Sa ai mintea limpede… Sau sa-ti linistesti apele…
De cate ori nu ai simtit ca mintea ti-a devenit o apa involburata, murdara, in care te zbati sa stai la suprafata? O mocirlă din care pare că nu mai ai ieșire… Atentie, nu viata a devenit asa, ci mintea!
Imagineaza-ti un pahar cu apa. Curata, limpede, linistita. Mintea ta in momentele cele mai bune. Mintea de copil ce stie doar imaginatie constructiva, nimic autodistrugator. Copilul se scalda in astfel de ape o vreme, voios.
In paharul cu apa intra acum o picatura de vopsea rosie. Cine stie ce motiv de suferinta sau de stres – o picatura. Intreaga apa din pahar, din mintea ta, incepe si se coloreaza. Un betisor format din propriile ganduri agita si mai mult apa, care devine tot mai tulbure si rosie. O vezi cum se modifica, vezi spirala de culoare ce pune stapanire pe apa ta curata si nu poti sa o opresti… dar nici nu mai poți vedea altceva în jur. Acum nu te mai balacesti vesel in mintea ta, acum te zbati sa iesi din paharul aparent mizerabil.
Nu realizezi ca apa limpede e inca acolo, in aceeasi cantitate, vezi doar picatura si efectul ei. O picatura cu un efect atat de mare incat ai impresia ca doar vopsea exista in jurul tau. Evident, asta e fals. Nici măcar efectul nu-i așa mare cum pare, dar culoarea roșie ne face să-i atribuim forțe uriașe acelei picături. Picătură neînsemnată de multe ori.
Te zbati si nu poti sa iesi din paharul agitat și uriaș, pahar pe care tu de fapt îl agiți și-l faci să fie mare. Nu poți să te oprești din zbatere, crezi că te vei scufunda, dar dacă ne gândim la asta, ești deja scufundat. Dacă nu te-ai mai zbate haotic, sigur ai pluti. Dar mintea nu te ajuta, pentru ca de fapt te zbati in ea – si ea nu vrea sa o parasesti, sa iesi din pahar. Chiar daca asta te chinuie.
Aveti imaginea paharului in fata? Vă vedeți dând din mâini în apele lui roșii?
Sa iti limpezesti mintea nu inseamnă sa elimini vopselele din pahar – ele sunt inevitabile. Ajută sa inveti sa recunosti vopseaua ca pe ceva diferit de apa si sa o identifici in paharul tau, sa o intelegi. Dar apele se vor calma abia atunci cand vei realiza ca… tu nu ești de fapt în pahar! În jurul paharului e o lume plina de viata, mult mai mare decat acel pahar in care crezi ca esti blocat. Tu esti deja afara din pahar, dar blocat cu privirea tinta spre el, astfel incat nu reusesti sa-ti mai dai seama ca esti afara, ca esti in jurul paharului, ca esti mult mai mult decat acel pahar. Iar paharul pe care-l crezi uriaș, e de fapt ceva mic, comparativ cu ceea ce există.
Tu tii in mana betisorul care amesteca haotic vopselele! Credeai că-l ține altcineva? Nu mai stii sa faci diferenta intre cel ce crezi ca se zbate in pahar si cel care esti de fapt – ceva mult mai mare. Lucrurile sunt mai limpezi vazute din afara si vopselele care apar nu au aceeasi putere când le înțelegi.
Inca ai imaginea paharului in minte? Completeaza imaginea: in jurul paharului e o lume intreaga de viata si frumos, paharul tău murdar stă așezat într-o grădină minunată. Tu de ce lasi picaturi din mintea ta sa-ti distorsioneze imaginea? Să ți-o micșoreze și apoi… și pe tine cu ea.
Tu nu esti in pahar… esti in jurul lui si-l poti privi de afara! Iar el, doar o mica parte din tine, varsata peste ochi. Paharul e transparent, observa-l, intelege-l, dar nu iti mai lasa mintea sa te tina in ceva atat de limitat. Dacă nu te-ai mai zbate haotic, ai pluti. Oprește-te!
Ioan Stoenică - pe potecile vieții 
Superb.
Ai scris cu o finete si acuratete de Bun psiholog, dar se pare ca-ti vine si dintr-o traire atenta… intr-o mare masura si, spre cele esentiale!!! Vezi punctele cheie. Felicitari!
E foarte potrivit de citit in fiecare dimineata, pentru a nu uita. Multumim.
ApreciazăApreciază
Hei, multumesc si eu! 😀 Ma bucur ca inca urmaresti postarile! 🙂
ApreciazăApreciază
De acord cu ce spui, insa doar atat cat analizam mecanismele mintii si moduri de a deveni constienti de ele. Insa eu ma intorc la inceput: de fapt, nu exista nicio picatura! Nu a existat nicio clipa! E doar rodul mintii noastre. E mecanismul ei de a ne tine departe de ceea ce suntem: un TOT nelimitat! Pentru ca daca am sti asta si am fi asta (nu putem doar sti fara sa fim, una fara alta nu pot exista), atunci mintea nu ar mai avea puterea pe care o are asupra noastra acum, cand aparent nu stim asta. Mintea in sine e un mecanism foarte istet, ingenios, complicat. De altfel, tot ce tine de minte e complicat. Asemenea apei tulburi din pahar. Insa nimic din ce mintea creaza nu exista de fapt. Nici picatura, nici paharul, nici macar apa! Pentru ca noi nu suntem doar dincolo de pahar, ci pretutindeni in afara creatiei mintii, care este temporara si limitata. Ceea ce minte creaza, devine real prin puterea pe care noi o dam iluziilor pe care ea le imagineaza.
De aceea, in momentul in care vom reusi sa nu ne mai identificam cu falsele probleme ale mintii, ci sa observam cu detasare mecanismele ei si ca, ACUM, cand credem ca avem o problema, asa cum mintea ne spune, acea problema nu e asa de complicata pe pare, incepem incet, incet sa realizam ca problema in sine e mult mai simpla, ca are chiar si solutii, si in final intelegem ca, de fapt, nu am avut in niciun moment vreo problema. De altfel, daca suntem putin atenti, vom constientiza ca mintea ne creaza probleme trecute sau viitoare, dar niciodata probleme prezente ACUM! Alunecam in capcana ei, ii dam putere cu „betisoare” noastre, si nu reusim sa ne retragem din pahar in afara lui sa vedem ca, de fapt, nu doar problema mintii nu exista in prezent, dar nici macar resorturile pe care ni le luam, temporar, pentru a fi constienti de modul in care mintea functioneaza.
Totul e mult mai simplu decat pare! 🙂
ApreciazăApreciază
🙂 Dar eu daca ziceam asa, mesajul (punctual) nu ar fi fost la fel de bine transmis. Multi oameni nu sunt pregatiti sa inteleaga ideile acestea daca sunt expuse intr-un mod prea… diferit de ceva familiar lor. Pentru cineva care a cunoscut deja ideile astea, e usor sa intelega ce spui tu, pentru cei mai multi insa, ce spui tu nu prea are sens 😀 De aceea am expus lucrurile mai punctual, intr-un mod mai usor de inteles de catre oricine (bine, nu chiar oricine) 🙂
Oricum, textul avea un alt scop, acela de a face putina lumina intr-o anumita situatie prin care multi oameni trec (si in care sunt prinsi), nu avea ca scop explicarea aspectelor mai generale, daca le pot spune asa, legate de ce si cum este viata. Dar comentariul tau m-a surprins placut oricum 😀
ApreciazăApreciază
Ştiu, înţeleg si sunt de acord cu ce spui. Sa ştii însă ca nu amendam maniera în care ai punctat aspectele cu care marea majoritate dintre noi ne confruntam de multe ori în viaţa, chiar si cei care sunt mai conştienţi de ele. Subscriu celor scrise în text, însă duceam discuţia un pic mai departe, adaugand si aspecte mai „adanci”, aparent abstracte, pe care am ajuns sa le înţeleg încet, în timp, observând si fiind mai atentă la ce se întâmplă în momentele descrise de tine. Dar aşa este, aspectele delicate si aparent complicate trebuie explicate cât mai simplu si facil de înţeles, astfel încât ele chiar sa fie utile celui care e prea prins în acea situaţie încât sa vada ce se intampla de fapt si care are nevoie de soluţii imediate.
Oricum, sa ştii ca îţi admir maniera simplă, sincera, deschisa si clara în care incerci sa aduci un strop de lumină pe „potecile” intortocheate către inimile celor ce au nevoie (şi suntem mulţi aceia), fie ca ii cunoşti pe toţi sau nu. Şi sa ştii sa îţi adaptezi mesajul astfel încât sa fi sigur ca e înţeles, e intradevar o măiestrie.
Acum, aici, nu sunt în postura ta. De aceea mi-am permis puţin sa „plonjez” in subiect, si de dragul subiectului, dar si din plăcerea de a vorbi oricând am ocazia cu oameni ce înţeleg ce spun si despre altfel de „fete” ale realităţii ce pare ca ne înconjoară.
P.S. Ţi-am spus ca scriu mult 😀
ApreciazăApreciază
Foarte frumos spus, felicitari !
ApreciazăApreciază