Am auzit de o multime de ori expresii precum “avem o tara frumoasa, dar nu stim sa o punem in valoare” sau si mai rau “avem o tara frumoasa, pacat ca e locuita!”. Ca si cand cei ce spun asta nu locuiesc tot aici. Da, e frumoasa. Da, e prea putin pusa in valoare si da, este locuita. Dar lucrurile sunt influentate in primul rand de noi. Noi o putem pune in valoare sau o putem distruge, noi putem sa transformam negativismul din “e locuita” in ceva bun. In ea locuiesc inca o multime de oameni buni – si am putea sa incercam sa fim si noi printre aceia.
Gandhi spunea despre tara lui: “India nu se rezuma la cativa avocati din Delhi sau Calcutta… India traieste prin satele ei, prin cei ce muncesc pamantul…”. Parafrazand, am putea spune ca Romania nu se rezuma la o cladire imensa plina de parlamentari (dar lipsita complet de suflet). Romania e mult mai mult decat ceea ce noi stim si are o multime de motive pentru care noi sa o iubim. Romania suntem si noi!
Iar unul din aceste motive, printre preferatele mele, sunt muntii ei. Peisajele naturale si romantice pe care le vezi cand te ridici deasupra soselelor, deasupra oraselor si satelor, undeva pe un varf de munte. Peisaje pe care in alte tari din Europa rar le mai gasesti, pentru ca asfaltul si lumea moderna au ajuns peste tot, distrugand din farmecul natural al locurilor.
Noi inca avem paduri salbatice in care traiesc animale, inca avem varfuri de munte unde nu ajunge nicio sosea sau niciun drum. Inca avem linistea naturii si bucuria de a te afla acolo sus fara sa vezi in vreo parte influenta negativa a oamenilor. Din pacate, lucrurile se schimba pe zi ce trece si la noi – dar sperante ca nu vom ramane fara aceste comori exista.
Pentru asta insa putem face si noi ceva. Si cel mai simplu lucru de facut este sa constientizam ca avem ce iubi – avem cu ce sa fim mandri – si avem ce proteja.
Expozitia “Romania, dincolo de sosele” este o incercare de a aduce mai aproape de oameni, acea parte mai putin vazuta a tarii noastre. De a aduce muntii in mijlocul orasului astfel incat si alti oameni sa poata sa descopere ce se ascunde acolo unde foarte putini dintre ei ajung. Imi doresc ca aceasta expozitie sa fie pentru voi o excursie. Una pentru care nu ai nevoie de echipament special si nici de conditie fizica deosebita. O excursie… in care sa ai poate o mica revelatie.
Excursiile pe care eu le fac nu au ca scop fotografia. Fotografia este pentru mine doar un mijloc, nu un scop. Un mijloc de a oferi si altora macar putin din ceea ce eu gasesc acolo. Dar o excursie poate fi o importanta lectie de viata, atunci cand reuseste sa te faca sa privesti mai mult si-n tine, nu doar imprejur! De aceea le simt atat de profund si de aceea consider ca nu doar corpul e cel ce calatoreste, ci si sufletul – spre adancul padurii, spre adancul cunoasterii de sine si al intelegerii. Iar daca prin fotografiile mele reusesc sa transmit macar putin aceste sentimente si altora… atunci e de inteles de ce fotografia poate fi o forma atat de frumoasa de exprimare. Si de ce eu incerc sa profit de ea cat de mult pot. E greu sa nu iubesti ceva ce te poate ajuta sa trezesti emotii frumoase in oameni.
Avand in vedere unde are loc expozitia aceasta, poate nu ar trebui sa spun asta. Dar… imi doresc ca principalul efect al expozitiei mele sa fie o dorinta mare de face rost de un rucsac si de o pereche de bocanci . Si abia apoi de un aparat foto. Fotografiile cele mai bune nu se fac de la fereastra casei. Doriti-va sa descoperiti mai mult! Doriti-va sa descoperiti… Romania, dincolo de sosele!
Te astept la F64, in cel mai mare magazin foto din tara! La spatiul expozitional al magazinului (etaj 1) in dupa-amiaza zilei de sambata, 9 iunie 2012, la orele 14.00 incepe vernisajul expozitiei mele. Fotografiile vor ramane expuse pana pe 19 iunie 2012, iar eu voi mai fi acolo din cand in cand (cine e interesat de acest aspect ma poate intreba).
Ne vedem la F64! – Bd. Unirii, nr. 45, Bucuresti (vezi harta). Expozitia poate fi vizitata de Luni – vineri intre orele 09.00 – 21.00, iar Sambata si Duminica de la 10.00 – 18.00.
Ioan Stoenică
Ioan Stoenică - pe potecile vieții 
Foarte frumos! Sper sa iti treaca pragul expozitiei, si sa-ti impartaseasca sentimentele, cat mai multi! Mult succes in continuare!
ApreciazăApreciază
Multumesc! Sper si eu sa reusesc sa le transmit asa… un dor de duca! 😀
ApreciazăApreciază
Extraordinar !
Ma bucur tare multe ca scoti ce este mai frumos din Romania !
ApreciazăApreciază
Multumesc! Sper sa se bucure cat mai multa lume de frumusetile tarii noastre.
ApreciazăApreciază
multumesc pt fotografiile minunate Eu sint de 40 in Indonesia si de cite ori merg in Romania ma du imediat la munte Ador muntii si adevarat slava Domnului sint multe locuri in tara care nu sint stricate de mina omului. nu uita sa mai trimiti poze
ApreciazăApreciază
Multumesc si eu pentru mesaj! Sper ca fotografiile mele sa va ajute macar putin in ceea ce priveste dorul de casa – atunci cand sunteti departe! 🙂
ApreciazăApreciază
Superbe peisaje. Sincere felicitări! 🙂
ApreciazăApreciază
Multumesc!
ApreciazăApreciază
Pentru ca ajung destul de rar prin munti,hoinaresc-virtual-cu nesat pe traseele pe care le propui si iti multumesc ca” ma ghidezi”.Voi face tot posibilul sa ajung la expozitie.Succes!.
ApreciazăApreciază
Sper sa reusesti sa ajungi! 😀
ApreciazăApreciază
help: daca ai avea un disponibil de 3300 ron ce aparat foto ai alege?
ApreciazăApreciază
Salut! Presupunand ca ai folosit deja un aparat foto compact (sau bridge), adica nu esti la primul contact cu un aparat foto, am un singur sfat foarte clar: ia-ti un aparat mai ieftin (gen D3100 sau D5100) si un obiectiv mai scump. Nu as lua obiectivul de kitt 18-55mm. Daca esti super incepator, un aparat de tip bridge, cu zoom mare, macro super etc, e numai bun – are setari manuale suficiente ca sa inveti sa scoti ce-i mai bun din el. Asta e valabil si pe un DSLR entry-level cum e D3100, doar ca un DSLR mi se pare nitel mai complicat, plus ca e mult mai greu si voluminos. Depinde si ce vrei sa faci cu el, ce fel de poze, unde-l vei folosi si cat de mult. Ideea e sa nu il tii pe auto, pt ca el nu stie singur ce vrei tu sa faci, iar potentialul lui e mult mai mare decat cel pe care-l are pe Auto.
un kitt interesant mi se pare asta: http://www.f64.ro/f434343/products/description/Nikon_D3100_kit_18_105mm_VR_AF_s_DX-SD_Sandisk_8gb_Extreme_HD_Video-geanta_Nikon_cf_eu05/index.html
Nu uita ca si costurile cu geanta, cardul de memorie etc sunt de luat in seama, asa ca un astfel de kitt e numai bun. Obiectivul 18-105mm mi se pare foarte potrivit la nivelul asta de pret.
Un alt kitt interesant e asta: http://www.f64.ro/products/description/Nikon_D3100_body/index.html?bid=2567
E bun mai ales daca vrei sa ai un zoom mai mare, obiectivul ala tamron a fost ales produsul anului cred ca anu trecut, nu stiu sigur. Ai o plaja focala mult mai larga (18-270mm), adica acoperi mai multe situatii de fotografiere (desi probabil nu va excela la niciuna, dar asta e valabil la multe obiective cu plaja focala mare).
Spor la cumparaturi si… lumina buna!
ApreciazăApreciază
mersi mersi!!!
ApreciazăApreciază
Superba expozitie! Felicitari!/// Minunat traseul prin Bucegi!
ApreciazăApreciază
Poate ne faci un sumar cam pe unde ai fost, unde ti-a placut cel mai mult, ce presupune sa vezi tara cu cortul. Eu am fost de trei ori acum cativa ani. De atunci nu m-am mai incumetat sa merg cu cortul desi a inceput sa-mi surada de cand cumantul meu merge tot timpul.
ApreciazăApreciază
Un astfel de articol ar fi o idee buna – poate voi reusi sa scriu ceva de genul asta. De fapt e ceva in plan, ca vara asta am facut o excursie cu masina prin tara, cu doi nepotei – cu dormit la cort. As putea scrie acolo mai multe despre ce presupune asta. Pana atunci poti gasi informatii utile si in articolul cu „sfaturi pentru incepatori”.
ApreciazăApreciază
De azi dimineata de cand am dat peste blogul tau nu m-am mai putut dezlipi din fata calculatorului (precizez ca acum e ora 1:18 am, wow am trecut in ziua urmatoare si nici n-am realizat ). M-au impresionat puternic povestile de trezit adulti, precum si celelalte articole, iar de poze nici nu mai spun, esti cu adevarat mirobolant. Sincer esti primul barbat pe care l-am intalnit intr-un fel sau altul si care este atat de sensibil, profund si capabil sa transmita. Iti multumesc pentru minunatele ore in care m-ai condus in lumea ta si m-ai trezit din amorteala in care intrasem! Astept cu sufletul la gura sa te citesc iar.
ApreciazăApreciază
Ce dragut, multumesc pentru mesaj! 🙂 Poate ar trebui sa ma simt flatat, dar mie mi se pare mai interesant sa aflu despre efectul pe care ceea ce eu fac (sau sunt) il are in alti oameni, decat despre cat de „mirobolant” sunt eu 😀 Si daca textele mele te-au facut sa stai atat de mult in fata calculatorului, asta e un compliment pe care-l apreciez mai mult si care imi e mai de folos. Asa ca si eu iti multumesc ca mi-ai spus de acest efect pe care blogul meu l-a avut 🙂
E drept ca n-am mai scris de ceva vreme „povesti de trezit adultii”, dar mereu le-am considerat nemuritoare pe cele mai vechi. Unele mi se par acum mai naive, dar unele inca imi plac si mie foarte mult (Dansul frunzelor din mine, Printesa din turn, In lumea celor care nu chelesc etc). Daca mergi si pe munte, ar putea sa-ti placa si jurnalele mele de munte – fotografiile in cazul meu nu fac cat 1000 de cuvinte 🙂
Daca mai stai pe-aici, nu ezita sa te exprimi – mai ales daca gasesti ceva ce rezoneaza cu tine intr-un fel sau altul 🙂 In felul asta va fi mai greu sa apara o prapastie pe marginea careia m-am aflat de multe ori: „heeei, ti-am citit toate jurnalele, iti urmaresc toate albumele, sunt foarte frumoase!” – „multumesc… dar daca ai fi si spus ceva cand citeai, acum stiam si eu cu cine vorbesc, nu doar tu!” 🙂
ApreciazăApreciază