AAAAAAAAA, cat de taaareeee!!! Mor de ras doar amintindu-mi!! (Acum oamenii „inteligenti” vor spune ca „prostu rade de ce-si aduce aminte” – n-au decat sa spuna, pentru ca asta nu implica faptul ca toti cei care rad de ce-si aduc aminte sunt prosti. Asa cum poti spune „tigrul e animal”, dar nu toate animalele sunt tigrii).

Mi-am amintit desenele animate din copilarie (probabil doar o parte din ele), si e minunat sa auzi melodiile pe care le asteptam in fiecare seara lipiti de telvizorul alb-negru (si mai tarziu color)… genial! Sa le iau la nimereala:

Sandy Bell – vai, melodia e geniala, habar nu aveam ca e in franceza – se pare ca majoritatea erau in franceza, desi se vede si dupa grafica si figura personajelor ca sunt made in Japan. Imi aminteam partea cu „sandy sandy, sandy sonduuuu” Mie acum nu-mi plac cainii, dar cainele pe care il avea Sandy, pe care il chema Tambour, mi se parea foarte tare – curajos, destept, prieten bun… Atat imi amintesc. Nu mai stiu ce facea Sandy aia toata ziua, dar stiu ca se uita si mama cu noi. Genial!

Candy – astea cred ca au urmat dupa Sandy , ca ma gandeam ca o sa-mi fie dor de Sandy si Candy o sa fie doar o imitatie ieftina (eh, atunci ma gandeam de fapt ca n-o sa poata Candy sa-i ia locul lui Sandy in inima mea ), dar mi-au placut si astea pana la urma, desi nu cred ca le-am mai urmarit cu acelasi interes. Cu siguranta nu cu acelasi interes ca pe…

Lidia – despre care aveam impresia ca se cheama „Floarea cu 7 culori”. Vai, astea erau foarte dragute, nu-i de mirare ca si eu am povesti care vorbesc despre flori si gradini pline de suflet si culori… Si ii tineam minte pe Boris si pe Natasha, care erau aia rai… Si ea avea o oglinda magica de nu stiu ce facea… O floare in culoarea curcubeului, ce sweet…

Pentru cei care au impresia ca doar desene cu fete urmaream (din cauza vreunei obsesii copilaresti pe care multi adolescenti inca o au ), ei bine, mai vedeam si alte desene, nu doar desene cu nume de fete:

Heidi! Ce vreti, n-aveam decat doua programe… La Heidi imi amintesc ca mi se parea geniala casuta bunicului din varful muntelui, precum si branza aia de arata delicios… Ah, si parca dormea in podul cu fan, vaaai, superb!! Tre sa scriu mai multe povesti, e clar! Sa aiba ce sa critice aia care au uitat sa simta… Si sa isi aminteasca niste vise ceilalti… si copiiiiii, yuhuuu, tre sa-l imprumut pe Flavi o perioada, sa il pun sa asculte povesti, ca sa-mi fie mai usor sa inventez… Sau daca se ofera altcineva…

Aventurierii spatiului (n-am gasit pe net) – Tin minte doar ca erau cu Rana si Giraff si inca un personaj (Petit?), si erau prin spatiu… aventurieri Dar nu erau asa „violente” ca altele, erau mai… de aventura! Very nice…

Pif si Hercule – Vaaai, genial!!! Melodia e asa comica (inca!) Il tin minte pe Farfui, politistul, si plasturele lui Hercule

Apoi erau unele care nu mai stiu cum se chemau, cu o nava spatiala care se transforma in robot – pe robot parca il chema Maxtar sau ceva de genul asta, ca stiu ca eram la Slanic si crapam lemne cu toporul, si imi imaginam ca eram Maxtar si ma luptam cu inamicii… ca si el avea parca un topor… robotic! Eram micut…

Si tot din soiul asta de desene erau si alea cu leii roboti, care erau colorati diferit, si care daca se uneau, formau un robot mare… Da, ne placeau si alea… Later edit: Voltron! da, astea erau…

Apoi era of course… Captain Planet! Pe atunci eram ala cu inelul cu foc, deh, dorinta de actiune! Acum se pare ca inelul cu Heart e prea bine prins pe deget… si nici nu l-as mai scoate sa-l schimb cu altceva… Cause the Heart has bigger power than anything else, if you know… Oricum, „The power… is yours!” Cel putin desenele astea erau educative, incercau sa schimbe ceva in bine… De aceea cu siguranta unii nu se uitau la ele! Gooooo Planet!

Piratii apei negre – la astea cred ca mai crescusem nitel, dar erau tare captivante… am tinut minte ca pe ala rau si gras il chema Bloth, si era mare smecher, il lasa pe Ren sa gaseasca diamantele magice, apoi el le fura de la asta… Si ii inghitea barcuta cu panze in ditamai galera ce avea el… Si Ren avea un cutitas primit de la taica-su, si ala ii era de ajuns sa se lupte cu altii care aveau ditamai sabiile Si mai era si pasarea aia maimuta sau ce era, care manca pepeni, si mai era si o fata draguta…

Biker mice from mars – asta era misto ca erau 3 personaje, si noi eram 3 frati, asa ca puteam sa ne impartim in mod egal… Nu mai stiu care eram eu, cred ca ala gri cu motor albastru… desi acum l-as alege pe ala alb cu motor rosu

Nils Holgerson – n-am gasit varianta in engleza. Ce comica era vulpea aia, si cat de tare era caciulita cu fluier in loc de ciucure… Si sfoara de atarna de gatul gastei… Mi-au placut asa mult desenele, incat am dat numele unui miel nou nascut la Slanic, Nils!

Zorro – moaama, ce nice erau si astea… tin minte episodul in care Gonzales visa ca e si el mare erou, si cand taia cu sabia, taia in forma de G AAAAA, si noi faceam cu pixul Z-uri pe tavan si pe pereti

Si probabil mai erau si altele, mai amintiti-va si voi…

Poza reprezinta un tablou facut de tata pe vremea unora din desenele animate de mai sus. Ghiciti care din cei trei frati sunt eu

…

Ioan, scris candva prin 2008.