De curand am condus un grup pe un traseu destul de usor – din Sinaia pe Piciorul Pietrei Arse si pana la Padina, apoi a doua zi inapoi in Sinaia pe un alt traseu. Avand in vedere ca in grup erau si incepatori, a fost o ocazie foarte buna, acum la inceput de iarna, sa-mi amintesc cum stau lucrurile pe munte atunci cand conditiile meteo devin foarte dificile.

Mai intai, sa amintesc un lucru pe care unii oameni il uita: nu toata lumea a fost pe munte! Exista oameni care pur si simplu nu au avut contact cu muntele si nu stiu ce inseamna. Nu isi dau seama ce presupun 7 ore de mers (pe munte), ce inseamna vreme rea, ce inseamna echipament – si mai ales… lipsa lui! Asta nu e ceva de criticat, faptul ca nu stiu. E de apreciat ca vor sa mearga pe munte! Fiecare dintre noi a avut o „prima oara pe munte” – făcută mai cu cap sau mai inconștient.

Sunt insa doua aspecte foarte importante de care trebuie tinut cont:

Ca organizator de tura, care propui prietenilor o iesire pe munte sau care vrei sa organizezi un grup cu oameni pe care nu-i cunosti, e datoria ta sa oferi cat mai multe informatii despre ce presupune iesirea respectiva. Traseu (durata, dificultate etc), echipament, alte detalii. De asemenea, e foarte important sa te informezi despre oamenii care vor sa vina in acea tura. Despre experienta lor, despre echipamentul pe care-l au, conditia fizica etc. Pentru ca exista riscul sa te trezesti in tura cu oameni care habar nu au ce presupune acea tura (chiar daca tu ai descris amanuntit iesirea).

Ca participant la o astfel de tura, principalele greseli pe care oamenii le fac (inainte de tura) sunt urmatoarele: au impresia ca daca altcineva organizeaza tura, ei nu trebuie sa stie sau sa faca nimic. Cu alte cuvinte, NU se informeaza (chiar suplimentar) despre traseu, despre ce presupune excursia, despre echipament, despre Starea Vremii! Ba de multe ori nu citesc nici macar informatiile principale transmise de organizator.

Daca traseul e clasificat ca „usor”, asta e ceva foarte subiectiv! Pentru mine traseul pe creasta Pietrei Craiului e usor, dar cu siguranta pentru altcineva e foarte dificil! Cereti detalii suplimentare! 3-4 ore pe dealuri inseamna traseu usor, dar si 5-6 ore pe munte poate fi usor pentru multi oameni. Pentru tine insa ar putea sa fie prea mult – pentru că știi, oamenii nu sunt la fel de pregătiți și capabili să urce pe munte.

In plus, unii oameni nu constientizează că una e să mergi pe munte pe vreme frumoasa, călduță, alta e să ai parte de vijelie, de ceață, viscol, ploaie. Un traseu foarte ușor poate deveni o experiență foarte grea, dacă nu ești pregătit pentru ea. Vantul puternic, umezeala, te pot afecta foarte rapid atat psihic, cat si fizic. (Iar fizicul cedeaza mult mai usor daca psihicul nu-l ajuta).

O altă greșeală are legătură cu rucsacul: fie se cară prea multe lucruri inutile (prea multă mâncare, prea multe haine, prea multe farduri si spray-uri fixativ), fie nu se iau lucruri obligatorii: o haina in plus, un tricou de schimb, pelerina de ploaie, lanterna, folie de supravietuire etc. Eu stiam varianta in care oamenii cară prea multa mancare, dar am descoperit ca se poate si invers: sa nu aiba omul nimic de mancare la el, pentru ca se bazeaza pe cabanele de pe traseu (despre care nu stie de fapt daca exista sau nu). Daca se intampla ceva si nu ajungi la cabana? Sau cabana e inchisa? Rucsacul nu urcă singur pe munte și nici nu-ți ușurează urcușul (ba ți-l poate îngreuna foarte mult!), dar poate avea în el lucruri esențiale, care să îți fie de folos.

Si asta e o alta greseala: nu se tine cont de faptul ca lucrurile pot merge prost. Se pleaca pe munte cu gandul ca totul va fi bine, vremea frumoasa, traseul usor etc. Asa ca ce rost are sa fim pregatiti pentru situatii mai grele, cand vremea se schimba brusc (chiar si vara) sau cand unul dintre colegi (poate chiar organizatorul) are o problema? De ce sa stim noi pe ce traseu mergem sau unde ne aflam, asta e treaba organizatorului, nu? NU! Fiecare participant ar trebui sa fie constient de traseul pe care se afla, de destinatia spre care se indreapta, de prognoza meteo etc. Fiecare ar trebui sa aiba la el lucrurile esentiale pentru a se putea descurca si in caz ca se intampla ceva neprevazut. Ca doar mergi pe munte, nu esti ca intr-un club in Bucuresti, in care stii sigur ca te duci si vei fi in siguranta.

E foarte important sa ai cu tine cel putin un om care stie bine traseul si ceea ce inseamna mersul pe munte, care se poate descurca in situatii mai grele, care poate mentine grupul in siguranta prin cunostințele si experienta pe care le are. Dar e important ca fiecare om care merge pe munte sa acorde atentia necesara experientei in care se implica – pentru ca siguranta si starea ta de bine depind in primul rand de tine, nu de altii.

Până acum, turele pe care le-am organizat au mers de fiecare dată fără probleme – dar asta nu înseamnă că muntele are reguli diferite pentru mine sau pentru grupurile pe care le conduc pe munte. Cu cât înțelegi mai bine regulile „jocului”, cu atât te poți descurca mai bine la el – și asta e valabil pentru oricine, nu doar pentru cei începători sau cei experimentați – și nu doar pentru organizator, cât și pentru participanți. Și lucrurile se învață și din mers – doar că trebuie mers de la început cât mai cu cap – cât mai puțin inconștient. Dacă e posibil.

Și atenție la turele de iarnă, când traseele și condițiile întâlnite pe traseu pot fi foarte diferite față de ceea ce știți din turele de vară. Iarna nu e ca vara. E mai frumos! Dar doar dacă ești pregătit să mergi în siguranță.

Ioan Stoenică, noiembrie 2015

In final va invit să vedeți cum arată un început de iarnă în munții Retezat, urmărind episodul 30 al emisiunii „Pe poteci, spre inima ta!”:

Iarna în Retezat.