Sunt cactusi pe tiribombe

Zilele trecute in tren am auzit o replica foarte tare, de la un baietel de vreo 3 ani. Vorbea cu mama lui la telefon, spunandu-i ca vrea acasa, că nu vrea la Sinaia (unde mergea cu tatal). Mama l-a intrebat daca nu vrea să se dea in tiribombe (jucariile alea de pe la balciuri). Si el, serios: „nu, că sunt cactuși pe tiribombe!” :))

Tatal, nefiind sigur ca a auzit bine, intreaba si el: ce e pe tiribombe?

Copilul se intoarce la el cu fața si repetă informatia valoroasă: „sunt cactuși pe tiribombe!” :)) genial! :))

Nu pot insa sa nu remarc minciuna pe care un adult a folosit-o pentru a-l tine pe copil departe de tiribombe. A functionat! Dar ca multe alte minciuni pe care adultii le spun copiilor, si aceasta il poate influenta negativ cumva. Nu iti dai seama pe moment.

Celebrul Bau-Bau se poate transforma în unii copii într-o frică majoră (gen frică de întuneric) – care să-i afecteze toată viața. Gândul că vin țiganii și îl fură se poate transforma în frică de străini, timiditate, caracter antisocial sau chiar rasism – nu știi cum îl va influența – dar nu în bine, asta e sigur. Ideea că mama e tristă pentru că el nu mănâncă tot se poate transforma în sentimentul că nu e suficient de bun, sentiment care să persiste în viața de adult. Ideea stupidă că barza l-a adus pe lume… poate nu-l va influența prea mult, dar îl va face un copil neinformat, care va afla mult mai târziu, din surse incerte, lucruri importante despre viața. De ce să îți ții copilul neinformat (ca să nu zic prost), când ai putea să contribui la bagajul său de cunoștințe? Pentru că nu ești în stare să fii sincer? El cum poate?

barza pe stalpApropo, copiilor nu le e rușine de lucruri de care adulților le este, pentru că rușinea e ceva ce se „învață”. Asa că pentru ei nu e ceva rușinos să audă sau să spună cuvinte precum sex, penis, vagin etc – cuvinte normale care reprezintă ceva absolut normal. Adulții caută substituenți nu pentru că aceste cuvinte ar fi rușinoase, ci poate pentru că lor le este rușine de aceste cuvinte. Nu-i nimic, va învăța copilul destul de curând că nu se cheamă „cocoșel”, ci Pu…ă. Are de unde să afle, așa că nu cumva să afle de la voi ceva mai bun și mai corect.

Tot ceea ce se întâmplă în jurul copilului poate avea o influența majoră asupra dezvoltării lui. Pentru că, din păcate, ceea ce noi suntem ca adulți e mult mai mult rezultatul influențelor din jurul nostru (încă din copilărie), decât rezultatul propriilor alegeri. Și e de ajuns să ne uităm la noi, sau la adulții din jurul nostru, ca să înțelegem expresia „un adult nu e decât un copil deteriorat”. Cine a stricat copiii și i-a transformat în adulți? În primă fază părinții – prin influența negativă sau insuficient de constructivă pe care au avut-o, fără să-și dea seama. Apoi toți oamenii cu care copilul a venit în contact – fiecare cu minciunile și „educația” lui.

Copiii sunt mult mai capabili de intelegere decat cred multi adulti, dar nu multi adulti sunt capabili sa spună lucrurilor pe nume, fara sa apeleze la berze sau cactusi. În plus, e mai greu să obții respectul copilului tău, când el simte, înțelege sau ajunge să-și dea seama că îl minți. Tu cât respect ai pentru oamenii care nu sunt sinceri cu tine?

Nu spun că e ușor să fii altfel decât părinții tăi, sau decât alți părinți. Spun doar că ar fi mult mai bine dacă am fi mai capabili. Mai informați – nu doar în privința mâncării pe care trebuie să le-o dăm copiilor, dar și în privința „mâncării” sufletești și psihice pe care o băgăm, fără să ne dăm seama, cu forța, în copii. Vor crește mari – dar asta e ușor de obținut. Să crească însă Mari (buni, calzi, iubitori, înțelepți etc) e mai greu, dacă în jur sunt atâtea influențe negative pe care adulții nu le văd și nu știu să le explice copiilor lor.

Așa că dați jos cactușii de pe tiribombe și lăsați berzele să-și vadă de proprii pui, nu de ai vostri. Și amintiți-vă că joaca e importantă, murdărirea e bună și nu foamea sau frigul îi afectează pe cei mai mulți copii – mai ales pe termen lung. Ci lipsa de iubire și implicare din partea părinților.

Ioan Stoenică, 28 septembrie 2014.

Vezi și: A venit barza

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Prin mintea inimii și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Sunt cactusi pe tiribombe

  1. Doru C zice:

    Salutare,
    Foarte educativ post-ul tău. Mă întrebam cărei categorii sociale îi este adresat, pentru că ”țăranilor” de oraș și dela țară nu le folosește, bogătașilor nici atât….
    Mai rămâne o categorie, subțire ce e drept, care este atentă la detalii…
    Mai îmi amintesc de o discuție purtată cu un montaniard, într-o după-amiază toridă, pe valea Morarului. Omul era numai în chiloți, și s-a întâmplat să ne mai întâlnim cu grupuri de turiști. Aștia făceau fețe-fețe, unel mai amuzante, altele mai critice…Asta apropo de rușinea sau incapacitatea adulților de a înțelege corect o situație și de a se raporta corect la ea. Tipul îmi spunea că, în alte țări, turiștii nu acordă o atenție atît de mare unui individ care poartă numai chiloți pe munte. Afară sunt alte valori și totul se vede în nivelul de trai al unei societăți!
    Aveam o colegă, cu 30 ani peste ai mei, și o întrebam cum se făcea sex pe vremea ei. Eu credeam că e cu lumina sau lumânări, lift sau..na, pe udne te apucă. Tipa îmi explica, foarte rușinată, că nici chiloții aceia 3/4 abia și-i dădea mai spre genunchi un pic…
    Din nefericire, comunismul schilodește psihic și intelectual societatea umană. Modelul uman care a stat la baza comunismului, Stalin sau generalul Beria, erau retardați din toate punctele de vedere. Și astfel de indivizi au impus un model social.

    Apreciază

    • Eu nu imi adresez textele unor categorii sociale, ci oamenilor in general. Si in toti oamenii, indiferent de categorii sociale, varsta etc, se poate trezi ceva in urma lecturarii unui text (nu neaparat al meu) sau vizualizarii unei fotografii etc. Iar acei oameni nu sunt deloc o categorie „subtire”, sunt foarte multi 🙂 In ce masura chiar se schimba ceva, nu stiu – dar stiu ca in unii oameni se produce o reactie – iar asta poate fi un bun inceput pentru ceva si mai bun 🙂

      Legat de schilodiri psihice, sunt multe lucruri care fac asta. A fost si comunismul, au fost si razboaie, dar sunt in continuare o multime de lucruri care fac asta. Pentru ca oamenii nu sunt suficient de atenti, de implicati in cresterea lor (si a copiilor lor) pentru a alege ce e bun pentru ei, pentru dezvoltarea lor.

      Apreciază

  2. Hana zice:

    De ce copii nu ar trebui sa afle despre sex inainte de a putea gestiona situatia (dezvoltarea dorintei)?
    Pentru ca imita si experimenteaza.
    Sexul este pentru oameni mari si nu pentru copii pentru simpul fapt ca nu le trebuie: copii nu pot face copii, nu au suficient autocontrol, si ce e mai important un copil sexualizat si-a pierdut iremediabil si infiorator de trist copilaria.
    Pe copii nici nu i-ar interesa subiectul pentru nu au dorinte in sensul asta.
    Ei sunt fotati prin media si de catre adultii din jurul lor sa afle.
    Intrebarea e: de ce adultii doresc sexualizarea copiilor?
    Sa-i protejeze sau sa ii foloseasca?
    Un adult stapanit de instince isi va dori mereu „carne proaspata”
    Poate tocmai de aceea cei care promoveaza sexualizarea copiilor sunt cei care nu-i fac.

    Apreciază

    • Nu cred ca ai inteles textul meu, eu nu vorbeam in text despre sexualitate si dezvoltarea sexualitatii la copii. Vorbeam despre minciuna si despre folosirea unui limbaj realist, corect si adecvat varstei copilului – dar nu unul mincinos. Si nici nu sunt de acord ca trebuie sa tinem ascunse aspecte naturale ale vietii, atata timp cat putem sa le explicam pe intelesul copiilor. Curiozitatea e ceea ce-i impinge pe cei mai multi copii si tineri sa faca o multime de prostii – iar curiozitatea vine si din faptul ca parintii nu stiu sa vorbeasca despre anumite lucruri pe intelesul copiilor.

      Ideile despre care ai scris tu, cu „sexualizarea copiilor”, nu au nicio legatura cu textul meu si cu ideile din el 🙂

      Apreciază

Cum ți s-a părut?