– Au inceput sa se coloreze copacii sub munte…

– Of, de ce-mi faci asta?? 😦

– Aaa… am vrut sa zic… s-au colorat cu culori oribile! Bleah!

– Nu exista culori oribile!

Intr-un episod din dr House era o tipa care facuse o operatie la ochi – si dupa operatie, putea sa vada mult mai bine. Credea ca vede totul normal. Putea sa citeasca, sa scrie etc. Dar, nestiind cum arata lucrurile in realitate, ea nu putea sa stie daca ceea ce vede este intr-adevar ilustrat in capul ei asa cum este in realitate. Pana la urma House isi da seama ca ea vedea in continuare deformat, desi testele si ea spuneau ca vede bine. Vedea deformat si lumea i se parea urata din cauza acestei deformari produse in mintea ei.

– Viata nu e asa urata cum o vezi tu…

– Si dupa operatie o sa o vad frumoasa?

– Nu… O sa o vezi pur si simplu asa cum este!

Interpretarile pe care mintea noastra le da lucrurilor pe care le vedem, oamenilor pe care-i cunoastem, cauzeaza o multime de distorsiuni asupra realitatii care ne inconjoara. Lucruri pe care le-am putea vedea frumoase le vedem ca fiind urate – din cauza unor interpretari personale, sau asocieri pe care le facem in mintea noastra. Nu e vina acelor lucruri ca tie ti se par urate, ele nu sunt urate. Sunt si atat. Un copac colorat de toamna poate e usor sa fie considerat frumos de oameni, dar o broasca raioasa? La origine, ambele sunt de fapt acelasi lucru, o parte de Viata – dar noi facem discriminari de pe urma carora broasca raioasa are de suferit – dar si noi, fara sa ne dam seama. Pentru ca ne limitam.

Dar partea mai importanta e cand noi sau alti oameni au de suferit din cauza acestor distorsionari ce au loc in mintea noastra. Viata nu e asa urata cum o vedem noi – nici oamenii atat de rai. Nici ursii asa periculosi. Oamenii sunt oameni, ursii sunt ursi – daca nu-i putem intelege suficient, putem cel putin sa lucram la nivelul nostru de acceptare – astfel incat sa nu lasam interpretari incalcite sa ne inchida intre ziduri sau sa faca rau cuiva.

Copacul e copac si atat – nu il consider ceva periculos. Dar daca in mintea mea voi crede ca acel copac se poate transforma intr-un monstru, atunci imi va fi frica de copac – desi el nu a facut nimic sa-mi dea motiv pentru asa ceva. Nu ar fi stupid sa-mi fie frica de un copac?

De cate ori intr-o zi nu suntem influentati de propriile noastre interpretari? De cate ori vedem viata, oamenii si tot ce ne inconjoara prin intermediul unor ochelari cu lentile de ganduri, prejudecati, frici – adunate inca din copilarie? Daca am da ochelarii aceia la o parte, am putea sa vedem totul pur si simplu asa cum este! Mult mai limpede.

Si lucrurile sunt mult mai frumoase asa cum sunt, decat asa cum credem sau am vrea noi sa fie.

A venit toamna. Un anotimp melancolic si trist sau un anotimp colorat si vesel? Toamna e toamna. Doar tu poti fi melancolic si trist sau colorat si vesel. Daca ai putea sa alegi, ce ai alege? Si daca ti-as spune ca se poate sa alegi, ce ai face?

…

Ioan Stoenica, 5 octombrie 2014.