Procesul de a deveni un adevărat om de munte nu este unul atât de îndelungat precum s-ar putea crede. Nu e nevoie de ani de experiență, de sute de trasee parcurse sau zeci de nopți dormite pe munte. Nu. Totul se întâmplă în doar 9 luni de zile. Cu ajutor, desigur.

Primul pas pentru crearea unui munțoman este înzestrarea a cel puțin unui spermatozoid cu un piolet care să-l ajute să rupă prezervativul pentru a porni în aventura vieții sale. Odată trecută bariera Ariei Naturale Protejate, acesta va avansa prin canion și, dacă nu cumva se va bloca la o surplombă, va ajunge la trovantul magic. Acolo va începe să povestească despre munții și văile pe care le-a străbătut în această călătorie, imprimând dorul de ducă în subconștientul ființei ce începe astfel să se formeze.

În primele luni, viitorului munțoman încep să i se dezvolte membrele, inima, creierul, poți observa la ecografie rucsacul amniotic și chiar ce număr poartă la bocanci. După circa 3 luni, poți în sfârșit vedea dacă va avea nevoie de pâlnie specială atunci când se cațără sau poate merge la toaletă cu hamul pe el.

Locul în care micuțul se află este un loc misterios, magic, plin de legende. Ca și în tunelurile secrete din Bucegi și aici se aud vocile străbunilor prin pereți: „Mâine mergem la stână, mi-e poftă de un bulz adevărat! Ah, iar a picat netul?”

Mai târziu, mama simte cum copilul exersează escalada folosind prize precum splina, vezica sau ficatul. Câteva tracțiuni la coastă și nașterea e aproape! Măgura Codlei este pe cale să redevină câmpie.

Când membranele babyproof îmbătrânesc, apa reușește să treacă. Inundațiile de primăvară anunță astfel că în curând va începe un an gălăgios, dar plin de bucurie și provocări.

Dacă este poziționat corect, copilul se va naște ușor, folosind un nod semi-cabestan pe cordonul ombilical pentru a coborî în rapel. Nu va fi nevoie să îl prindă cineva, pentru că oricum poartă cască de protecție. 

–Împinge! Împinge! Se vede o lumină!

– Ce este? Fată sau băiat?

–Nu, nu, o frontală!

Dacă, însă, este poziționat cu picioarele înainte, atunci un mic ramonaj îl va ajuta să coboare în siguranță.

Deși de obicei micuțul munțoman este solitar în drumeția lui, sunt și cazuri când, după rapel, el este urmat, la scurtă vreme, de secund – fratele de sânge alături de care va trece și de-acum înainte prin multe aventuri.

Unii munțomani, care vor ajunge să uite că există și începători într-ale mersului pe munte, se vor naște având deja colțarii în picioare – un fel de Chuck Norris, făcându-și singuri cezariană.

Se întâmplă uneori ca nașterea să dureze mai mult. Copilul să întârzie să-și facă apariția. Totul se lămurește însă, atunci când, în cele din urmă, ajunge:

– Of, micuțule, vezi că țineai harta invers!

De-acum, orice pernă, jucărie sau mobilă vor fi un vârf de escaladat – dar cel putin în primul an, Vârful Laptelui (probabil cel din Munții Rodnei) va rămâne preferatul lui. Iar dacă în primii ani nu va avea parte suficient de acest vârf, atunci probabil că până la adânci bătrâneți își va dori să revină acolo – sau cel puțin își va întoarce mereu privirea în direcția acestui vârf.

Și astfel, înconjurat de iubire și de hărți, cu pătuțul în cort și scutecele cu puf, micul munțoman va crește spre a deveni un mare… în primul rând… om.

Iar părinții îl vor auzi cu bucurie, dar destul de șocați, rostind primul său cuvânt:

– Ma… Ma… Mammut!

….

Ioan Stoenică

1 decembrie 2016

Acest text a castigat locul 2 la concursul Reading Mountains organizat de Asociatia de Educatie si Cultura Outdoor (AECO) in decembrie 2016.