Deși prin grădini a venit primăvara, pe munte e încă iarnă în aprilie – mai ales la peste 2000 de metri. Dar temperaturile sunt mai rezonabile, așa că am propus o tură cu dormit la cort, în Parâng. 8 persoane s-au înscris, așa că sâmbătă dimineață, pe 6 aprilie, eram în Pasul Groapa Seacă, la granița dintre județele Hunedoara și Vâlcea.

Ne-am bucurat să vedem că încă de la 1600m (unde am lăsat mașinile) e zăpadă destulă, pentru că asta însemna că putem pleca de la mașini… direct pe rachete! O greutate în minus de pus pe rucsac – mai ales că aveam cu noi cort, sac de dormit, saltea, echipament de gătit/topit zăpadă, colțari și haine groase.

Urcușul începe destul de susținut, cu o pantă abruptă prin pădure, unde marcajele (bandă albastră) abia se disting. Câțiva copaci căzuți ne îngreunează înaintarea, dar ne mișcăm binișor și ajungem curând la golul alpin. Aici găsim multe urme de snowmobil prin zapada, dar ne bucuram de liniște și chiar de soare!

Urcăm astfel spre primul vârf, vârful Ciobanul – de unde peisajele spre creasta principală se deschid larg. Vârfurile cele mai înalte sunt acoperite de nori, dar căldările și văile se văd foarte bine.

Coborâm spre șaua Huluzul, apoi urcăm o nouă pantă, spre zona unde voiam să punem corturile. Planul era să montăm tabăra, apoi să urcăm cu bagaj ușor la unul dintre vârfurile aflate în apropiere.

Astfel, după circa 2 ore, ne oprim să instalăm tabăra. Vântul sufla cam tare, dar ne-am mișcat bine, construind și mici ziduri în jurul corturilor. Pe fundal se vede vârful Găuri (2244m), la care urma să urcăm.

După circa o oră, am pornit cu bagaj ușor la deal. Am luat cu noi colțarii, în caz că găseam ceva porțiuni mai înghețate, dar am plecat pe rachete. Zăpada era înmuiată de soare, așa că ne-am fi scufundat tare fără ele. Alegerea traseului a fost o provocare, pentru că am vrut să facem un pic mai mult, nu doar să urcăm și să coborâm pe varianta cea mai simplă.

Zăpada era stabilă, riscul (anunțat) de avalanșă era de 2 din 5, deci condiții foarte bune. Chiar și așa însă, am analizat cu atenție zonele prin care am intrat, evitând pantele unde riscul ca zăpada să plece era mai mare. Buletinul nivo este orientativ, fiecare pantă are specificul ei și este important să știi să evaluezi riscurile la fața locului.

Astfel, după circa o oră și jumătate de la corturi, am ajuns la vârful Găuri – pe care nu am putut sta din cauza vântului foarte puternic. Ne-am adăpostit însă sub bolovanul de la vârf, pentru a bea puțin ceai cald și a ronțăi ceva. Și pentru câteva poze cu peisaje spectaculoase pe fundal!

O bătaie cu bulgări nu vrea nimeni?

Pe fundal se vedea inclusiv Parângul Mare, care doar pentru scurtă vreme a scos capul din nori. Vârful Cârja era însă mai evident, undeva în centrul imaginii, în spate. Și iată și echipa – o parte dintre oameni participă des la turele pe care le organizez, alții erau veniți pentru prima oară. Unii participaseră și la tura din toamnă, pe care o puteți vedea aici, în episodul 63  al emisiunii „Pe poteci, spre inima ta!”

Am început apoi coborârea, prin vânt, lăsând în spate stâncile de pe vârful Găuri.

La coborâre, culmea a fost destul de domoală – dar mergeam pe deasupra unei văi destul de adânci, iar cornișe uriașe, rupte, erau la tot pasul.

In jur se vedeau mai mulți munți: Șureanu, Lotrului, chiar și Cindrelul.

Dar cel mai spectaculos arăta spre creasta înaltă a Parângului.

Și uite așa, ușurel, am revenit la tabăra de bază.

Ne-am apucat de gătit, am mai ridicat zidurile din jurul corturilor (încă era vânt) și desigur, am terminat de finisat și bivuacul în care urma să dorm eu.

O să îl vedeți mai bine când voi monta filmulețul acestei ture (am filmat câteva secvențe, cred că ies 5 minute de montaj).

La apus ne-am suit pe o culme din apropiere, în căutare de semnal, dar am găsit doar o lumină caldă, iarbă uscată și câteva momente fără vânt…

A doua zi nu ne-am grăbit să plecăm. A fost vânt, dar soare frumos, așa că am avut timp să ne pregătim ceai sau cafea la primus, dar și să ne jucăm un pic cu dva-urile în zăpadă – exerciții de căutare în avalanșă, foarte utile pentru cei ce merg iarna pe munte, mai ales în zone mai înalte.

După care am repornit spre mașini, cu gândul la o ciorbă caldă și la ture viitoare „Pe poteci cu Ioan”.

Dacă sunteți interesați să participați la turele pe care le organizez, dați-mi un mesaj pe facebook, sau un mail, scrieți-mi câte ceva (cât mai mult) despre voi și vorbim. Detalii despre turele mele sunt și pe prima pagină a blogului. Urmează multe ture cu dormit la cort, dar sunt și ture de o zi sau cu dormit la pensiuni, dar și ture de 3-4 zile, ca să vedem și alți munți, nu doar cei din Prahova sau Brașov. Vă aștept Pe Poteci!

Ioan Stoenică, aprilie 2019.