Mi s-a întâmplat de mai multe ori să fiu întrebat despre diverse trasee, munți sau chiar despre echipament de munte și alte aspecte care au legătură. E de înțeles, lumea mă privește uneori ca pe un expert în acest domeniu, deși sunt multe aspecte la care chiar nu mă pricep (cel puțin nu la fel de bine ca alții). Experiența mersului pe munte are însă o mare importanță și cu ea vin și o mulțime de cunoștințe. De aceea oamenilor le e ușor să mă întrebe despre una sau alta. Dar mie nu îmi e deloc ușor să răspund, când întrebarea nu e clară…
Ok, (crezi că) ai găsit pe cineva care se pricepe la ceva, deci te gândești că poți să-l întrebi ceva despre acel domeniu. Dar înainte de a face asta, mai e ceva ce ar trebui să te gândești: cine ești tu?
E foarte interesant cât de separate au devenit lucrurile, cât de separat privim în jur, considerând că tot ce este exterior nouă, nu are legătură cu noi. De fapt, tot ce e în jur este, într-un fel, în funcție de noi (ca să nu spun că este și-n noi, că asta e mai greu de înțeles).
Să revin la cele două întrebări pe care le-am auzit mai des: „as vrea sa-mi iau niște bocanci, ce îmi recomanzi?”, sau, la fel de tare: “aș vrea să merg pe munte, ce munți îmi recomanzi?”. Menționez că întrebările de acest gen vin de obicei de la oameni pe care nu îi cunosc deloc.
Ok, un om oarecare vrea să-și ia bocanci și ar vrea o recomandare, nu-i nicio problemă. E chiar super că se informează înainte! Sau alt om vrea să meargă pe munte și nu știe unde s-ar putea duce, evident că i-aș putea da câteva sfaturi. Dar îmi vine tare greu să fac asta, pentru că mă lovesc puternic de întrebarea „ok, dar cine ești tu??”.
Cum îi poți recomanda ceva cuiva, fără să știi nimic despre el? Ar trebui să ghicești ce i se potrivește și ce vrea… bazându-te pe ce? Pe poza de profil? (uneori merge!) Ce munți recomand? Carpații României, altceva… ce-aș putea să recomand, când întrebarea e atât de generalistă?
Așa că nu pot să răspund decât în acest fel: „Da, îți pot recomanda un munte sau o pereche de bocanci, dar doar dacă tu îmi poți recomanda mie… o mașină!”.
Cât de confuză ar fi această întrebare? „Ce mașină îmi recomanzi?” – venită de la un necunoscut? Nu are legătură cu cât de mult te pricepi tu la mașini, chiar deloc!
Să presupunem că cineva încearcă să-mi răspundă, ce ar putea să îmi spună? Ar putea cineva vreodată să îmi recomande o mașină? Mai ales cineva care nu mă cunoaște, deci nu știe ce vreau, ce mi s-ar potrivi, ce aș avea nevoie? Să vedem:
– Ia-ți o decapotabilă!
– Ah, nu, nu mai sunt in liceu, nu mă interesează să impresionez cu mașina. Plus că are doar 2 locuri…
– Atunci ia-ți un monovolum, cu 7 locuri…
– Nee, 7 locuri nu mai lasă prea mult spațiu la portbagaj și oricum nu-mi trebuie chiar atâtea locuri.
– Ia-ți un SUV, sunt foarte misto, mari, înalte, sigure… poți merge și pe munte cu ele!
– Eh, alea sunt mai bune pe șosea, nu prea merg scoase prin noroi…
– Atunci ia-ți un jeep mai serios, să poți să faci excursii pe creste!
– Lasă că pe creste încă pot să merg pe jos, nu vreau să urc cu mașina…
– Atunci nu știu frate ce mașină să-ți iei, că habar nu am ce vrei de fapt!! Tu știi?!
– Exact!
…
E amuzant că oamenii nu își dau seama că înainte de a face o alegere, de cumpăra ceva, de a merge undeva, e foarte util să stai să te întrebi… ce ți se potriveste? Ce ai nevoie, ce vrei de fapt? Nu poți să spui „vreau o mașină”, sau “vreau pe munte”, e ceva mult prea generalist! Trebuie să intri mai în detaliu de atât! Ce înseamnă pentru tine munte, sau mașină? Unde o vei folosi, pentru ce? Că dacă vrei să cari lemne din pădure îți trebuie un tip de mașină (și multe aprobări!), dacă vrei să ieși la agățat îți trebuie… mai multă minte. Mă rog, altă mașină.
Și dacă tu nu faci asta, dacă tu nu stai să te întrebi ce anume vrei, ce ți s-ar potrivi, cum ar putea cineva vreodată să-ți recomande ceva atât de mare? Crezi că bocancii se împart doar în categoriile: buni și proști? Sau că toți munții sunt la fel de ușor de abordat și oricine poate merge la fel de ușor pe orice munte? Sau crezi că un obiectiv turistic frumos la care se ajunge cu mașina, e la fel de ușor accesibil ca unul la care se ajunge după 8 ore de mers pe jos?
Neștiind nimic despre un om, aș putea să-i recomand să meargă la cascada Urlătoarea, traseu de 40 de minute prin pădure, lejer. Și el mi-ar putea spune „ce-ai frate, trasee din astea făceam la 5 ani, acum merg doar pe trasee de la 8 ore in sus, recomanda-mi ceva mai serios!”. Păi eu de unde să știu asta, dacă nu te-ai prezentat??
Sau aș putea să-i recomand unui necunoscut să meargă pe Acele Morarului, e un traseu extrem de spectaculos! Și el să-mi spună „ok, dar e mult de mers pe jos până acolo?” Nu, nu mergi mult pe jos, mergi mai mult pe sus de fapt.
Așa că oameni buni, nu mai tratați lucrurile cu superficialitate! Dacă vreți să cumpărați ceva sau să mergeți undeva sau să intrați într-o relație, nu vă aruncați cu capul înainte spre primul model de bocanc care vă face cu șiretul albastru, spre primul lac mai verde pe care-l vedeți în vreo poză sau spre prima persoană care trezește în voi hormoni și imaginație. Toate astea s-ar putea să nu fie potrivite pentru ceea ce aveți voi nevoie, sau pentru ce sunteți voi în stare să faceți.
Și dacă voi nu știți ce vreți, ce sunteți în stare, ce vă este potrivit, atunci cum ar putea cineva vreodată să vă recomande ceva? Mai rămâne să întrebați pe altcineva ce prietenă vă recomandă.
Asta se potrivește bine cu descrierea pe care o văd de multe ori pe net, la rubrica „despre mine”: „prefer să-i las pe alții să mă descrie”. N-am auzit stupizenie mai mare! E stupid să crezi că alții te cunosc mai bine decât te cunoști tu, dar e și mai stupid dacă chiar așa e!
Întrebarile despre exterior trebuie să fie gândite și în legătură cu interiorul, cu cine suntem noi. Pentru că oricum noi nu știm să privim exteriorul în mod obiectiv. Un munte e frumos dacă-mi place mie, niște bocanci sunt buni dacă-mi sunt potriviți mie etc. Așa că dacă tot există atâta „eu” peste tot în jur, n-ar fi bine să știm și noi ce-i cu el? Nu degeaba se spune că dacă ajungi să te cunoști pe tine foarte bine, vei cunoaște mult mai ușor tot ce te înconjoară.
Și ca să revin la întrebări despre munți, o întrebare mult mai pertinentă ar suna cam așa:
– Sunt X, am 20 de ani, am mers pe munte de câteva ori până acum, mai mult pe trasee ușoare, de câteva ore, prin Bucegi și Ciucaș (te prezinți). Aș vrea să încerc și un traseu mai lung (spui ce vrei). Mă gândeam să urc pe Valea Cerbului până la Vârful Omu și să cobor pe la Mălăiești înapoi în Bușteni, într-o singură zi. (arati ca te-ai informat inainte și că nu ești un cocalar care vrea și el „la munte”). Crezi că e ok? (cu o eventuală completare, în caz că ești totuși un cocalar informat: se poate face și-n șlapi?)
A cere un sfat sau o recomandare nu înseamnă că tu nu mai trebuie să te informezi. Și nici că trebuie să se informeze altul în locul tău. Există google. Așa că înainte să întrebi pe altcineva în ce munți se află vârful Omu sau ce marcaj merge pe creasta munților Făgăraș, deschide un site de munte și citește. Nu va fi chiar mură-n gură, dar vei crește mai mult în felul ăsta.
În plus, gândește-te că nu ești singurul care are întrebări, așa că dacă tot vrei să iei din timpul cuiva, măcar fă-o cu întrebări pertinente, într-un mod care să arate că într-adevăr ai nevoie de niște informații – nu doar că ți-e lene să deschizi o pagina de google. Și e bine să fii eficient: spune tot ce ai de spus, cât mai detaliat, într-un singur mesaj. Nu spune „salut!” si atât, așteptând apoi răspuns ca să mă întrebi eventual ce mai fac.
Și cum adică „cine-mi recomandă și mie un film bun?”?? Ce-i ăla film bun?
…
Ioan Stoenică
6 iulie 2015. Scris în tren.
PS: îmi dau seama că în urma acestui text, mulți oameni cu întrebări pertinente își vor pierde curajul de a le adresa. Ceea ce e stupid. Pentru că gândirea temătoare și negativistă a unora va reține din acest text că e mai bine să nu deranjezi și să nu pui întrebări – dar eu nu asta scriam. E atât de greu de văzut partea constructivă a lucrurilor? Accentul se pune pe a te informa și a gândi mai mult, nu mai puțin!
Ioan Stoenică - pe potecile vieții 
Despre documentare scriam și eu recent pe Facebook, pe un grup de munte populat cu mulți amatori leneși.
Despre întrebări eficient adresate a scris Dinu Mititeanu de multe ori pe alpinet2k.
Și totuși, încă este necesar să se scrie pe tema asta. Oamenii insistă să nu înțeleagă/ citească/ vadă/ audă.
Oare cât timp vor mai exista oameni dispuși să piardă timpul cu astfel de leneși?
Nu zic, am pus și eu întrebări dar m-am străduit să fie eficient exprimate.
Un exemplu, aici: http://www.muntesiflori.ro/nemira/ , sper să fie din seria așa da. 🙂 Încă nu am reușit să fac tura în Nemira dar încă sper că o voi reuși cândva, poate chiar în toamna asta.
Zile senine! 🙂
ApreciazăApreciază
Si eu as recomanda un munte: Cerro Torre, Patagonia. =))
Acum pe bune, si mie mi s-a intamplat ca cineva pe ne-pusa-masa sa-mi puna o asemenea intrebare „recomanda-mi cutare lucru?” chiar daca nu cunosteam pe respectiva persoana. Mi-am dat seama ca ma intrebau pentru ca ma pricep la cutare sau cutare lucru si le placea sa se mandreasca cu faptul ca au luat recomandarea de la mine, eu, expertul lui Peste. :)) Dar pentru ei conteaza foarte mult ca sa aiba cu ce sa se mandreasca mai departe la ceilalti. Persoane care au nevoie de laude… 🙂
ApreciazăApreciază
Ah, da, or fi si din astia! 😀 Dar multi chiar vor sa se informeze, doar ca nu se opresc un pic sa se gandeasca inainte sa puna intrebari…
ApreciazăApreciază
Cred ca e bine sa plusezi 2 ore decat ce citesti si vezi pe documentari intotdeauna , pentru ca pauzele sunt binevenite pentru fotografii, aer curat si chestiuni nepravazute.
De multe ori m-am dus si am facut mai putin decat mi-am propus si a doua oara am revenit cu si mai mare placere.
Mi-a placut P.S-ul pana la urma e bine sa dai pornire ca mai apoi intrebarile sa fie punctuale si concise.
Ma bucur mult ca ai fost in Holbav si ai filmat !
ApreciazăApreciază
Eu nu am foarte multă experiență cu muntele , anul ăsta am început sa experimentez mai bine ce înseamnă natura , iar când mă ambiționez să fac ceva , de regulă reușesc. Am început anul acesta pe 23 mai , prin Bucegi , cu o greutate de peste 85 kg si o înălțime de 1.74 metri , ceea ce înseamnă ca aveam ceva burtică ( si încă mai am) si am urcat prin jepii mici în pantaloni scurți , tricou cu mânecă scurtă și pantofi sport obijnuiți , ca pe bulevard cu alte cuvinte, ajungând la Babele si coborând ulterior cu telecabina. La a 3-a întâlnire cu muntele m-a prins o ploaie cu grindina acompaniata de niște tunete înspăimântătoare și am învățat lecția și mi-am cumpărat un minim de echipament. La a 5-a întâlnire cu muntele, respectiv pe 4 Iulie, am atins vârful Omu prin jepii mici si am coborât pe același traseu in aceeași zi chiar dacă m-au supărat puțin genunchii. Eu zic ca e ceva … Acum , referitor la articol , autorul are si el dreptatea lui , insa am întâlnit pe munte oameni ce aveau mai multă experiența decât mine si erau aroganți , încrezuti si laudarosi ca in bancurile cu pescari . Nu zic , sunt si oameni care pun întrebări stupide , dar hai sa nu îi facem proști. Sunt foarte mulți care habar nu au ce înseamnă muntele si poate nici geografie nu cunosc , asa cum eram si încă mai sunt si eu , dar vad pozele altora la munte si îndrăznesc sa întrebe ce le recomandati. Dacă aveți timp si chef sa raspundeti , vă puteți da seama după cum este formulata întrebarea ca omul nu are cunostinte si îi puteți recomanda un traseu de cel mult o zi , într-o zona muntoasă cât mai aproape de locul in care locuiește si care poate fi efectuat chiar si de către un începător . Dacă sunteți experimentati , fiți buni și răbdători si cu ceilalți , nu încrezuți !
ApreciazăApreciază
Se pot învăța foarte multe mergând pur și simplu pe munte – de la o ieșire la alta vei ști mai mult și vei fi mai pregătit. Dar e mai bine să înveți din greșelile altora decât din ale tale 😀 De aceea eu încurajez oamenii să se informeze înainte să plece la drum – și de obicei răspund la solicitările care mi se fac, întrebări, sfaturi etc. Ideea textului era să se acorde mai multă atenție atunci când se formulează întrebarea – astfel încât să nu trebuiască eu să pierd timp punând zece întrebări suplimentare, de genul „ce nivel de pregatire ai, de unde esti, ai mai fost pe munte pana acum?”. Trebuie să gândească un pic și omul care întreabă – și asta se poate vedea din cum e formulată intrebarea.
ApreciazăApreciază
”Dacă aveți timp si chef sa raspundeti , vă puteți da seama după cum este formulata întrebarea ca omul nu are cunostinte si îi puteți recomanda un traseu de cel mult o zi , într-o zona muntoasă cât mai aproape de locul in care locuiește si care poate fi efectuat chiar si de către un începător .” – foarte bine sugerat, chiar cred că așa este.
Doar că Ioan încearcă prin textul de față să-i și educe un pic… El probabil își dă seama cam ce tip de om îi scrie (deși în text nu dă de înțeles asta), dar ar prefera ca oamenii înșiși să fie puțin mai… preciși și mai implicați în propriile alegeri (nu să lase pe altcineva să aleagă pentru ei, ci să participe și ei activ).
Oricum, f. logic comentariu, bravo!
ApreciazăApreciază
Pai cum adica? Exact despre asta era vorba, ca NU am cum sa-mi dau seama cine e cel ce scrie, ce i s-ar potrivi etc, daca scrie doar „vreau si eu pe munte, ce imi recomanzi?” Si pt mine e pierdere de timp sa stau sa intreb eu pe rand toate intrebarile astea, cand el ar fi putut sa se prezinte inainte si sa fie mai clar in intrebarea lui. Ca altfel cum sa stiu ce sa-i recomand, care munti sunt mai aproape de el sau ce traseu i s-ar potrivi, daca nu stiu nimic despre el? Da, trebuie sa gandeasca si ei mai mult, sa se informeze si pe cont propriu, dar daca intreaba pe cineva, sa vorbeasca cu mai mult sens 😀
ApreciazăApreciază
Hm, eu mi-aș da seama din cum formulează dacă se pricepe la ceva legat de munte sau nu are deloc experiență. De fapt, cred că cei care îți scriu nu au fost (cel mai probabil) deloc pe munte. Nu cred că ți-ar scrie cineva care SE PRICEPE. Cei care urcă pe munte au într-un fel mândria lor, n-au nevoie să apeleze la tine. Deci, realizând asta, cred că sfatul meu ar fi universal (pentru toți care scriu așa), asemănător cu ce zicea Claudiu. Traseu ușor, de o zi, munți joși, eventual ture realizate de tine (aș da link). Dar dacă vrei să îți educi publicul, pui stop și scrii textul ăsta.
ApreciazăApreciază
Exact Irina , ai spus-o mai bine decât mine . Ar fi o idee , ca cei care au pagini web construite in care au postat poze , filmări si multe altele , sa le aranjeze puțin pe categorii , si sa trimită linkuri cu traseele cele mai ușoare din toată tara (sa aibă de unde alege cel care vrea un sfat) , prin care inițierea în lumea naturii să nu fie una extrem de coplesitoare sau chiar violenta . Ar putea creea o secțiune pe web , destinată special începatorilor , cu un minim de sfaturi utile. Si dacă exista deja asa ceva , ca expert , as trimite un astfel de link unuia care mi-ar adresa o întrebare puțin cam neclara din care mi-as da seama ca omul nu știe mai nimic despre munte si care nu cunoaște nici detalii geografice . Oricum , cel care adresează o întrebare , ar trebui asa cum spune și Ioan , măcar sa se prezinte si sa spună de unde este , ceva de genul „sunt Claudiu din Ploiești , am văzut clipuri cu tine la munte si mi-au plăcut si as dori sa am si eu experiențelor asa plăcute dar mi-ar prinde bine niște sfaturi din partea unui cunoscător despre cum as putea sa încep ” , sau ceva de genul , ca dacă ceri un sfat prin mail, si ăla neclar si nici nu spui măcar cum te cheamă , asta este o lipsa a unui minim de bun simt .
ApreciazăApreciază
Dap.
ApreciazăApreciază
Aveți perfectă dreptate si am înțeles ideea de la bun început . Am tot respectul pentru Ioan dar e bun si comentariul meu pentru a le da de gândit celor care cad ușor in aroganta si iau pe alții peste picior . In rest , am toată admiratia pentru iubitorii de munte si natura .
ApreciazăApreciază
Eu cred ca intrebarea in sine vine din nevoia oamenilor de oglindire. Foarte multi dintre noi (inclusiv eu) iau mai usor hotarari sau invata ceva mai usor daca discuta despre acel ceva cu cineva. In 99% dintre cazuri, omul care intreaba nici nu asteapta de la celalalt un sfat de-a gata (uneori nici nu e nevoie ca celalalt sa se priceapa la domeniul discutat), cat un interlocutor care sa-l ajute sa-si gaseasca propriul raspuns. Speculand aceasta trasatura a psihicului uman, unii au pus bazele meseriei de „consultant” (in diferite domenii). Care, pe langa faptul ca este un bun profesionist pe domeniul lui, este si un bun psiholog si, mai ales, un bun ascultator. Iar el face ORICE, numai NU da sfaturi. Rolul lui e de oglinda, el pune intrebari cu rol de ghidaj, care-l ajuta pe cel consultat sa inteleaga mai bine… ce vrea :). Si sa gaseasca SINGUR, DIN EL, solutia optima pt el, cum spui si tu in text, personalizata situatiei si trasaturilor lui. E clar ca unul care vine cu o intrebare generala NU stie ce vrea 🙂 Dar e la inceput de cautari si simte nevoia sa-si puna gandurile in ordine. SI NU e deloc usor sa fii in pielea consultantului, e ceva ce iti cere timp, implicare, atentie, simt psihologic etc. De aia se face atata scoala pt asta. SI DE AIA SERVICIILE DE CONSULTANTA SE PLATESC ATAT DE BINE 😀 Oamenii, cred eu, ti se adreseaza tie pt ca vad in tine nu doar profesionalism pe domeniul montan, ci si calitatile unui bun consultant, dar nu prea iau in calcul si ultimul aspect, posibil si din cauza mediului virtual in care operam (io am aceeasi pb cu cei care au impresia ca „magazin online” egal cu „magazin non-stop”. Si te suna cu nonsalanta duminica noaptea sa-ti ceara „o recomandare”, iar cand tu le ceri politicos sa revina luni, intreaba blocati: „cuuum, dar nu sunteti magazin pe net? :)) Oi fi, dar stiti, nu-s robot, mai si dorm, mai am si viata personala… :D)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Eu nu ma pricep la munti, dar pot recomanda cateva filme 🙂 (fara suparare – nu fac glume):
1. Documentar – I am (regizor Tom Shadyac)
2. Comedie/drama – The Road Within (2014)
3. Drama/social – ROOM (2015) – pustiul joaca f bine
4. Biografic – AMY (2015) – cui ii place Amy Winehouse
5. Actiune – SICARIO (2015)
6. Actiune/comedie – THE MAN FROM U.N.C.L.E. (2015); KINGSMAN: THE SECRET SERVICE (2015)
7. Biografic/drama – THE IMITATION GAME (2014); AMERICAN SNIPER (2014)
8. Serial/Fictiune – The 100
9. Actiune/SF – MAD MAX: FURY ROAD (2015) – tin cont ca toate cascadoriile sunt reale nu pe calculator
10. Aventura/SF – INTERSTELLAR (2014) – eu nu am apucat sa-l vad, dar este preferatul fiicei mele
Sper ca nu te superi ca nu am pus si Everest, dar nu l-am vazut inca. Am recomandat numai ce am vazut. Sunt testate.
Mai departe este ca la recomandarea cu turele pe munte: ala e prea greu, ala e prea usor, etc.
Daca vrei sa le incerci, cine stie poate ti se potrivesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Prietene, multa dreptate ai! Iar poza ta in slapi… antologica! 😀
ApreciazăApreciază