la Crucea de pe Caraiman si la varful Omu unde am pus cortul (vai, ce noapte!). De acolo am pornit spre varful Scara a doua zi, pe creasta Tiganesti si coborat in Bran. Un traseu superb (mai ales cel de la coborare), pe care nu mai fusesem, printre o multime de flori roz de rododendron. Am descoperit o parte a Bucegilor mai putin umblata, dar incredibil de frumoasa. Personal partea asta imi place mult mai mult decat cea cu platoul dintre Cota 2000 Sinaia si cota 2000 Busteni. Textul (lung) e aici: Muntele Mamutilor

 Pe 17 iunie eram in Brasov cu Maria. Asa ca am urcat o fuga pana pe Postavaru. Fara harta, fara sa mai fi fost vreodata inainte, ne-am descurcat de minune, prin padurea draguta, pana la varf. Un varf cu privelisti largi si frumoase, ideal pentru trasee de o zi, chiar si pentru incepatori. Textul e aici: Postavaru – insula la nivel inalt.

 Pe 22 iunie am urcat pentru prima oara in Parang. Cu tata, Irina, Maria si Emi. Adica in familie (lipsea doar un frate – da, suntem 5). La meteo se anuntase cod galben de ploi, dar pentru ca dimineata (la complexul turistic Parang, la capatul telescaunului) era vreme bunicica, am inceput sa urcam. Ploaia si ceata au venit pe la jumatatea drumului. Ne-am bucurat de refugiul Carja, apoi am mers bajbaind pana pe varful cel mai inalt, Parangul Mare. De unde nu am vazut nimic ca era nor si ploaie si frig. Ne-am intors in viteza, goniti si de cateva tunete in apropiere. Textul… lipseste cu desavarsire! Ce chestie.

 Pe 18 iulie am urcat iar in Piatra Mare, cu Sara. Inca nu ma saturasem de muntele asta. Am pus cortul langa varf si am coborat a doua zi in Predeal pe un traseu pe unde nu mai fusesem. Un traseu atat de salbatic (si de prost marcat) incat am vazut o turma de porci mistreti in padure. Cu tot cu pui. La coborare ne-a cam plouat, dar cand m-am trezit in dimineata aceea in cort, un soare absolut fantastic mi-a luminat fata si sufletul pentru circa o ora (in care am lasat-o pe Sara sa mai doarma). Am umblat o ora pe poiana insorita de pe varf, a fost fantastic! Textul e aici: Cu cortul in Piatra Mare

 Pe 27 iulie am plecat singur in cea mai mare aventura de pana atunci: Ziua 1: Busteni – Poiana Izvoarelor – Bucsoiu – vf Omu (dormit in cort). Ziua 2: Vf Omu – Saua Batrana – Moeciu – Fundata – Sirnea – Refugiul Grind din Piatra Craiului. Ziua 3: Grind – Varful La Om, creasta sudica a Pietrei Craiului, coborare in satul Satic (in partea cealalta a muntelui). Dormit la o tabara in sat. Ziua 4: Satic – varful Cascoe – varful Papusa (masivul Iezer-Papusa) – varful Batrana – varful Rosu – refugiul Iezer. Ziua 5: coborare cu un grup de tineri de la academia militara pana la cabana Voina, apoi cu camionul de armata spre Campulung si apoi spre casa.5 zile pline, 5 zile cu rani la picioare de la atata mers, cu peisaje si oameni si ganduri si vise… Si cu ideea ca masivul Iezer – Papusa, unde nu mai fusesem, e minunat! Textul inca nu l-am terminat de scris, o sa fie foarte lung.

 Pe 17 august am urcat iar in Piatra Mare, cu un “card de fete”, prietene cu Irina. Pe unele le mai stiam si eu, nu conta asa mult. Au mai fost si Emi, Ovi si Claudia. Nu am scris text, dar daca as fi scris, as fi mentionat ca cel mai important lucru pe care l-am invatat a fost acela de a nu mai merge cu un grup pe care nu-l cunosc, mai ales daca e format in cea mai mare parte din incepatori. Eh, ma gandisem la bucuria lor mai mult…

 Perioada 21-27 august am petrecut-o departe de Bucuresti, in muntii Apuseni. Cu Irina, Maria, Darmina si Claudia. 6 nopti in cort, 7 zile prin locuri superbe, o excursie si o parte de tara absolut fantastice. Textul pe scurt e aici. Inca lucrez la varianta lunga si mult mai plina de detalii.

 De pe 1 pe 7 septembrie am fost in Grecia. Cu un singur scop: de a ajunge pe cel mai inalt varf, pe muntele Olimp. Au fost 4 zile (3-6 sept) in care am fost singur pe munte, cu 3 nopti dormite la cort sau la refugiu. Am ajuns pe varful cel mai inalt, Mytikas, la 2918 metri deasupra marii Egee si a Greciei. Un munte fenomenal, atat de divers si de complex. O aventura minunata, sa fiu singur pe poteci neumblate sau sa intalnesc oameni din o multime de tari, veniti sa-l viziteze pe Zeus si tronul sau impunator… Textul e aici: Singur printre zei – pe muntele Olimp

 21 septembrie, Fagaras. Am urcat in aceeasi formatie ca si in Parang (cu tata, Emi, Irina si Maria) pana pe varful Lespezi. Traseu de o zi cu plecare de la cabana Piscul Negru a fost presarat cu afine multe si bune, cu un soare cald si iarba moale. Iar peisajul pe varf a fost superb! Cu Negoiu cel stancos si ascutit, apoi invaluit de nori… Tot acolo am facut si celebra deja poza, cu mine in costumul X-bionic. (vezi poza) Textul e aici: Printre afine si Lespezi.

 12-13 octombrie, am plecat singur in cautarea toamnei, la poalele Pietrei Craiului. Am lasat masina in satul Pestera si am pornit prin padure pana la refugiul Grind. De acolo am urcat pe creasta invaluita de ceata si de vant, unde am dormit in refugiul din saua Grind. Am coborat a doua zi pe acelasi traseu. Textul e aici: Piatra de culoarea toamnei.

 Pentru ca nu ma saturasem de toamna, si nici de Piatra Mare, pe 27-28 octombrie am urcat iar pe varf. Cu Corina, care nu mai fusese acolo niciodata. Am pus cortul langa varf ca si alta data, dar din pacate nu am avut noroc de timp frumos. A plouat cam toata noaptea, si cortului meu i s-a rupt fermoarul cu aceasta ocazie. Dar coborarea prin padurea colorata de toamna a fost tare draguta, desi parea ca nu se mai termina… Textul e aici: Nu doar sase’s norocoase.

 In cautarea unei zapezi pe care nu am gasit-o, pe 5 si 6 decembrie am umblat singur pe crestele muntilor Grohotis. Unde am fost pentru prima oara, desi se afla asa aproape de Slanic. Am urcat din Cheia, am ajuns pe varful Grohotis, am dormit o noapte atat infricosatoare cat si frumoasa (mai apoi) intr-o stana parasita, apoi am coborat a doua zi in Valea Doftanei. Textul e aici: Creste de Grohotis. 

Si ca sa incheiem anul cu bine, pe 31 decembrie am urcat din Pasul Predelus pana pe varful Neamtu, cel mai inalt din Baiului. Cu Irina, Maria, Darmina, Stefan si Catalin. Am coborat pe intuneric prin padurea fara poteca, prin zapada cea mare. Textul e aici: Ultima zi pe munte, ultima zi din an.

 A fost un an plin de munte si de excursii pentru mine. Am urcat si am mers si am stat pe munte in jur de 40 de zile, adica mai bine de o luna, din cele 8 luni ale anului meu montan. Nu stiu daca e mult sau putin, pentru ca nu am cu ce sa compar si nici nu ma intereseaza asta. Stiu insa ca ce a fost, a fost minunat – cu rele si bune, cu tristete sau bucurii. Si ce va fi, are toate sansele sa fie “si mai minunat”. Daca eu ii voi permite si voi lupta pentru asta.

Aaa, de fapt, pot la fel de bine sa amintesc aici si de o excursie pe bicicleta. Bucuresti – Slanic, Slanic – Cheia – Brasov – Breaza, Breaza – Bucuresti. 3 zile singur pe bicicleta (iulie 2009), 350 km. Textul e aici: 350 km pe bicicleta.

Despre excursia de o zi pe care am facut-o tot singur, tot pe bicicleta, pana la Oltentia (m-am dus sa vad Dunarea) nu am scris nimic. Ciudat. Anyway.

…

 Albume cu poze din excursii gasiti aici, pe picasa: poze excursii Ioan Stoenica

…

„Multe zile se uita, multe trec fara rost…”

Ioan, 11 ianuarie 2009. Ah, e 2010, scuze.

…

cateva texte despre excursii mai vechi:

Prima oara in Piatra Craiului (nordica): Ce sa faci c-un milion!

In Hasmasul Mare pe Piatra Singuratica

Revelion (singur) pe Varful cu Dor

Prima oara iarna pe munte, varful Omu: Mai Omule mai! (nu stiam prea multe pe atunci, i know)