Învățăm când suntem mici că melcii își poartă casa în spinare – și unora încă ni se pare interesantă această idee: să nu depinzi de ceva fix, să poți să mergi liber de colo colo și când se face seară, să fii acasă – oriunde ai fi – pentru că ai casa cu tine. Norocoși tare acești melci!

Când creștem, ajungem uneori să înțelegem că de fapt și noi, oamenii, purtăm mereu cu noi cele mai de preț lucruri pe care le avem – și nu mă refer la lanțurile de aur de la gât sau la portofelul din buzunar.

Dar mai este un lucru pe care nu toată lumea îl învață automat, ca pe ceva natural – și nici nu îl vede peste tot în jur: chiar și oamenii își pot duce “casa” în spinare!

Da, sunt oameni care își duc “casa” în spate, așezând-o acolo unde-i prinde seara, în locuri minunate, în poieni cu flori și priveliști incredibile, alături de alte astfel de case, sau din contra, solitar, departe, în sălbăticie. Aceste “case” portabile sunt corturile – locuințe pline de farmec care-ți dau șansa să descoperi și să te bucuri mai mult de natură, de munți, de țara ta (sau țara în care te afli). Și desigur, de prezența ta acolo.

O excursie cu dormit la cort poate fi o experiență plină de frumos, atât pentru adulți cât și pentru copii. Îți deschide noi orizonturi, îți oferă noi libertăți și bătătorește pas cu pas, poteca spre inima ta – spre adevăratul TU, acela pierdut de multe ori printre blocuri înalte și poteci prea late și prea asfaltate.

O astfel de excursie nu este accesibilă doar celor obișnuiți cu mersul pe munte, doar celor antrenați și super pregătiți sau echipați. Nu. Chiar și tu, om dornic de a ieși măcar două zile în natură, alături de familie sau prieteni, ai putea să iei parte la o astfel de excursie. Chiar și cei experimentați au avut o “prima noapte la cort” – și aceasta nu s-a întâmplat neapărat după ani de antrenament sau de pus bani de-o parte pentru echipament.

Așa că ai putea să te bucuri și tu de ceea ce natura și cortul îți pot oferi – și mai mult, ai putea oferi asta copiilor tăi! Ei sunt de multe ori mult mai deschiși și dornici de aventuri interesante, iar dormitul în cort poate fi pentru mulți dintre ei, o mare atracție, ceva ce nu vor uita prea curând.

Dar, ca și în cazul primei excursii pe munte, și în cazul primei excursii cu dormit la cort, prima impresie contează! Dacă prima experiență de acest gen este una neplăcută, atunci sunt șanse mari ca persoana care o trăiește astfel, să nu mai vrea niciodată să meargă cu cortul.

Ca să evităm asta e nevoie să știm câte ceva înainte de a pleca la drum, să fim pregătiți – atât ca echipament minim necesar cât și ca informații utile pe care (trebuie) să le știm. Ca să te poți bucura de excursie trebuie să știi să eviți unele situații neplăcute – iar asta se poate face prin informare și pregătire. Dacă abia acum descoperi mersul pe munte, citește mai întâi acest articol: Prima oară pe munte? Sfaturi pentru începători.

Unii oameni (în special fete) se sperie când se gândesc că nu vor avea apă caldă la dispoziție sau o toaletă normală. Ba nici oglindă nu prea găsești prin pădure – și-atunci e mai greu să te machezi. Doamne ferește să te vadă vreun pădurar sau cioban nemachiată!

Dacă ești prea prins (mental) în confortul cotidian, atunci da, s-ar putea să simți aceste lipsuri ca pe o piedică sau ceva neplăcut. Dar nu uita că în urmă cu ceva ani, oamenii trăiau în condiții mult mai grele, fără apă caldă la robinet, cu wc în fundul curții etc. Deci nu era deloc ceva de speriat, era ceva normal. Tu n-ai avut rude la țară?!  La fel este ceva normal ca atunci când mergi în excursie și dormi la cort, să accepți (și chiar să te bucuri) de toaleta din pădure sau de spălatul la râu, cu apă rece – sau cu șervețele umede, dacă asta e situația. Oricum, nu pleci din prima o săptămână întreagă, pleci două zile. Chiar crezi că nu te poți descurca?

Dacă aceste lucruri te opresc din a pleca de-acasă, atunci poate că e mai bine că nu pleci – pentru că nu ai ști să te bucuri de ce poți găsi acolo și poate nici nu meriți. Dacă atât de mult te-ai îndepărtat de natură și atât de blocat ești în comoditatea orașului. Nu uitați însă că se poate merge în natură și fără să dormi în cort – poti dormi la cabane sau pensiuni – dar e departe de a fi vorba de același lucru.

Oricum, nu te gândi că e o rușine să te speli la izvor – oricum nu se uită nimeni la tine!

Pentru excursii cu mașina sau dormit în camping există însă în comerț dușuri solare. E vorba de niște saci (pungi) de cauciuc (de obicei negri) cu furtun de duș. Apa din interior se încălzește destul de repede dacă sacul este lăsat în bătaia soarelui. Îl agăți într-un copac și poți face duș. Nu e practic de cărat pe munte, dar pentru mașină și camping ar putea fi util.

Acum că ați făcut efortul de a trece peste aceste limite autoimpuse, hai să vedem cam cum stau lucrurile cu dormitul în natură.

De ce avem nevoie când plecăm la drum?

Pe lângă echipamentul normal pentru mers pe munte (bocanci, rucsac etc), la excursiile făcute cu cortul se adaugă câteva piese de echipament esențiale: cort, sac de dormit și izopren. Acestea sunt cele 3 elemente principale, necesare pentru a dormi în natură. Aș adăuga desigur și… multă dorință, deschidere și… bun simț. Ah, și o pungă pentru gunoi – merge bine alături de bunul simț și nu ocupă mult loc nici în rucsac, nici în atitudinea voastră! 😀

Cortul. (Ce invenție minunată!)

Nu vă grăbiți să cumpărați primul cort pe care-l vedeți în magazin! Știu că tentația e mare, abia așteptați să vă luați cort, dar vă rog, nu vă grăbiți! E valabil de altfel pentru orice piesă de echipament – întâi informați-vă, faceți comparații, aflați ce este cel mai potrivit vouă. Nu există “cel mai bun cort”, dar poate exista “cel mai potrivit cort pentru ce am eu nevoie”. E vorba de o investiție pe termen lung, nu o faceți la nimereală!

De luat în seamă un lucru foarte important: prima noapte dormită în cort nu trebuie să fie neapărat dormită în cortul personal! Și nici pe munte. Nu trebuie să ai neapărat cortul tău ca să dormi în cort! Merită sa iei un cort după ce realizezi că într-adevăr îți place și vrei să mergi mai mult cu cortul. Altfel, pentru primele nopți dormite în cort, poți fie să împrumuți un cort de la cineva care are, fie, și mai practic, te poți înscrie la ture organizate – de preferat de ghizi montani autorizati. Din 10 participanți la tură, evident că nu 1o vor veni cu corturi la ei. E nevoie doar de 5 corturi. Așa că un om care are un cort de 2 persoane, il poate (și îl va) împărți cu cineva care nu are. Eu, la turele pe care le organizez, pot deasemenea inchiria o parte din echipament celor ce nu au si vor sa incerce o astfel de excursie – fara sa cheltuiasca din start pe echipamentul necesar.

Nu rămâne nimeni să doarmă sub stele dacă nu vrea – și în felul ăsta poți învăța mai bine ce înseamnă o excursie cu dormit la cort, de ce ai nevoie, ce feluri de cort există. Înveți experimentând, dar fără să trebuiască să faci alegeri greșite pentru că te-ai grăbit să iei cort, deși nu știai despre el mare lucru.

Si doar faptul ca vezi la cineva un anumit cort, nu inseamna ca acela e cel mai bun cort, sau ca acel cort iti va fi potrivit si tie! Nu conteaza marca si nici macar un anumit model – conteaza sa cumperi ceva care sa fie potrivit nevoilor tale (care pot fi diferite de ale altcuiva). Plus ca se mai schimba modelele prezente pe piata in timp, un cort care acum cativa ani era foarte fain, acum poate sa fie depasit de alte corturi mai faine (adica mai rezistente, mai usoare etc).

Câteva aspecte de care trebuie ținut cont atunci când alegem cortul: unde îl vom folosi (la mare, lângă mașină, în grădină – sau și pe munte?). Care este rezistența cortului la ploaie și la vânt. Ce greutate are, câte persoane pot încăpea în el.

Spațiul pentru bagaje (veranda/absida) este important și el – o absidă mai mare permite depozitarea fără probleme a rucsacurilor, pe când într-una mai mică pot sta doar bocancii. Numărul intrărilor e un alt aspect de luat în seamă – două intrări oferă o mai bună libertate de mișcare, astfel încât să nu trebuiască să deranjezi persoana de lângă tine pentru a ieși din cort.

Te întrebi poate de ce ar vrea cineva un cort cu o singură intrare, sau cu un spațiu de depozitare mai mic, dacă acestea sunt totuși niște dezavantaje? Ei bine, orice dezavantaj are și avantajele lui. În cazul ăsta, un spațiu mai mare înseamnă o greutate mai mare (cortul este mai greu). Ideea este să găsești combinația potrivită ție, potrivită nevoilor tale.

Faci ture mai ușoare, mai mult pe la poale, sau stai în același loc mai multe zile (deci nu cari prea mult rucsacul în spate), atunci un cort mai spațios (dar mai greu) ar putea fi potrivit.

Dacă faci (nu e de ajuns să vrei să faci, e important chiar să faci!) ture mai grele, de mai multe zile, cu trasee mai lungi, chiar și în munți mai înalți (Făgăraș de exemplu), atunci un cort mai mic, mai ușor, cu o rezistența mai mare la vânt poate fi o soluție bună.

Rezistența la vânt e dată atât de forma cortului, de numărul (mai mare) de bețe, cât și de înălțimea lui (mai redusă) sau de numărul (mai mare) de puncte de ancorare. Contează însă foarte mult și cum îl montăm. Nu strică să fim atenți la direcția din care bate vântul (care oricum se poate schimba).

Ideal ar fi să așezăm cortul astfel încât să „taie” vântul mai ușor, să nu opună prea multă rezistență vântului. De exemplu cu unul din colțuri spre vânt – să fie ca botul unui vapor care taie valurile. Dacă așezi cortul cu partea cea mai lată spre vânt, atunci vântul va sufla în el mai cu putere – va fi ca pânza unei bărci cu pânze. Util dacă vreți să vă deplasați pe creste stând în cort. Panourile laterale au de obicei suprafața cea mai mare – acestea nu ar trebui așezate astfel încât să opună rezistență vântului.

La un cort mic, de o persoană, vântul nu ar trebui să reprezinte o problemă, dar la corturile mai mari trebuie acordată atenție mai multă locului și modului în care îl așezăm.

Un filmuleț din interiorul cortului meu de o persoană (acela mic, portocaliu, care apare în imagini)

Diferă și forma – unele au formă piramidală (cu bețele în X), altele au o formă de tunel – cu avantaje și dezavantaje (spatiu, rezistenta la vant etc). Unele au o singură folie, fiind astfel mai ușoare – dar mai predispuse să facă pe interior condens. Altele au două folii – una interioară, din plasă sau alt material – utilă și ca să țină țânțarii la distanță și o folie de ploaie, cea exterioară.

Condensul reprezintă o problemă la multe corturi – ideea e că pe interior se crează uneori umezeală din cauza căldurii degajate de corp sau a respirației celor din interior. Uneori umezeala e atât de mare încât pe tavanul cortului, pe interior, poți vedea stropii cum atârnă – și dacă miști de pereții cortului stropii vor cădea pe tine (sau pe sacul de dormit).

Unele corturi au folii „care respiră”, altele au mai multe ferestre și sunt mai bine ventilate – și atunci condensul este mai redus. Oricum, nu mereu se formează condens, depinde mult și de condițiile meteo, de temperatura de afară etc. Mie rar mi s-a întâmplat să simt în mod deranjant condensul în cort.

Ferestrele pot fi închise sau deschise, de obicei cu ajutorul unor opritoare care se fixează cu arici. Dacă e cald și vreți să circule aerul mai ușor prin cort, lăsați aerisirile toate deschise. Dacă vreți să se păstreze aerul cald în interior (cresc șansele de condens), închideți aerisirile. Nu vă gândiți că dacă ele sunt închise, veți muri sufocați în cort. E aer destul, corturile nu sunt închise ermetic. Dacă vreți să fiți siguri de acest aspect, faceți testul cu pisica.

…

Dacă știți că veți merge în excursii cu mașina, dar vreți totuși să dormiți la cort (montat intr-un camping sau lângă mașină), atunci nu e nevoie de cine știe ce cort sofisticat. Acestea sunt corturile pe care eu le numesc “corturi de Carrefour”. Sunt cele mai ieftine și, din multe puncte de vedere, cele mai proaste. Dar s-ar putea să fie tot ce trebuie pentru o excursie de genul acesta – deci nu vă gândiți că trebuie să dați sute de lei pe un cort în cazul ăsta. Nu au neapărat cine știe ce rezistență la vânt sau la ploaie, sunt destul de grele, dar oferă un spațiu plăcut în interior, mai ales dacă e vreme bună. De multe ori, un astfel de cort poate fi suficient (pe munte nu le recomand)

Un detaliu interesant (și util) e acela că în interior există mai multe buzunare unde puteți depozita diverse lucruri, iar sus, în centru, există uneori un cârlig de care se poate agăța o lanternuță.

Puteți totuși din când în când să lăsați mașina undeva, parcată în siguranță lângă sau în vreun șanț și să mergeți mai departe pe jos. Știu că pentru unii mersul pe jos pare ceva chinuitor, dar nu e deloc așa, unii abia așteaptă, se vede și din imaginea aceasta!

O variantă ce merită luată în seamă pentru astfel de excursii sunt corturile acelea care se montează singure (foarte rapid adică), cum sunt cele de la Decathlon. Dezavantajul lor este că nu pot fi puse pe rucsac prea ușor și nu sunt deloc practice pentru cărat pe munte – dar pot fi folosite cu succes la poalele lui, dacă ajungi acolo cu mașina.

Pentru astfel de excursii, mai important e spațiul interior decât greutatea cortului (că nu îl cari în spate). Dacă însă aveți de gând să stați mai multe zile într-un loc, atunci trebuie ținut cont și de condițiile meteo. La poalele muntelui vântul nu ar trebui să reprezinte o problemă prea mare, dar ploaia poate intra în cort și fără să i se deschidă ușa – dacă e vorba de un cort mai prost.

În imaginea de mai jos se vede cum e fluturat cortul în toate părțile – la un vânt puternic, cortul se poate apleca foarte mult, mai ales dacă nu a fost bine ancorat. Bețele sau cusăturile pot ceda (foarte rar), dar până la urmă e vorba că nu vei putea sta în cort în astfel de condiții. De aceea e util un cort mai rezistent.

Pentru a ajuta cortul să-și facă treaba e important și ca el să fie montat corect – astfel încât folia exterioară să stea cât mai întinsă – să nu se atingă de folia interioară. Pentru asta trebuie intinse toate sforile pe care cortul le are si fixate bine in pământ, folosind cuiele din pachet. Mie mi s-a întâmplat de câteva ori să fiu surprins de un vânt puternic într-un cort nu prea stabil – și a trebuit fie să țin de cort să nu fie pus la pământ, fie să mut cortul într-un loc cu mai puțin vânt.

Rezistența la ploaie apare în specificațiile cortului (cel puțin la cele de munte) exprimată în mm coloană de apă (de genul 2000mm sau 10000mm). Un cort care rezistă la 10000mm este mai de încredere atunci când plouă decât unul care rezistă la 2000mm. Specificațiile sunt diferite în general pentru folia exterioară și pentru folia de sol (cea de jos). Folia de sol trebuie să fie mai rezistentă la apă (dar și la înțepături). Pentru a proteja cortul puteți folosi un plastic mare sau o folie separată, pusă pe pâmânt înainte de a monta cortul.

Legat de ploaie și cort, mie mi se pare minunat să fii în cort când plouă. Dacă ai un cort care rezistă și nu l-ai montat într-o zonă expusă la fulgere (gen pe vreo creastă golașă), atunci sunetul de ploaie poate fi o melodie minunată, de care nu ar trebui să uitați să vă bucurați! 🙂Unele corturi se montează ușor, altele și mai ușor. Sunt corturi la care se montează mai întâi folia exterioară. Bețele trec prin niște “tuneluri” aflate pe exteriorul foliei și sunt fixate apoi în colțurile foliei de sol, după care se agață folia interioară de tavan. Unele au deja cele doua folii prinse între ele, așa că se montează mai rapid.

Avantajul e atunci când plouă, că poți ridica adăpostul fără să-ți plouă în el. După ce acoperișul e ridicat, se poate agăța și cortul interior de tavan. Acest tip de montare mi se pare un pic mai dificilă (durează nițel mai mult).

Se observă mai jos că cele 3 bețe intră prin “tunelurile” roșii de pe cort. Acesta e un cort la care se montează întâi folia exterioară. De unul singur este mai greu de montat, fiind vorba și de un cort mare. Acesta are două bețe în forma de X și unul în față, pentru a crea veranda unde se lasă bagajele.

La alte corturi se montează mai întâi folia interioară, după care se acoperă întreg ansamblul cu folia exterioară. Se montează mai rapid, dar dacă plouă, va ploua pe cortul interior (care nu e impermeabil) până să apuci să montezi și folia exterioară.

Oricum, montajul se face foarte ușor: se întinde folia de sol pe jos (cortul interior), bețele se așează peste ea în formă de X (depinde de model) și capetele bețelor se fixează de colțurile cortului cu metoda din dotare (ori intră bețele într-o gaură în fiecare din cele 4 colțuri, ori intră un cuișor special din colțul cortului, în băț). Apoi, cu bețele în poziția arcuită, se agață cu cârlige cortul interior de bețe. După care se acoperă cu folia exterioară.

Fixarea în pământ se poate face de la început (folia de sol), dar după ce a fost ridicat cortul se mai poate trage de colțuri pentru a sta cât mai întinse.

Puteti vedea un exemplu de montare de cort in episodul 8 al emisiunii mele de munte, cel despre echipament: Pe poteci, spre inima ta! Episodul 8

Atenție la modul în care înfigeți cuiele în pământ! Mulți începători nu își dau seama de acest aspect și cuiele înfipte de ei ies mult mai ușor din pământ (din cauza vântului etc). Cuiul are formă de 7 în general și contează foarte mult unghiul sub care el întră în pământ. Dacă îl înfigeți vertical (drept) în pământ, sau înclinat cu partea de sus înspre cort, atunci aveți toate șansele ca el să iasă din pământ. Cifra 7 reprezintă cuiul, pus cu partea de sus înspre cort: 7 /\ – această variantă este greșită – sfoara va trage cuiul din pământ.

Cuiul trebuie înfipt invers, cu vârful spre cort și partea de sus mai departe de cort. Adică ceva de genul ăsta: ^\–/\ (câte scheme complicate, că n-am o poză bună. Ah, am găsit ceva!).

Evident, cu cât intră mai adânc în pământ cuiele, cu atât vor sta mai bine. Uneori va trebui să găsiți pietre pentru a le bate, dacă pământul e dur (pietros). Multe cuie nu vor supraviețui acestui proces :)) (se vor îndoi, dar pot fi încă folosite).

Mi se pare foarte util ca sforile cortului să fie reflectorizante (deși nu e obligatoriu) – pentru a fi mai bine văzute pe timp de noapte. Util și ca să nu vă împiedicați de sfori, dar și ca să găsiți cortul cu ajutorul frontalei (mult mai vizibil de la distanță un cort care are inserții reflectorizante). Oricum aveți toate șansele să vă împiedicați de sfori, chiar și ziua – așa că atenție când vă strecurați pe lângă corturi.

Recomand să exersați montarea înainte de prima excursie, pentru a nu vă trezi pe munte că nu știți să puneți cortul în timp ce ploaia se apropie. Dacă exersați în sufragerie, recomand să montați cortul doar până la stadiul în care trebuie bătute cuiele în pământ.

Legat de cuie, fiți atenți când strângeți cortul să nu pierdeți vreun cui prin iarbă (se întâmplă des). Ar fi bine să știți câte ați avut când ați montat cortul, pentru a le număra mai ușor la final. Și când plecați de acasă, asigurați-vă că sunt cuiele în pachet.

Pentru excursii de iarnă este nevoie de cuie mai mari, speciale, dar nu voi vorbi despre asta aici.

Eu am folosit multa vreme un cort Quechua T2 (cel vișiniu, care apare în imagini), foarte ieftin (130 de lei in 2013) și de care am fost multumit – si l-am folosit pe munte, nu la poalele lui. Asa ca in conditii nu prea grele (de vânt, că la ploaie ținea bine), e mult mai bun decat orice cort din Carrefour de exemplu. Marele lui dezavantaj era că era prea greu (3.4kg). Dar există si corturi mai rezistente, mai spatioase, mai ușoare. Care costă mai mult.

Pentru mers pe munte nu strică să acordăm mai multă atenție cortului pe care vrem să-l cumpărăm – înainte de a face acest pas! Reamintesc, e mai înțelept întâi să mergi pe munte (chiar și ture de o zi), întâi să dormi în cortul altcuiva – și apoi să te gândești dacă chiar vrei să-ți iei cort și ce fel.

Greutatea rucsacului contează mult – un rucsac mai greu îți va face excursia mai grea, mai puțin plăcută. Cortul este poate cea mai grea piesă de echipament – un cort de 2 persoane poate avea între 1.5 kg și 3.5 kg. Un cort poate fi mai ușor fie pentru că e mai mic ca dimensiuni (deci oferă mai puțin spațiu interior) fie pentru că e făcut din materiale foarte ușoare – dar în cazul acesta va fi mai scump.

Nu trebuie uitat însă că în mod normal, un cort în care dorm 2 persoane poate fi cărat de 2 persoane, pe bucăți: unul poate căra cele 2 folii, altul bețele și cuiele de exemplu. Sau unul cortul, altul sticlele cu apă (grele și ele!). În felul ăsta greutatea se distribuie.

Sigur, oamenii sunt diferiți: există oameni (în general fete) care ar prefera să le care altcineva (vreun binevoitor) și cortul și sacul de dormit și ele să meargă cu rucsacul gol (sau plin de lucruri inutile), dar există și fete care nu ar dormi într-un cort dacă nu au ajutat și ele la căratul acelui cort. Uneori e vorba de aspecte practice (cineva poate are probleme cu spatele, sau chiar nu poate să urce cu o greutate prea mare), alteori e vorba doar de moftul de a fi tratată ca o prințesă care, apropo, nu ești! 🙂

Pentru a reduce însă greutatea rucsacului cea mai multă atenție trebuie să o avem asupra pachetului cu mâncare și pungii cu haine. Cei mai mulți începători au impresia că vor muri de foame sau de frig pe munte, așa că iau cu ei mult prea multă mâncare și prea multe haine. În timp veți învăța să fiți mai eficienți și din punctul ăsta de vedere – ideal este să știi ce ai nevoie și ce poți lăsa acasă (gen trusa de machiaj). Rucsacul să fie cât mai ușor!

Eu așez de obicei cortul pe fundul rucsacului, pe exterior (ca în imaginea de mai jos) – pentru că rucsacul meu are acolo niște chingi. Acela mi se pare locul cel mai bun pentru cort, pentru că incomodează cel mai puțin și nu ocupă loc în rucsac – mai ales că în general corturile sunt destul de voluminoase. Dar o variantă bună poate fi și așezarea verticală în rucsac, dar în acest caz rămâne puțin spațiu pentru sacul de dormit și celelalte lucruri utile.

Evitați să puneți cortul pe lateralul rucsacului, pe exterior, pentru că greutatea va fi foarte prost distribuită și veți simți rucsacul foarte incomod (și nesănătos) în spate. Dacă nu aveți chingi pe fundul rucsacului și nici nu puteți pune, atunci o variantă poate fi aceea de a așeza cortul orizontal sub capacul rucsacului. Dar nici asta nu e prea comod – va trebui să dați jos cortul de fiecare dată când vreți să umblați în rucsac și în plus, centrul de greutate al rucsacului va fi prea sus – ceea ce vă poate crea disconfort și vă poate afecta echilibrul în mers, mai ales pe trasee mai accidentate.

Ideal e ca obiectele cele mai grele sa fie plasate cat mai aproape de spatele utilizatorului si de preferat, in partea de jos și cea centrală a rucsacului (nu sus). Oricum, varianta „sub capac” mi se pare mult mai bună decât varianta pe lateral.

Există desigur situații în care poți ajunge să arăți ca un brad de crăciun – cu cortul sub rucsac, izoprenul pe-afară, rachetele de zăpadă agățate și ele pe unde ai găsit loc… Nu arată prea bine, dar dacă sunt bine legate și echilibrate, le poți duce binișor. De evitat totuși astfel de situații – mai ales în trasee accidentate (cu stânci) sau înghesuite (cu păduri dese).

Informații mai multe despre corturi găsiți pe internet, pe site-urile magazinelor de munte dar și pe diferite forum-uri – unde chiar și voi puteți pune întrebări. Asta desigur doar dacă vreți să faceți o alegere informată și potrivită. Altfel, recomand să dați click la nimereală pe un cort și pe acela să-l cumpărați.

Câteva sfaturi utile:

Alegeți locul unde veți monta cortul cu atenție – ținând cont atât de aspecte de confort cât și de siguranță. De preferat sunt zonele ferite de vânt, la adăpostul vreunui delușor de exemplu, nu direct pe creastă. Pe creste există și riscul fulgerelor, mai ales vara – când furtunile pot apărea și din senin. Montați cortul în zone mai joase, dar nu sub copaci singuratici sau la baza vreunei pante de unde se pot rostogoli pietre.

Dacă terenul permite, eu prefer să pun cortul ținând cont și de unde răsare soarele. În așa fel încât lumina de la soare să ajungă cât mai devreme pe cort. Asta e practic din câteva motive: face trezirea mai ușoară și mai caldă, plus că uneori (vara) ești obligat să ieși din cort pentru că se încinge atmosfera în interior dacă soarele bate pe folie – așa că nu pierzi timpul în cort până la 10. Și un alt motiv este acela că, mai ales dacă ai traseu de făcut, e util să bată soarele pe cort cât mai devreme ca să apuce cortul să se usuce (de rouă) până să-l împachetezi. Dacă ai așezat cortul pe partea vestică a vreunul delușor, în loc să-l pui spre est, o să ai de așteptat până să ajungă soarele la el (și la tine). Și o dimineață însorită crează o atmosferă optimistă, așa că e plăcut să te bucuri de prezența soarelui cât mai devreme.

De preferat sunt zonele unde există surse de apă în apropiere: izvor, pârâu, Mega Image.

Atenție! Ca sursă de apă potabilă, de preferat sunt izvoarele (amenajate sau nu – e vorba de locul de unde apa iese din pământ). Râurile mai mari, mai ales în zone populate de oameni (sau unde există mai sus vreun drum sau vreo cabană) nu sunt de încredere. Nici apa stătută (lacuri, bălți etc).

Pârâurile mici din zone sălbatice sunt mai de încredere, dar cele mai bune sunt izvoarele amenajate. Dacă nu sunteți siguri de calitatea apei (de obicei apa de pe munte e mult mai bună și curată decât apa de la robinet), luați cu voi câteva pilule de purificare a apei – se găsesc în comerț. Eu nu am avut niciodată probleme, deși am băut din tot felul de surse – dar cineva cu un stomac mai sensibil poate reacționa diferit.

Dacă tot am zis de râuri, nu spălați vase, rufe sau pe voi, folosind detergenți – aceștia poluează apa și pot distruge mediul natural (în care apropo, trăiesc poate pești sau alte vietăți importante pentru ecosistem). Pentru vase puteți folosi iarbă sau nisip/pietriș – sunt abrazive și curăță foarte bine. Apoi clătiți cu apă și gata: vor fi „lună de curat, ca-n sectorul 5!”

Verificați cu atenție locul pe care veți așeza cortul – să nu existe pietre ascuțite sau crengi, care pot găuri folia. Înainte de a monta cortul, când ați așezat folia de sol pe jos, întindeți-vă pe ea, pentru a verifica dacă există denivelări deranjante și dacă puteți sta confortabil. Un lucru de care vă veți da seama prea târziu e dacă ați așezat cortul în pantă. Chiar și o înclinare mică poate să creeze disconfort, pentru că sacul de dormit are tendința să alunece pe izopren. Cu atenție se pot evita astfel de neplăceri.

NU țineți în cort mâncarea!! Asta e una din greșelile pe care le fac mulți începători și care te pot face să apari la știri, mai ales dacă ai campat în Bucegi. Urșii pot să vină la mâncare (nu la tine, la mâncare! E o diferență!), așa că e mai bine să o găsească undeva la distanță, într-un copac – decât să o găsească în cort, pentru că nu va bate la ușă. Indicat e să scoateți din cort și vesela cu care ați gătit și eventual hainele cu care ați făcut grătar, pentru că și ele miros a mâncare, chiar dacă tu nu simți. E valabil și pentru o ciocolățică uitată în buzunar sau o conservă, pe care, oricât de sigilate și puțin mirositoare le consideri tu, ursul le simte de la distanță.

În general urșii evită contacul cu oamenii, mai ales în zone sălbatice, dar dacă ai mâncare în cort, e ca și când l-ai invita la masă. Poftă bună!

Nu lăsați ușa la cort deschisă când nu sunteți în cort. Ușa interioară mai ales, închideți-o mereu – dacă nu vreți să vă treziți cu tot felul de insecte sau șopârle în cort. Iar ușa exterioară trebuie închisă mai ales când plouă, altfel e posibil să găsiți rucsacul ud sau chiar sacul de dormit, când vă întoarceți de la toaletă. Deh, dacă v-a apucat urgența de la sunetul ploii…

Nu e indicat să faceți focul în cort din motive evidente de siguranță. Dacă tocmai v-ați imaginat un foculeț de tabară în mijlocul cortului, ei bine nu la el mă refeream. Ci la primus, aragazul de munte pe care poate o să vreți să-l aveți cu voi la excursii de mai multe zile, că prind bine un ceai cald și o mâncare caldă. Unele corturi au veranda mai mare și poți găti acolo, dar trebuie cu grijă. Nu neapărat focul e o problemă, deși poate afecta folia cortului și de la distanță, problema poate apărea dacă verși apa fiartă sau mâncarea în cort sau pe sacul de dormit.

Și dacă tot am spus de foc, eu nu prea agreez ideea de foc pe munte. Nu e obligatoriu ca atunci când mergeți în natură să faceți și un foc, știți? Mai ales vara și toamna, pericolul de incendii este mare – iar un foc e ușor de scăpat de sub supraveghere și apoi de sub control. În plus, toate hainele vor mirosi oribil a fum, se pierde mult timp și se strică și aspectul locului.

Dacă totuși vreți (sau aveți nevoie) să faceți foc, căutați lemne deja uscate, nu rupeți/tăiați crengi verzi, căutați un loc unde deja a fost făcut focul înainte (există spații special amenajate în unele zone de camping de pe munte). Nu faceți focul prea aproape de cort, pentru că pot sări scântei care să topească folia cortului. Dacă aveți și traseu de făcut a doua zi, nu uitați să vă și odihniți. Și pe cât posibil, stingeți focul cu apă, nu-l lăsați să se stingă singur.

Dacă mergeți într-o zonă sau excursie în care vor fi multe corturi în jurul cortului în care dormiți, ar putea fi utile niște dopuri de urechi, din acelea care se umflă. Sunt ușoare și utile. Inevitabil cineva va sforăi și dacă nu cumva e în cort cu tine acea persoană, o să fie greu să-i dai (ușor) un cot să-i treacă (am zis „ușor”, nu ca în filme, sărind în sus și aterizând cu cotul în coastele bietului om). Dacă a doua zi ai de făcut traseu, e neplăcut să nu poți să dormi.

Apropo de asta, am observat ca dacă dormi pe spate ești mai predispus să sforăi, așa că poate țineți cont și de asta în cort sau la cabane 🙂 Eu am stat odată toată noaptea treaz să ascult dacă eu sforăi și n-am sforăit, așa că știu, dar alții nu știu asta despre ei, dacă nu cumva sunt sforăitori profesioniști (iar aceștia chiar au uneori bunul simț și-și montează cortul un pic mai departe de restul).

Dacă tot am vorbit de zone aglomerate, aveți grijă, mai ales în zonele unde se poate ajunge cu mașina, la obiectele pe care le lăsați în cort. Pe munte se întâmplă mai rar, dar pe la poale vă puteți trezi că v-a dispărut ceva din cort. Chiar și peste noapte, se întâmplă (rar totuși) să dispară bocancii din veranda cortului, cu oamenii dormind în cort! Pe munte astfel de cazuri sunt foarte rare, dar nu lăsați portofelul, aparate foto etc în interior, dacă voi plecați de lângă cort. Dacă plecați undeva, nu uitați să apăsați pe butonul telecomenzii pentru a activa alarma cortului: piu piu!

Utilă la cort este evident și o lanternă (frontală), dar și un mic breloc cu luminiță poate fi plăcut de agățat în cort, ca o lumină de veghe până adormi. Acesta nu poate înlocui însă frontala, care mi se pare obligatorie (chiar și la ture de o zi – vezi acest text despre frontale). Sigur seara și noaptea vei avea nevoie de lumină – ca să nu spun de situația în care te-a prins noaptea pe traseu…

Când strângeți cortul, aveți grijă să nu uitați în buzunarele din interior telefoane, căciuli, lanterne etc. Și puteți scutura cortul de paie înainte de a-l împacheta. Nu faceți asta dacă încă sunt oameni în interior!

Nu uitați să desfaceți acasă cortul și să îl lăsați la uscat, dacă a plouat pe el sau s-a depus rouă. Dacă îl împachetați umed și nu-l desfaceți, o să facă mucegai și se strică. Uneori, dacă peste noapte a plouat și a doua zi e soare, vă puteți opri pe traseu să puneți cortul la uscat. Chestia e că un cort îmbibat cu apă atârnă mult mai greu, așa că e un avantaj dacă reușiți să-l uscați pe traseu, chiar dacă se pierde ceva timp cu asta.

Cortul reprezintă un adăpost mai călduros decât un refugiu sau o stână, asta și pentru că, fiind mai mic și mai bine izolat de vânt, reține mai ușor căldura degajată de corpurile celor prezenți în el. Într-un refugiu căldura se pierde ușor în spațiul larg și, de multe ori, prea puțin izolat. În cort va fi mai cald decât afară cu câteva grade, cel puțin până vă băgați în sacii de dormit – după aceea se va răcori și în cort, pentru că nu veți mai împrăștia căldură, aceasta fiind oprită în sacul de dormit.

Peste zi însă, dacă soarele bate pe cort (vara cel puțin), în interior temperatura poate deveni insuportabilă. Atenție la mâncarea sau apa lăsate în cort, sau la ciocolată.

Uneori se poate apela și la alte variante, mai ales iarna: montarea cortului într-o stână. Stâna protejează de vânt și viscol, dar și de animale, iar cortul oferă un spațiu mai călduț cu câteva grade, în care să dormi.

Nu uitați să vă informați înainte de a pleca despre starea vremii din zona în care vreți să mergeți, dar și despre traseu, zone de campare, surse de apă etc. În Parcurile Naționale (cum e Retezatul) camparea este permisă doar în câteva locuri amenajate – și e bine să respectăm acest aspect.

După un somn bun (sau mai cu emoții, dacă sunteți la început), dimineața poate fi foarte plăcută – cu tril de păsărele deasupra capului și un răsărit frumos care să vă bată în ușa cortului! Vă imaginați cum este să vă treziți într-un astfel de loc, într-un astfel de moment? Tot răul și greul dispar…

Voi reveni probabil cu alte detalii și mai jos. Momentan să spun câte ceva și despre celelalte piese de echipament necesare dormitului la cort.

Izoprenul este un fel de salteluță de formă dreptunghiulară care are rolul de a izola răceala care vine de la sol și de a împiedica temperatura corpului să se piardă prin contactul cu solul. Practic izoprenul se întinde în cort, apoi peste el se pune sacul de dormit.

Un izopren mai gros izolează mai bine, deci se pierde mai puțină căldură și vine mai puțin rece de la sol. Un izopren mai subțire e mai puțin voluminos și mai ușor (diferențele nu-s totuși foarte mari) dar e mai indicat pentru temperaturi ridicate. În general se folosesc izoprene de circa 1 cm grosime – dar cu cât acesta e mai gros, sau dintr-un material mai bun, izolează mai bine.

Atenție! Cea mai multă căldură se pierde prin contactul cu solul! Solul rece atrage căldura corpului chiar și prin folia cortului, chiar dacă afară temperatura nu e prea scăzută – așa că nu veți dormi prea confortabil fără ceva care să izoleze, să oprească această pierdere de căldură prin contactul cu solul. La nevoie se poate pune sub sacul de dormit rucsacul gol, sau haine, plasticuri – orice ca să izolezi.

Există și izoprene de iarnă, care au o constituție diferită (mai pufoasă un pic), sau o formă interesantă – cu bile sau diferite șanțuri (care ajută la păstrarea aerului cald între izopren și sacul de dormit). Dacă vă știți foarte friguros, ar putea fi utile. Sunt însă mai scumpe, mai grele și mai voluminoase.

Izoprenul poate fi folosit și pentru a sta pe iarbă sau a proteja flacăra de la primus de vânt. Nu e afectat prea tare de umezeală – dar nu strică să fie protejat cu o husă, nu contează dacă se zgârie sau înțeapă și este un produs destul de ieftin (gen 30 de lei).

Nu ai crede, privind poza de mai jos, că în urma noastră nu a rămas niciun gunoi prin iarbă. Dar noi știm metode ultra-secrete și complicate prin care se pot face astfel de miracole, prin care în urma noastră să nu rămână gunoaie în natură! Din păcate nu pot să vă spun metoda secretă, că dacă aș spune-o, cine știe unde s-ar ajunge!

Izoprenul se rulează ușor și poate fi transportat pe exteriorul rucsacului, având în vedere că are o greutate redusă și nu afectează prea tare balansul în mers. Se poate pune fie orizontal pe capac (cu elastic) – dar acolo va fi incomod prin păduri mai înghesuite, fie sub capac, fie orizontal pe fundul rucsacului – dacă rucsacul are acolo niște chingi (foarte practice!). Se poate pune însă și vertical pe exteriorul rucsacului, fie pe lateral fie în spate.

Pentru cine nu e obișnuit să doarmă însă pe tare, dormitul pe izopren poate fi incomod (mie îmi place foarte mult, alții însă nu pot dormi prea bine). Există însă și alternative… mai moi.

Saltelele gonflabile (autogonflabile) prezintă mai multe avantaje: oferă un “pat” mai comod, mai moale, dar în același timp și izolează mult mai bine decât un izopren clasic. Ele sunt mai groase și în plus, în interior păstrează un strat de aer care se încălzește de la temperatura corpului și care constituie un fel de barieră între solul rece și corpul nostru.

Avantajele țin atât de confort (nu simți denivelările din sol, pietricele de sub cort etc) cât și de protecția la frig – izolează mult mai bine și te vei bucura de mai multă căldură în sac. Acest lucru e cu atât mai valabil cu cât salteaua e mai groasă. Saltele sunt însă mai scumpe decât un izopren clasic și sunt mai grele, plus că se pot înțepa relativ ușor. Sfatul meu e să începeți cu un izopren ieftin, mai ales dacă e vorba de excursii în sezonul cald.

Sacul de dormit

Poți să ai și două saltele autogonflabile, dacă nu ai sac de dormit, nu vei putea dormi în cort pe munte. Noaptea temperaturile pot fi foarte scăzute și chiar dacă te îmbraci gros, e foarte posibil să simți în continuare frigul cum intră pe sub haine. De aceea sacul de dormit e un element foarte important pentru o noapte plăcută în cort.

E ca și când ai fi înconjurat de o plapumă, care însă nu cade de pe tine în miezul nopții și nici nu se îngrămădește toată într-un colț al cearșafului. Apropo, nu cărați cu voi plapumă! Acele vremuri au trecut! :)) Totuși, dacă faceți excursii cu mașina și dormiți la poalele muntelui, vara, puteți încerca să folosiți câteva pături în loc de saci de dormit.

Ca și în cazul corturilor, trebuie să te informezi cu atenție înainte de a cumpăra un sac – pentru a face o alegere cât mai potrivită cu nevoile tale – pentru că este o investiție pe termen lung. Totuși, oricât ai căuta, nu vei găsi un sac de dormit potrivit pentru orice excursie, pentru orice fel de vreme. Gândește-te ce fel de excursii faci mai mult și ce sac s-ar potrivi pentru ele.

Principala diferență dintre un sac și un altul este temperatura până la care te poate proteja de frig. Atenție, sacii nu produc căldură, ei doar rețin căldura degajată de corpul nostru, într-un mod mai eficient (saci de iarnă) sau mai puțin eficient (saci de vară).

Pe scurt, există saci de vară (pentru temperaturi peste 5 grade celsius să zicem), saci de 3 sezoane (pe care-i poți folosi primăvara – vara – toamna) și saci de iarnă, mult mai călduroși. Pe net veți găsi și “saci de 4 sezoane”, dar formularea nu e prea corectă, pentru că vei muri de cald vara dacă dormi într-un sac de iarnă – așa că tot de 3 sezoane este (toamnă – iarnă – primăvară).

Atentie! Ce înseamnă “vară” sau “toamnă” pe munte nu e același lucru cu anotimpurile din calendar. Pe munte poți considera că între noiembrie și aprilie e iarnă – dar asta depinde desigur de starea vremii și de zonă – că uneori poate fi “cald” și-n decembrie, alteori poate fi frig și în iulie.

Cel mai potrivit mi se pare un sac de 3 sezoane (cel mai folosit tip de sac cred – pe munte cel putin), care să ofere confort până la temperatura de 0 grade – sau chiar sub această temperatură (pe care o poți întâlni uneori și vara!). Nu recomand să începi direct cu un sac subțire, de vară – pentru că nu știi la început care e rezistența ta la frig și nici ce fel de temperaturi vei întâlni în excursiile pe care le faci. Dar nici să iei direct un sac de iarnă nu e prea înțelept, pentru că acesta e mult mai scump, mai greu și mai voluminos – și în plus, vara nu poți dormi în el.

Știu că există tendința de a cumpăra lucruri cât mai scumpe, despre care credem că sunt mai bune doar pentru că sunt mai scumpe – și așa ajung multe obiecte să stea nefolosite acasă. Gen aparat foto prea mare și greu pentru noi, cort de expediție super rezistent la vânt în care dormim lângă mașină, că nu putem să-l cărăm pe munte și oricum nu mergem iarna, bocanci buni de mers pe Mont Blanc dar care până la Diham ne rup picioarele, așa că-i ținem în debara etc.

Un sac de 3 sezoane, chiar dacă este mai greu decât unul de vară și deci și mai voluminos (o greutate medie este cea de 1,5 kg), cel puțin îți va asigura temperatura optimă vara, chiar și în munți mai înalți de la noi din țară (unde poate fi mai frig). Dar, în funcție de trăsăturile lui și ale tale, poate fi potrivit și pentru excursii de primăvară sau toamnă.

Cum îți dai seama ce proprietăți au sacii?

Pe site-urile magazinelor de munte (sau chiar pe eticheta sacului) se specifică anumite date referitoare la temperaturile de confort.

Ele sunt prezentate in general cu 4 valori, de genul: + 20 … +9 … +4 … – 10

Aceste cifre se citesc așa: temperatura maximă (+20) – este temperatura la care mori de cald în sac – probabil nu te vei întâlni niciodată cu ea noaptea pe munte – pentru mine e irelevantă.

Intervalul +9 … +4 (în exemplul de mai sus) este intervalul optim de confort – și cel mai important aspect la care trebuie să ne uităm! Între aceste temperaturi ar trebui să te simți confortabil, dar chiar și aici trebuie specificat un anumit aspect: rezistența la frig a oamenilor diferă, nu doar de organismul lor dar și de gradul de oboseală, de foame sau nivelul de hidratare etc. De aceea, cele două temperaturi mai pot fi numite și astfel: temperatură ridicată de confort (+9 in acest caz) și temperatură scăzută de confort (+4). Pentru a ajuta și mai mult utilizatorul să aleagă, temperatura mai ridicată (+9) este cea recomandată femeilor (sau celor mai friguroși), iar +4 este temperatura recomandată bărbaților.

Eu folosesc acest sac în principiu între lunile mai – octombrie (mai sigur iunie-septembrie). Dar uneori s-ar putea să fie prea frig pentru el și în acest interval, depinde de starea vremii și de altitudine etc.

Ce înseamnă temperatură recomandată? Adică dacă temperatura de afară e mai scăzută de 9 grade, o fată e posibil să înceapă să simtă frig. Un bărbat însă (sau cineva mai rezistent), poate dormi bine chiar și la 4 grade cu acest sac. Vă dați seama că aceste cifre sunt foarte relative, cum te vei simți tu poate să difere foarte mult față de cum se simte un alt om care folosește același sac.

Dar ce reprezintă temperatura extremă, în acest caz – 10 grade ?

Mulți producători, dar și multe magazine (site-uri) postează ca informație principală temperatura extremă a unui sac – pentru a impresiona clienții neștiutori. Ești tentat să crezi că dacă temperatura extremă la care sacul rezista este mai scăzută (- 15, -20), sacul te protejează la aceste temperaturi. GRESIT! Temperatura extremă reprezintă temperatura la care ești în risc de hipotermie! E posibil la acea temperatură să nu mori cu acel sac, dar e clar că bine nu-ți va fi!

Nu vă uitați la temperatura extremă când cumpărați un sac! Verificați intervalul de confort, zona centrală. Care este temperatura pt confort ridicat (+9 in acest exemplu) și care este temperatura de confort mai scăzut (+4 ). Cifrele sunt orientative, dar te pot ajuta să faci o alegere bună.

Dacă pe eticheta (husa) sacului de dormit nu sunt prezente aceste informații (valabil de exemplu pentru sacii foarte ieftini din Carefour), atunci e posibil ca acei saci să fie potriviți doar pentru nopți foarte călduroase, cum întâlnești la mare, sau cel mult la poalele munților, vara. (Dacă veți face doar astfel de excursii, atunci nu merită să cumpărați ceva mai scump).

Un sac de 3 sezoane are temperatura de confort să zicem între +2 grade și –5 grade. Cu alte cuvinte, ar trebui să dormi ok dacă în cort sunt în jur de 0 grade. Și cam asta e recomandarea mea, dacă vreți să dormiți PE munte: să luați un sac care are acest interval de confort: undeva în jur de 0 grade sau un pic sub. Temperatura o mai reglezi și cu hainele pe care le ai pe tine (dacă-i frig mai pui haine, dacă-i cald mai scoți). Nu uitați că și izoprenul contează foarte mult.

Nu strică să avem la noi (chiar și în excursii de o zi), o folie de supraviețuire! E ieftină, ușoară și sunt situații în care poate face o diferență – așa că merită să fie în rucsac, pentru orice eventualitate. Înfășurându-te cu ea reții mai aproape de corp căldura pe care altfel ai pierde-o. Partea argintie a foliei reflectă căldura ta înspre tine – și în felul ăsta ești un pic mai protejat de frigul de afară. Dacă nu ai sac de dormit la tine și te-a prins noaptea pe munte, te poate salva. Dar dacă ai sac și peste noapte constați că tremuri, te poți înfășura cu folia în sac și vei simți diferența (atenție cu ce parte pui folia spre corp! trebuie cu partea argintie spre tine).

Alte aspecte

Greutatea unui sac de dormit diferă, în funcție de materialele folosite și de confortul pe care-l oferă (cantitatea de material izolant folosită). Un sac care să reziste în jur de 0 grade poate avea 1,5 kg – o greutate rezonabilă. La 1,8 kg deja mi se pare un sac greu. Iar saci mai ușori există, dar sunt mai scumpi.

Când faceți rucsacul, e recomandat să puneți sacul de dormit pe fundul rucsacului, în interior. Astfel, greutatea va fi mai bine distribuită și nu va afecta echilibrul în mers. Sacul e unul din cele mai grele obiecte din rucsac, așa că dacă îl așezăm prea sus în rucsac, sau undeva pe exterior, poate crea dezechilibru în mers și poate afecta în timp și spatele (coloana). În plus, pe traseu nu ai nevoie de sacul de dormit, iar lucrurile pe care le folosim cel mai rar ar trebui așezate mai la fundul rucsacului – iar lucrurile mai utile, la suprafață (sau în capac, buzunare exterioare etc).

Fiți atenți și la dimensiunile sacului de dormit. Aceștia pot fi mai lungi sau mai scurți, alegeți un sac potrivit pentru înălțimea voastră. Dacă aveți 1,70m și luați un sac de 2,10m lungime, va rămâne mult spațiu gol în sac, unde aerul se va încălzi mai greu – deci va menține răcoarea mai rău decât un sac un pic mai “mulat”. În plus, un sac mai lung este în același timp mai greu decât un sac mai scurt, pentru că are mai mult material izolant în construcție.

Pentru o persoană mai scundă e mai greu să găsească un sac potrivit, pentru că majoritatea modelelor au doar 2 dimensiuni, M și L, primul fiind recomandat celor sub 1,85m iar al doilea pentru cei până la 1,95m. Dar se găsesc și modele mai scurte, chiar și modele de damă. Nu confundați lungimea totală a sacului cu lungimea interioară. De exemplu un sac de 2,10m e recomandat celor cu înălțime maximă de 1,95m.

Forma în general este cea „mumie”, care e mai eficientă decât forma dreptunghiulară, pentru că reține mai ușor căldura și se poate împacheta într-un volum mai redus. Sacii mumie au în plus și glugă, foarte utilă când temperatura e mai scăzută. Iar dacă simțiți răcoare noaptea, nu uitați să strângeți șnurul de la glugă și să închideți fermoarul până sus, pentru a micșora cât mai mult zona pe unde poate intra aer rece. Dacă respirați în interiorul sacului puteți crește temperatura aerului, dar puteți ajunge să simțiți că rămâneți fără aer, așa că o mică ferestruică în dreptul feței tot ar trebui să rămână.

Dacă aveți primus, o sticlă cu apă fierbinte (sau ceai) pusă în sac, la picioare sau la spate, poate face o mare diferență!

Dacă vreți să dormiți sub cerul liber, trebuie ținut cont că uneori se poate forma rouă din abundență – iar asta poate uda sacii. În general materialul exterior al sacului rezistă totuși la puțină umezeală.

Pentru unii nu e prea comod să doarmă în sac, mai ales că ești destul de “înghesuit” și nu te poți mișca prea liber – dar poți oricum să te obișnuiești și cu asta și să îți dai seama că timpul petrecut în natură merită și un mic disconfort, dacă e cazul. Părțile mai puțin plăcute se uită repede oricum, rămân amintirile și trăirile plăcute – iar ele vă pot face să vreți să reveniți în natură cât mai curând.

Iarna, sau în general când e mai frig, poziția în sac va fi mai incomodă, pentru că nu poți deschide fermoarul să scoți o mână afară – că va fi prea frig în sac. Vara însă poți desface fermoarul și poți găsi mai ușor o poziție mai comodă. Eu dorm oricum foarte bine, la fel ca mulți alții care merg pe munte în astfel de condiții. Totuși, dacă nu puteți să dormiți, verificați să nu fie vreun bob de mazăre sub sac.

Puteți folosi husa de compresie a sacului pe post de pernă, dacă puneți în ea hainele folosite pe traseu de exemplu, sau geaca – în caz că nu le așezați sub sac pentru a izola mai bine.

Despre materialele folosite (puf sau sintetic) sau alte informații puteți afla mai multe de pe internet – eu nu am folosit saci de puf, aceștia sunt în general sacii de iarnă. Izolează mai bine dar sunt mai scumpi. Pentru saci de 3 sezoane, un sac sintetic e suficient, mai ales că ei rezistă mai bine și la umezeală. Legat de acest aspect, husa de compresie a sacului ar trebui să reziste la ceva umezeală, dar nu strică dacă atunci când puneți sacul în rucsac (acasă), îl băgați mai întâi într-o pungă de plastic sau un sac de gunoi – să protejeze de umezeală. Util mai ales iarna sau în zile ploioase. Valabil și pentru hainele de schimb – puneți-le în pungi de plastic!

Detalii interesante: unii saci se pot uni doi câte doi (mai ales dacă e vorba de același model). Pentru asta trebuie comandat un sac cu fermoar pe dreapta și un sac cu fermoar pe stânga (dacă sunteți un cuplu și aveți de gând să faceți excursii împreună). Corpul uman poate fi o adevărată sobă, dar prin unirea celor doi saci se vor crea spații goale și zone pe unde să intre frigul – așa că depinde de situație, uneori e mai bine să stea fiecare în sacul lui, cu gluga cât mai strânsă.

Într-un singur sac NU încap doi oameni! Fermoarul nu se va închide în totalitate și va rămâne astfel spațiu pe unde să intre frigul. Vara ar putea fi ok, dar în condiții cu temperaturi scăzute, nu încercați varianta doi în unu! Despre această variantă puteți citi mai multe în jurnalul meu din Hășmaș.

Eu prefer fermoarul pe dreapta, pentru că dorm ori pe partea dreaptă ori pe burtă – și în felul ăsta am fermoarul mai la îndemână. Dacă aș dormi pe partea dreaptă și fermoarul ar fi pe stânga, ar însemna că fermoarul rămâne în spate și e mai greu de accesat.

Cred că toți sacii de dormit au unul sau chiar mai multe buzunărașe în interior, în general în zona gulerului. Acestea sunt utile pentru a pune telefonul mobil sau bateriile foto – care în frig se descarcă mult mai repede. Dacă lăsați telefonul liber prin sac, e posibil să apăsați butoanele din greșeală și să-l rătăciți. E mai practic să aibă un loc fix, să știți de unde să-l luați.

Dacă aveți haine umede, le puteți usca dacă le țineți peste noapte în sacul de dormit. Un tricou ud, mai ales dacă îl puneți pe voi – peste pulover de exemplu, se usucă până dimineață. La fel și șosetele ude, dacă le puneți în picioare peste cele uscate – sau chiar pe lângă voi. Foarte practic la excursii de mai multe zile, unde nu puteți căra prea multe haine de schimb pentru că s-ar îngreuna prea mult rucsacul.

De reținut mi se par următoarele aspecte: temperatura de confort, greutatea sacului și pretul. Poti găsi un sac care să te mulțumească la toate cele 3 aspecte, deși nu va fi în același timp și cel mai călduros și cel mai ușor și cel mai ieftin. În funcție de ce te interesează, renunți la sau pui mai mult accent pe unul sau două din cele 3 aspecte.

Prețul unui sac diferă în funcție de calitate, marcă etc. Un sac normal, de 3 sezoane, costă în jur de 200-350 de lei. Nu vă grăbiți să luați cel mai scump sac! Analizați principalele aspecte și gândiți-vă și cât de des veți merge cu sacul pe munte, ca să știți dacă chiar merită o astfel de investiție! (mă refer la sacii care depășesc 400 de lei de exemplu). Recomandarea mea ar fi acest sac (Trimm Balance), pentru că are un raport pret/greutate/confort foarte bun – și știu oameni care l-au folosit și au fost mulțumiți. Nu recomand sacii de la Decathlon – pentru că sunt prea scumpi pentru calitatea pe care o oferă. Puteți găsi la preț mai mic, saci care să fie mai călduroși și mai ușori. Căutați cu atenție!

Ca și în cazul cortului sau izoprenului, nu e nevoie să probați sacul de dormit înainte (puteți să-l comandați de pe net). În privința rucsacului sau bocancilor, acestea e de preferat să le probați înainte.

…

Sacul de dormit ar trebui depozitat desfăcut (gen pe umeraș in dulap) și nu strâns în husă – chiar dacă ocupă mai mult loc. Își păstrează mai bine calitățile izolatoare în felul ăsta. Ca și cortul, când ajungi acasă ar trebui să fie desfăcut și lăsat la uscat.

Un sac își poate pierde din calități și în urma spălărilor (de aceea nu recomand sacii second-hand). Dacă vreți să protejați sacul (în special pe interior), puteți cumpăra separat un sac interior, care e subțire, ușor, ca un cearșaf – și care preia el murdăria de pe haine sau transpirația – și poate fi spălat mult mai ușor decât sacul de dormit. Există și saci interiori care sunt mai grosuți un pic și cresc temperatura de confort a sacului de dormit cu câteva grade.

Eu folosesc des un supra-sac, adica un sac exterior în care se bagă sacul de dormit pentru a-l proteja de praf și umezeală, de murdărie din exterior. Asta pentru că eu dorm foarte mult și pe la stâne. Pentru dormit în cort nu are neapărat sens să folosiți un suprasac. Oricum, pentru început sacul de dormit e de ajuns. În timp vă mai dați seama ce aveți nevoie.

Recomand să nu cumpărați tot echipamentul din prima, când nu știți prea bine ce vă trebuie și care sunt diferențele între un produs și altul. Începeți ușurel, nu vă grăbiți să faceți investiții. Puteți începe cu strictul necesar – și încercați să faceți alegeri informate și potrivite. Dacă sunteți chiar începători în ale muntelui, atunci excursiile de o zi, sau cu dormit la cabane, sunt mai potrivite. Vă pot da ocazia să înțelegeți mai bine ce înseamnă muntele și dacă chiar vi se potrivesc excursiile în natură. Apoi, dacă veți considera că vreți mai mult, puteți lua în calcul excursiile cu dormit la cort.

Dacă vreți să dormiți la cabane aflate sus pe munte, când sunați pentru a face rezervare întrebați și care sunt condițiile legate de temperatura din cabană. La unele cabane nu strică să iei cu tine un sac de dormit ușor, de vară.

Nu uitați că nu trebuie să cumpărați din prima cort, izoprenul e obligatoriu dar e destul de ieftin și poate fi împrumutat, iar sacul de dormit, deși mai greu de împrumutat (eu îl consider ceva intim, care nu se împrumută), e cel mai important lucru. Dacă îl aveți, asta vă va deschide multe poteci spre excursiile cu dormit în natură – așa cum pentru excursiiile de o zi (sau de orice fel), bocancii reprezintă prima și cea mai importantă achiziție.

Totuși, principalul lucru care vă deschide poteca spre munte, este dorința și implicarea. Iar astea depind doar de voi. Nu am timp, nu am cu cine sau nu am bani sunt doar detalii, care se traduc de fapt în felul ăsta: „nu-mi doresc suficient de mult să merg”.

…

Dacă ai făcut deja excursii de o zi, sau ai mers pe munte și ai dormit la cabane… merită să iei în considerare și varianta de a rămâne undeva sus să dormi, într-un cort. Un mare avantaj îl reprezintă și acela că poți să te bucuri mai bine de apus și de răsărit – momente ce pot fi absolut spectaculoase, dar te poți îndepărta într-un mod plăcut de gălăgie, de orașe, de drumuri… Și ai putea, de fiecare dată când deschizi ușa casei tale, să ai o altă priveliște care să-ți bucure sufletul!

Dacă ați citit acest articol și îl considerați util, m-aș bucura să știu și eu acest lucru 🙂 Mi-a luat destul de mult să-l scriu, să selectez imagini… vouă v-ar lua mult mai puțin să-mi spuneți și mie că ați trecut pe aici 🙂 Și căutați în meniul din partea dreaptă jurnalele de munte și alte articole ce ar putea să vă placă sau să vă fie utile!

…

Nu uitați să urmăriți și emisiunea mea de la Travel Mix, pe care o găsiți și aici și pe pagina de facebook: Pe poteci, spre inima ta!

…

Dacă doriți să aveți munții mai aproape, să vă bucure în fiecare zi, puteți comanda printuri după fotografiile mele cu peisaje. Acestea pot reprezenta și un cadou foarte inspirat pentru cineva care iubește natura (dar nu numai). Detalii aici: o fotografie pentru tine!

Si daca vreti sa ajungeti pe munte dar nu aveti cu cine, sau nu vreti sa va bateti capul studiind harti, analizand trasee, sau pur si simplu vreti sa mergeti in siguranta pe munte, dati-mi un mesaj! Spuneti-mi despre voi, ce fel de ture v-ar interesa, ce experienta aveti – si poate veti ajunge si voi la una din turele pe care le organizez in calitate de Lider Montan International. 

…

Mulțumesc pentru vizită și vă mai aștept în grădina mea virtuală! 🙂

Ioan Stoenică, aprilie 2014.