Pe poteci cu Ioan – Lider Montan International
Pentru cei ce ajung pe acest blog pentru prima oară (poate chiar în căutarea unui Ghid Montan), să spun câte ceva despre mine și despre „munții mei”. Mai întâi pe scurt, apoi pe lung (în speranța că nu vă lăsați prea ușor pe mâna cuiva, atunci când e vorba de siguranța voastra și de excursii montane). La final voi pune link si spre un film realizat de mine care sa va ajute in prinvinta echiparii pentru drumetii in natura.
Date „tehnice”:
Ioan Stoenică
Născut în 1983, în București.
Absolvent al facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, București.
Fotograf de natură, cu peste 20 de expozitii la activ in diferite orase din România.
Realizator al emisiunii de drumeție montană „Pe poteci, spre inima ta!” (peste 63 de filme realizate, difuzate la tv si pe net).
Lider Montan Internațional din 2017 (cu atestat de Ghid Montan emis de Ministerul Turismului, nr 5236/2017), membru al Societății Ghizilor și Liderilor Montani (asociație profesională afiliată internațional la UIMLA).
Experiență montană:
Drumeții montane încă din copilărie (mai multe vârfuri de peste 2000m), cu redescoperirea muntelui în anii de facultate. Din 2008 am început să merg pe munte mult mai serios, ajungând în fiecare an Pe Poteci în peste 100 de zile/an.
Primele excursii organizate de mine au avut loc in 2011, iar din 2015 numărul acestora a crescut foarte mult, ca parte din pregătirea mea pentru a deveni ghid montan, iar mai apoi, în calitate de Lider Montan International.
Am mers atât singur (foarte multe excursii care au contribuit la creșterea experienței mele), cât și cu grupuri conduse de mine, în multe grupe din munții noștri, încercând să descopăr (atât pentru mine, cât și pentru alții) cât mai mult din frumusețile României – și din când în când și ale altor țări.
Îmi puteți scrie pe mail (ioan.romania@hotmail.com ) sau pe facebook. Dacă vreți să mergeți pe munte în turele pe care le organizez, sau dacă vreți să organizez o drumeție special pentru voi, scrieți-mi detalii despre voi, despre ce vă interesează, despre experiența voastră pe munte, echipamentul disponibil, perioada în care vreți să mergeți etc și revin cu răspuns cât de repede pot (uneori nu prea repede, că nu stau toată ziua la laptop).
Varianta lungă – pentru cei care vor să știe un pic mai mult despre omul alături de care vor merge Pe Poteci. Pentru că „datele tehnice” nu sunt niciodată de ajuns, sau sunt prea seci pentru a te lăsa să vezi un pic și sufletul sau mintea omului. Iar aceste aspecte, pentru mine cel puțin, sunt foarte importante – inclusiv în alegerea clienților care mă vor însoți pe munte.
Am mers pe munte încă din copilărie, alături de tatăl sau de frații mei. Urcasem multe dintre vârfurile de peste 2500 până să termin liceul, iar pe dealurile de la țară mergeam inclusiv singur – în excursii care m-au apropiat foarte mult de natură.
Dar muntele a intrat cu adevărat în viața mea în facultate, atunci când am făcut primele drumeții solitare – care au zguduit ceva în mine într-un mod important și util. Muntele a avut un efect fizic și psihologic foarte mare pentru mine, schimbând nu doar starea de spirit de moment, dar și viziunea asupra vieții și dorințele/capacitățile mele pe termen lung.
De atunci am mers tot mai mult, peste 100 de zile pe an eram pe munte, încercând să cunosc cât mai mult din munții noștri (nu doar Valea Prahovei, unde între timp m-am mutat).
Am urcat și creste stâncoase dar și domoale, am mers pe poteci abrupte dar și pe drumuri forestiere, am dormit singur în cort, în stâne, vara și iarna, prin zone sălbatice, mi-a fost frică uneori, dar m-am simțit tot mai atras de sălbăticie, de natură, de peisajele munților, de prezența mea acolo.
Nu am discriminat munții mici sau traseele nemarcate și necunoscute, pur și simplu am simțit să merg tot mai mult, oriunde, să mă afund în acel necunoscut întunecos și înfricoșător la început, pentru a îl transforma tot mai mult într-o lumină caldă și cunoscută.
Așa am crescut, ajungând să înțeleg mult mai bine muntele, natura, dar și oamenii – ajungând să înțeleg mult mai bine cât de puțin înțelegem de fapt și câte mai sunt de înțeles. Și de îmbunătățit.
După câțiva ani de excursii solitare, în urma cărora am adunat o colecție impresionantă de albume foto și de jurnale de drumeție, am considerat că pot apropia oamenii de munte și altfel, nu doar online.
Am ținut ore de educație montană în școli, prezentări și discursuri despre munte la diferite evenimente sau emisiuni radio-tv, proiecții de film montan etc.
Și am început să organizez, din când în când, câte o drumeție. La început am condus inclusiv grupuri de 35-40 de persoane, considerând asta o onoare (că așa mulți oameni voiau să meargă alături de mine). Acum consider asta un fel de naivitate iresponsabilă și stresantă. Un grup mare este mult mai greu de gestionat pe munte, iar riscurile cresc considerabil în astfel de grupuri, pentru că nimeni nu e Superman pe-aici. Chiar dacă multe ture se desfășoară ok, e nevoie doar de una care să se termine prost.
Chiar dacă mulți organizatori pun accent pe umplerea cât mai multor autocare, din motive financiare, evident, eu mi-am stabilit ca numărul maxim de participanți la turele pe care le organizez să fie 14. Dacă traseele sunt mai grele, acest număr scade, mergând uneori cu 4 sau 5 participanți la o tură, sau 10-12 la altele.
În acest fel poți reduce riscurile ce pot apărea (dacă le cunoști și le înțelegi), dar poți menține și atmosfera din grup una mai plăcută, ca „în familie”, unde oamenii chiar ajung să se cunoască între ei după o zi sau două de stat pe munte. În plus, poți avea parte inclusiv de Liniște, poți avea șansa să vezi o căprioară sau să auzi păsări! Oameni mulți te înconjoară și la oraș, iar de gălăgie nu mai zic.
Iar dacă scopul tău nu e să te îmbogățești din asta, ci doar să încerci să trăiești făcând ceea ce simți să faci, ceea ce simți că ți se potrivește cel mai mult, atunci poți menține și prețul la un nivel rezonabil.
Poate nu este o bună strategie de business, să limitezi numărul de participanți în felul ăsta, dar în ciuda părerii unora, pentru mine nu este vorba de un business. Ceea ce nu înseamnă că timpul, experiența, cunoștințele mele, efortul pe care-l depun atât pe traseu cât și în pregătirea excursiei, nu valorează nimic.
De aceea decizia de a urma un curs de formare profesională în domeniu a venit cât se poate de natural. Nu mi-am dorit să obțin doar o diplomă de la „Spiru Haret”, cum fac mulți „ghizi”, așa că am ales cel mai lung, scump, dificil și serios curs de la noi, singurul recunoscut international și din care chiar simțeam că aș putea și învăța ceva. E vorba de cursul de Lider Montan International, organizat de SGLM.
Am avut momente în care am crezut că nu voi reuși să termin acest curs, din cauza costurilor ridicate, sau a nivelului de pregătire cerut (au fost vreo 40 de dosare înscrise, dar doar 8 persoane au intrat în examinarea de admitere la curs!).
Efortul financiar, dar și fizic și psihic a fost foarte mare, dar am reușit să finalizez cursul, după 2 ani de pregătire și evaluări (inclusiv cu 2 audite internationale) – fiind astfel unul dintre primii Lideri Montani Internaționali de la noi din țară.
Dar chiar și cu atestatul luat, au fost și momente când m-am îndoit că voi reuși să pot să trăiesc din asta. Pentru că vedeam mulți oameni fără atestat sau experiență, care se promovează mult mai agresiv și atrag autocare pline de oameni. In general oameni neștiutori, care probabil nu vor ajunge niciodată să simtă muntele așa cum îl simt eu și care habar nu au pe mâna cui se lasă atunci când merg pe munte.
Multe dintre aceste ture, promovate online, nu menționează nici măcar numele ghidului, ca să poți verifica dacă e prezent în lista oficială a ghizilor montani din România, adică aceia cu atestat de Ghid Montan (care lucrează, deci, în mod Legal). Iar eu nu voiam să fac asta, să schimb modul meu de a vedea muntele și să caut scurtături doar pentru a atrage mai mulți clienți. Nici măcar un nume „extrem” nu mi-am găsit, tot Ioan mă cheamă și ca ghid.
Dar apoi mi-am dat seama că oamenii sunt diferiți, iar cei ce vor ceea ce eu pot oferi, vor ajunge la mine și fără să le scot ochii cu reclame „șoc”, despre „cuceriri”, „expeditii” si „atacarea” unor vârfuri. Mi-am dat seama că încă sunt oameni care nu vor doar să bifeze vârfuri în alergare, sau doar să socializeze pe munte sau să se dea mari cu ce locuri au văzut și ce activități extreme fac ei.
Sunt oameni care au nevoie de mai multă liniște, de mai mult frumos sau mai multă simplitate în viața lor. De mai multă bucurie și înțelegere, de mai multă apropiere – de ceva mai mare decât ei. Oameni cărora le pasă de siguranța, dar și de timpul lor, oameni care vor să și învețe ceva, nu doar să meargă în monom, ca la armată. Oameni cu bun simț, care înțeleg că fiecare om din grup e important, iar muntele nu este ceva de „cucerit” sau „atacat” (haha!), nici ceva de speriat, dacă mergi Pe Poteci înțelept.
Mi-am dat seama că și emisiunea pe care o fac (mai rar în ultima vreme), „Pe poteci, spre inima ta!” a atras în mare măsură acest gen de oameni, pentru că au rezonat cu ceva din mine, din ceea ce eu am pus în aceste filme. Iar acest gen de oameni sunt potriviți pentru a participa la turele mele, pentru că mi se pare important ca oamenii dintr-un grup să poată să rezoneze cumva pe aceeași lungime de undă, pentru a putea avea parte de o experiență cât mai plăcută.
Printre avantajele de a merge cu un ghid, enumăr câteva – transmise de participanții care vin la turele mele:
Reducerea riscurilor care pot apărea (de multe dintre ele participanții nici nu sunt conștienți). Cu toate astea, trebuie avut în vedere că Nimeni, oricât de experimentat, nu poate Elimina complet riscurile! Crește însă foarte mult sentimentul de siguranță pe care îl ai atunci când ești Pe Poteci. Eliminarea stresului, efortului si timpului necesar pentru documentarea si pregatirea excursiei, gasirea de informatii, analizarea hartii, site-urilor meteo, surselor locale etc. Găsirea unor zone și trasee greu accesibile sau puțin umblate, dar foarte frumoase, de care poate nici nu știai. Crearea unui grup omogen, în care să te simți cât mai comod și cât mai TU, fără a fi doar un număr pe o listă prea lungă. Consiliere în privința echipamentului de munte sau a altor aspecte ce țin de drumețiile montane. Informații despre geografia zonei în care mergi, despre plante și animale etc.
Un avantaj ar fi și acela că, mergând cu un ghid autorizat, plătești pe cineva care lucrează Legal și eliberează factură fiscală, deci Nu lucrează la negru. Din păcate, puțini ghizi fac asta – unii fie nu sunt ghizi reali (care să aibă atestat eliberat de MT, deci nu au drept de practică), fie au atestat, dar nu eliberează factură/bon (= evaziune fiscală). De ce contează asta? Pentru că nu poți să strigi Jos Corupția, dacă chiar tu încurajezi evaziunea fiscală și munca la negru. Sigur, nici mie nu-mi convine că o parte din banii pentru care muncesc ajung la Dragnea, dar din respect pentru clienții mei, care își plătesc taxele și impozitele, dar și din dorința de a fi corect, prefer varianta aceasta.
Aș adăuga pe listă și TIMP. Timp pentru tine, pentru creșterea ta. Pentru că de obicei… avem Timp!
Așadar, dacă simțiți că avem ceva în comun și vreți să participați la turele pe care le organizez, sau vreți să pregătesc o tură doar pentru voi, dați-mi un mesaj. Pe mail sau pe facebook, scrieți-mi câte ceva (cât mai mult) despre voi, despre experiența voastră etc, iar eu voi răspunde, atunci când voi prinde câteva minute libere la laptop (stau mai puțin pe laptop de când am copil, prefer să stau mai mult cu el atunci când sunt acasă, decât online).
Despre ture.
Majoritatea excursiilor pe care le organizez sunt de una sau două zile, în weekend. Din când în când propun însă și ture de 3, 4 sau mai multe zile, pentru a putea ajunge și în munți mai îndepărtați, sau câte o tură în timpul săptămânii. Turele de 1-2 zile sunt, de obicei, in județele apropiate de București (de acolo vin cei mai mulți participanți), dar avem mulți munți în România, iar eu îmi doresc să vă ajut să descoperiți și alte zone, nu doar cele aflate aproape de casă sau cele deja ultra cunoscute.
De aceea organizez ture și prin munți mai puțin cunoscuți, incluiv pe poteci nemarcate, sau pe dealuri cu priveliști frumoase și fructe gustoase. Fiecare anotimp are specificul lui, dar și munții sunt diferiți între ei, așa că încerc să aleg trasee potrivite pentru o anumită perioadă, dar și pentru anumiți oameni.
Nu toți oamenii au aceeași condiție fizică sau experiență, de aceea programez uneori ture ușoare, de 5-6 ore, fără diferență prea mare de nivel, iar alte dăți ture mai grele (9-11 ore, cu mult de urcat și coborât). Majoritatea turelor sunt însă de nivel mediu, 7-9 ore de mers, 700-1000m diferență de nivel.
Din primăvară până în toamnă organizez multe excursii cu dormit la cort, care sunt preferatele mele! Dar sunt și ture cu dormit la pensiuni, la baza muntelui sau, mai rar, la cabane aflate pe munte.
Am organizat și ture pentru părinți și copii – și probabil voi mai organiza, mai ales ca acum si baietelul meu, Iustin, ar putea participa la unele dintre ele. Daca aveti copii (intre 6-10 ani de preferat), puteti sa le aratati filmele noastre de pe munte, stiu ca multi copii au ajuns sa le indrageasca si sa vrea sa ajunga pe munte datorita lor.
Când e posibil, încerc să includ în ture și oameni din zonele pe care le vizităm – la care putem să ne bucurăm de produse locale, sau măcar de povești și informații despre zonă. Ajutându-i la rândul nostru să vadă că turiștii nu sunt doar niște orășeni care își lasă gunoaiele pe unde trec, ci oameni care le-ar putea aduce și lor un folos. Pentru că Drumul spre munte… trece prin sate!
Pentru transport ne grupăm de obicei pe mașini, iar atunci când se poate, folosim trenul. Cei care vin din alte localitati, trebuie să se descurce să ajungă la locul stabilit la timp, dar aceste aspecte le discutăm înainte de fiecare tură, cu fiecare participant în parte, pentru a găsi cele mai bune soluții. Am avut și participanți din Iași, Brăila, Cluj, Arad, deci se poate! Important e să existe suficientă motivație.
Oamenii care vin la ture se repetă, majoritatea participanților vin de mai multe ori, astfel încât la fiecare tură sunt și oameni noi, dar și oameni pe care deja îi cunosc (sau îi cunoști). Ceea ce este un mare avantaj, inclusiv din punct de vedere al siguranței grupului pe traseu.
Cei ce participă la mai mult de 3 ture organizate de mine beneficiază de anumite avantaje (reduceri la magazinele de munte de exemplu), dar sunt multe persoane în grupul Pe poteci cu Ioan care au venit la peste 10 ture (sau chiar 30 de ture într-un an – oameni motivați, nu glumă!). Recordul de participare însă îl veți afla dacă veniți la una dintre ture! Și tot la ture puteți afla multe despre mersul pe munte, despre echipamentul necesar, despre animale sau plante și desigur… despre voi înșivă! (scarry, I know!)
Daca aveti nevoie de informatii prinvind drumetiile pe munte si echipamentul necesar, urmariti filmele din Playlistul meu despre Echipament.
Spuneți-le și altora despre aceste ture – sigur se găsește o tură potrivită pentru fiecare și apoi… haideți și voi Pe poteci, spre inima ta! cu Ioan Stoenică.
28.10.2018
Ioan Stoenică - pe potecile vieții 
…era într-un octombrie…clasic, aş putea spune, cu soare şi păduri ruginite, când am mers prima dată într-o tură organizată de Ioan, pe dealurile Măgurei…citisem povestirile lui de pe blog şi, dependent de munte până la ADN, m-am alăturat grupului vesel şi numeros care a pornit din Bran…în acea excursie am descoperit ce plăcut este să mergi cu oameni necunoscuţi şi simpatici…atunci am avut pentru prima oară o senzaţie de siguranţă şi solitudine…un fel de singurătate şi siguranţă în grup, cam ca într-o…haită de lupi 🙂 Am mers când singur, cu gândurile mele, când alături de un alt participant, schimbând opinii, păreri, amintiri…şi ne-am distrat…Apoi…au fost alte ture…cu mers prin zăpadă, o zi întregă, la -10 grade Celsius sau cu mâncat pe săturate fructe de pădure…sau cu dormitul în stâna „de lux”. Pot spune cu certitudine că Ioan este cel care mi-a arătat frumuseţea munţilor…mici…şi încă vreo câteva „chestii” pe care cu siguranţă le descoperă aproape toţi cei care merg cu el…De povestit…aş putea povesti multe-multe şi numai vesele şi optimiste, amintiri pline de bucurie, imagini superbe din natură, cu mare de nori sau „Gloria” sau…momente de râs dureros pentru burtă…mă opresc şi îi invit pe toţi cei care vor să afle cât mai multe despre munţi (şi nu numai!) să meargă pe poteci, cu Ioan!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Salut,
Scris concis și îngrijit. Imi place că și serialele tale. Am ajuns la el 45. Mult succes in continuare!
Radu
ApreciazăApreciază
L-am cunoscut pe Ioan acum vreo doi ani … urmarind unul dintre episoadele seriei „Pe poteci spre inima ta” 🙂 Mi-a placut tare mult tematica si felul lui de a fi, pentru ca si eu ma simt in largul meu la munte, iar pe Ioan il gasesc, printre multe altele, un foarte bun povestitor. Si mie-mi plac povestile. Asa ca o vreme am ramas conectat la serialul asta, iar pe povestitor l-am perceput din ce in ce mai mult ca pe un camarad. Desi nu il vazusem niciodata in carne si oase.
In primavara acestui an s-au aliniat niste planete si dintr-o data am putut sa merg la munte … cu Ioan. Asa ca vara asta mi-am petrecut-o cu el si cu grupul care era deja format in jurul lui, haladuind prin muntii tarii noastre, pe poteci marcate si … nemarcate. Si am avut o gramada de satisfactii in turele facute in vara asta pentru ca am vazut locuri minunate si am cunoscut oameni cu care este o placere sa mergi alaturi. Ca sa nu mai zic ca bonus l-‘am avut de ghid pe … Ioan Stoenica. Cum ar zice el si cum simt si eu: „Ce tare!”
:)))
ApreciazăApreciază
O sa fiu sincer si o sa spun ca pana sa merg prima data cu Ioan in ture, ziceam ca nu o sa platesc niciodata sa merg in muntii din Romania. De atunci s-au facut 4 ture si probabil o sa mai vina.
Adevarul e ca, pentru unii, asa cum sunt si eu, cu macar o experienta medie in munti, nu e vorba despre incapacitatea de a lua o harta in mana si a porni pe traseu singur sau alaturi de un prieten. E, mai degraba, vorba de cunostintele lui Ioan in materie de trasee, existand sanse mici sa alegi un traseu mai lipsit de sare si piper, si despre grupurile pe care le formeaza, in care te simti ca in familie de fiecare data.
Nu pot sa spun decat ca va recomand sa mergeti cu Ioan in ture. Iar pentru Ioan: continua ce faci, ca faci foarte bine!
ApreciazăApreciază
Salutare , îți urmăresc emisiunea ta și îmi place foarte mult , aștept cu nerăbdare și altele sunt foarte frumoase !
ApreciazăApreciază
Te-am vazut. Daca eu nu mai pot ajunge acolo pot vedea totusi, prin ochii tai. Si pentru cativa dintre noi, chear conteaza.
ApreciazăApreciază
Felicitări pentru munca depusă pentru ca să filmezi aceste episoade spectaculoase ca să prezinți frumusețile acestei țări. Continuă și filmează noi episoade.
ApreciazăApreciază
Urmaresc cu placere si interes prezentarile ghidului montan Ioan Stoenica, lider international si national in domeniu. Prin ceea ce face este impresionant.
Ce poate fi mai frumos decat aceasta prezentare a Muntilor Lotrului ?
ApreciazăApreciază
prezentarea e a Muntilor Căpăţânii 🙂
ApreciazăApreciază
Personal nu sunt o veterana in grup, am fost in aceasta toamna la primele 3 ture cu Ioan, dar pot spune ca am fost placut impresionata (desi am plecat usor circumspecta de acasa), m-am intors plina de energie, zambind (uneori hohotind de-a dreptul) la amintirea momentelor vesele, cu sentimentul placut de relaxare pe care il ai cand cobori de pe munte. Am intalnit oameni placuti, deschisi la minte si la suflet, dornici sa acumuleze parca din experienta lui Ioan, atenti la toate detaliile furnizate. Ghidul nostru….este greu de surprins si descris in cateva cuvinte….cel mai bine ar fi sa il cunoasteti…pe poteci de munte 🙂
ApreciazăApreciază
Salut Ioan!
Foarte interesant ce faci! Felicitări pentru tot – imagine, idei, montaj! Ai viziune și ai și umor, dar mai ales ai fluență în exprimare! De mult căutam pe cineva îndrăgostit de munte, care sa aibă limba descâlcită ca să comenteze liber și să-și fie singur regizor! Felicitări! Primul episod pe care l-am admirat a fost cel cu Piatra Târnovului, mai ales că sunt îndrăgostit de acea zonă (Ciunget) de când eram copil. Să te ajute Dumnezeu să faci multe lucruri frumoase mai departe și să fii o binecuvântare pentru cei din jurul tău! Numai bine!
Mihai Teodor POPESCU
ApreciazăApreciază
Multumesc de aprecieri! Lista cu toate episoadele emisiunii, precum si alte detalii, aici: https://ioanstoenica.com/2014/10/07/pe-poteci-spre-inima-ta/
ApreciazăApreciază
Felicitari pentru ceea ce faci si, in special, pentru ca impartasesti din experienta si din elanul tau / al vostru (ma refer aici si la Ilinca) :)! Multumim ca ne-ai redat dorinta de a intra in contact cu natura, de a ne reintoarce catre cele mai simple si mai frumoase lucruri! Astept cu nerabdare sa ma alatur voua, Oameni fericiti, “pe poteci spre inima ta”.
ApreciazăApreciază
Multumim, Ioan! Mi-a placut tare mult, m-am simtit foarte bine, cu tot ce tine de experienta asta. Voi veni cat de des pot. Ca feedback pt tine: grupul foarte bine echilibrat ca nr de participanti, atmosfera faina, familiara asa, la pachet cu experienta ta montana, sfaturi practice nepretuite si improspatarea/ imbunatatirea cunostintelor de geografie…nu mai vorbesc de sesiunea de photo shooting 😁 Chapeau ! 🙂
ApreciazăApreciază
Dragii mei, tocmai ce m-am intors dintr-o tura pe munte de doua zile, organizata de Ioan(mai exact, in weekendul care a trecut) si vreau sa va impartasesc experienta asta super faina!
Ne-am strans 14 oameni organizati, bineinteles, de Ioan. O organizare excelenta pana la cele mai mici detalii, de la transport, impartirea pe masini, pana la aspectele legate de drumetia in sine: necesarul pentru o tura de doua zile pe munte, cu zapada, cu dormit la cabana, mancare, etc. Oamenii, unul si unul, super faini, multi dintre ei complet necunoscuti pana atunci, dar cu care am socializat foarte usor. Un mare plus pentru aceste drumetii, modul in care Ioan selecteaza oamenii si ii aduce laolalta!
Intreaga experienta, absolut minunata! Traseul super fain, ales de Ioan asa incat sa ne provoace suficient cat sa iesim din zona de confort, dar adaptat la pregatirea noastra pentru munte, s-a desfasurat intr-o deolina siguranta. Este mereu informat asupra starii vremii, conditiilor de traseu(tura trecuta, in Baiului, stiu ca s-a si dus cu vreo 2 zile inainte sa vada cum e traseul, zapada,etc).
Distractie la maxim, nu ai cum sa nu-ti schimbi starea, daca ai venit cumva cu vreuna mai cenusie 😀. Si totul porneste de la organizator, de la ghid. Se vede ca e pasionat de ceea ce face si de aici naturaletea conversatiilor, veselia, pentru ca el de fel e haios si senin.
As mai avea o multime de povestit, dar ma opresc acum si o sa mai revin, cand voi mai gasi putin ragaz. Am, insa, inca ceva de spus: ceea ce face Ioan cu aceste drumetii nu are pret! Sunt experiente care ne imbogatesc atat de mult incat nu stiu cum as putea aduce vreo recompensa pe masura. Multumim tare mult, Ioan! 😊
ApreciazăApreciază
Salut, cum nu cunosc pe altcineva care sa stie toate varfurile ca tine, te rog sa ma ajuti cu o informatie, ce se vede de pe Varful Gropsoarele in departare este Moldoveanu?, asa pare.
Merci.
ApreciazăApreciază
Cu siguranta nu este Moldoveanu.
ApreciazăApreciază
Multumesc.
ApreciazăApreciază
Am fost acolo acum doua saptamani. Eu am crezut ca este Piatra Craiului. M-am orientat dupa compasul din Google Maps. Dar nu sunt sigur, ca sa fiu sincer.
ApreciazăApreciază
Salut, urmăresc si sunt încântat de filmările drmetiilor tale. Ceva din calendarul drumetiilor viitoare se poate? Zile senine si bucurie!
ApreciazăApreciază
Salut! Pentru participarea la ture, scrie-mi te rog un mesaj (de preferat pe facebook, dar se poate si pe mail) cu detalii despre tine (experienta de munte, echipament disponibil, varsta etc) si ne auzim.
ApreciazăApreciază
Ce s-a intamplat cu emisiunile tale? Nu ai mai pus nimic nou pe YouTube de nu stiu cand.
ApreciazăApreciază
S-a intamplat ca trebuie sa pot si sa traiesc cu ceea ce fac. Pentru emisiune nu ma platea nimeni, acum am copil mic, trebuie sa ma si intretin cumva, nu mai am timp, energie si bani si pentru proiectul Pe Poteci. Daca voi reusi din cand in cand sa mai fac cate vreun episod, eventual sa mai gasesc vreo sponsorizare sau finantare, o sa fac cu drag. Pana atunci… cei ce vor sa ajunga pe munte si in mod real, nu doar privind la ecran, imi pot scrie.
ApreciazăApreciază
Cred ca Ministerul Turismului si cei care raspund de promovarea frumusetilor Romaniei trebuie sa sprijine material realizarile domnului Ioan Stoenica in promovarea turismului in Romania.
ApreciazăApreciază
Perfect de inteles – asa sunt blocate in Romania pasiunile, talentele, initiativele s.a.m.d.
Mie mi-a fost jena sa intreb direct despre finantari, dar mi-am imaginat intotdeauna ca
vor fi probleme financiare pt. tine. Mare pacat – speram ca daca de la emisiune nu, atunci
de la taxe de ghid se poate trai decent, mai ales cu notorietatea ta. Se pare ca nu.
Multa sanatate copilului si familiei tale si daca consideri, astept detalii despre eventuale
proceduri de finantare.. Cu multa stima, Cristi Voinea.
ApreciazăApreciază
Salut! Comentariile de mai sus sunt din 2019 si se refereau doar la realizarea de episoade Pe Poteci, pentru care, neavand finantare, nu aveam nici timp. Nu inseamna ca nu reusesc sa traiesc decent cu ceea ce fac. Intre timp am reusit sa mai fac si episoade noi oricum, se pot gasi pe youtube.
ApreciazăApreciază
Deci contul in vederea aprecierii este:RO26BTRL04601201S97547XX ?
Beneficiar Ioan Stoenica?
…Ioan Stoenica, urmaresc cu interes emisiunea de pe Travel Mix, esti terapie curata pentru oboseala si stres. Intr-o erã in care oamenii urmaresc doar inavutire, rar mai incape: respectul, dragostea dezinteresata si pasiunea asa cum o transmiti tu.
Apreciez din suflet bunul simt, modestia si bineanteles inteligenta ta educata. Din nefericire tot mai multe personalitati nu stiu sa puna corect virgula, iar despre nivelul de exprimare este vai de limba materna!
As dori doar sa fac un apel celor care urmaresc si apreciaza tot ceea ce faci. Traiam cu impresia ca venitul activitatii este urmare emisiunii de pe canalul Travel Mix, in functie de audienta.
Din pacate, viata bate filmul!
Am rugamintea cand e posibil, sa imbunatatesti pagina pe net (adica sa fie la vedere) datele complete in ceea ce priveste doritorii de donatii/incurajari (Denumire firma/PF, CUI, Conturi Bancare, Nume banca). Eu, sincer am ametit cautand un cont pt.a face donatie.🙂. Acel butonel din dreapta “DONATE” ce ne intampina cu plata in EUR parca descurajeaza doritorul…. . Nu cert, doar exprim sincer ce am simtit urmarind pagina de pe net. Frumoasa, sincera, cu aceeasi modestie ce te reprezinta,…citesc si zic… super, acum o sa fac o donatie….si caut, caut..si m-am plictisit cautand. Undeva in finalul paginii, discret un numar de cont si atat. Nu e suficient, trebuie sa fim evidenti,..e o chestiune de marketing…si management! 🤓!
*Deci contul in vederea aprecierii este- RO26BTRL04601201S97547XX
Beneficiar Ioan Stoenica?
Dragi cititori, pentru a incuraja astfe de activitati trebuie sa aratam aprecire si altfel decat cuvintele. Haideti sa incurajam prin mici donatii!
ApreciazăApreciază
Modalitatea descrisa in pagina https://ioanstoenica.com/ , (Donate) , functioneaza perfect. Se poate plati prin Paypal sau direct cu cardul bancar. Cu stima.
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru interes si pentru mesaj! Butonul din dreapta (Donate) e pentru cei ce au paypal, multi au preferat sa faca mici donatii in felul asta. Cei ce prefera in lei, au la dispozitie contul personal, pe numele Ioan Stoenica, acela care apare in textul de mai sus. Nu pot pune contul de firma pentru donatii. Da, nu e la vedere, nu e cel mai usor de gasit, oricum doar cei cu adevarat interesati sa sprijine in acest fel emisiunea cauta sa afle contul. Nu vreau sa transform pagina intr-o cerere insistenta de fonduri, chiar daca din cauza lipsei lor a trebuit sa pun pe pauza emisiunea de ceva vreme. Au fost oameni care m-au sprijinit si in felul asta, dar ocazional… Pentru a putea face mereu episoade noi ar trebui ceva recurent, stabil, ceea ce nu se intampla si nici nu vreau sa insist pe directia asta.
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Bună seara!
La mulți ani pe poteci!
As dori să facem o excursie cu dvs.
3 adulți și 3 copii
Mai întâi pe un traseu usor, apoi pe culmi….
Vă mulțumesc!
ApreciazăApreciază
imi pare foarte bine ca te-am descoperit pe travel mix…multumesc pentru toate minunatiile aratate si pentru aducerile aminte…continua tot asa…
ApreciazăApreciază
Frumos spus, scris aici și oriunde Ioan s-a aflat în legătură cu oamenii buni,prieteni, acolo pe munte! Este de bun augur să mergi sa faci sport în natură!Iată acum pandemia ne joacă feste și de aceea va fi necesar pe viitor să regândim relațiile interumane spre binele nostru ,mersul în natură pe munte restabilește un echilibru mental ,sănătos ptr noi oamenii și deci trebuie să păstrăm cu gtijă natura așa cum a fost ea întotdeauna!
ApreciazăApreciază
Succes pe mai departe ,bravo!
ApreciazăApreciază
Multumim pt.tot
ApreciazăApreciază
Multumim pentu tot ce faci, sa te ajute Dumnezeu sa continui , sa putem vedea cat mai multe frumuseti ale tarii noastre!
ApreciazăApreciază
Draga Ioane filmele tale sunt oaze in desertul cotidian !Din pacate te-am gasit acum cand suntem consemnati in ‘cazarmi’ si satul de butonat folosind cuvantul -poteca am dat intamplator de filmele tale pe care la inceput le-am vazut asa cum le gaseam .Acum le -am reluat in ordine si imi pare rau ca ma apropii de nr45 Sunt un impatimit al muntelui dar din pacate nu mi-am rupt multie incaltari pe poteci asa cum as fi dorit pentru ca la tinerete n-am avut timpul necesar (am varsta dlui Adrian Stoienica dar pot sa spun ca nici acum nu m-as da in laturi sa te acompaniez in drumetiile tale pentru ca sunt un bucurestean care m-am trezit la munte apropos traiesc peste deal la Provita de jos) Inca o data multumesc pentru ce ne dai!
ApreciazăApreciază
Un lucru excelent, de a promova , in vremurile astea in care oamenii au devenit atat de „sratici”, frumusetea drumetiei, incarcarea bateriilor cu minunile naturii. Bravo, continua sa o faci. Cu drag.
ApreciazăApreciază
Ioan,esti o binecuvantare ptr.toti cei care te urmaresc …pe poteci si reusesti sa ajungi la inimile tuturor celor ce-ti vizioneaza filmele!Sunt sigura ca daca te-as fi descoperit mai din timp as fi putut sa-mi schimb chiar si modul de viata,dar se zice ca niciodata nu e prea tarziu,asa ca voi incerca sa ma mobilizez in curand.Macar cat sa mai revad trasee si flori de munte…Flori pe care tu le admiri uimit,de fiecare data! Si le mirosi ingenunchiat langa ele,mereu fascinat de frumusetea lor,ca la aparitia unor minuni divine,ceea ce chiar sunt…Sau padurea,cum o adulmeci tu! Cu nasul,cu ochii,cu tot sufletul tau de om instruit si …de copil bun!Ce mandri pot fi de tine parintii tai,mandrii si de ei insisi ca te-au crescut asa…Ma trag dintr-un sat ce se chiama Bustenari,sat aflat pe dealuri subcarpatice,de unde, in zilele senine se vede,scanteind in soare,crucea de pe Caraiman.Mereu imi propuneam sa merg acolo sus,la cruce…macar pana acolo!Dar nu am reusit sa ajung decat de patru ori…de-a lungul vietii!Acum nu reusesc sa mai ajung nici macar in satul meu si imi e nespus de dor,de sat si de tara!Traiesc in Anglia si acum,decand cu pandemia,am avut timp sa stau pe YouTube…M-am uitat la tot felul de filme si deodata te-am descoperit…Pot doar sa-ti spun ca nu mai urmaresc nimic altceva decat “ pe poteci spre inima ta”si vazand,ma bucur…si plang! Abia astept sa ma intorc acasa,in tara noastra,dureros de frumoasa,cu munti…si tineri ca tine! Te rog deci,sa nu te opresti din ceea ce faci,caci tu ,nici nu cred ca te-ai putea opri!… Fiindca totul vine din inima ta…pe poteci,spre inimile noastre!
ApreciazăApreciază
Frumos ..dar greu..mai ales când îmbătrânești și slăbesc articulațile uzate în timp, ceea ce te determină să mergi mai ales prin împrejurimile de la poalele muntelui ??
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu respect te salută un vechi și actual montaniard. Stimate temerar!… te rog să nu te simți ofensat de ceea ce (mă mir că nu ți-au predat la studiile de 2 ani pe care le spui că le-ai făcut)!… Eu, când te văd „predând” lecții despre drumeții montane nicidecum urbane, cu încălțămintea jalnică pe care o utilizezi, mă întreb: cine ți-au fost profesorii?!!!… Indiferent de anotimp îți recomand: șosete din lână (chiar dacă se umezesc țin de cald) și bocanci de vânători de munte, nicidecum „jucariile” acelea jalnice din materialele sintetice pe care le porti!
Este un sfat de la Dac Liber!
ApreciazăApreciază
Ioan Stoenica chiar face drumetii montane. Se imbraca asa cum considera ca-i ajuta din experienta care o are. Face si ascensiuni dificile, unele chiar la -20 de grade. Se vede din practica, are o pregatire deosebit de buna. Si cred ca invata zilnic din ceea ce face.
ApreciazăApreciază
Felicitari si multumiri pentru aceste emisiuni splendide si din partea noastra, a familiei mele dar mai ales din partea mamei mele care a pasit pe acele poteci si pe care le poate revedea si parcuge impreuna cu tine.
ApreciazăApreciază
Bună dimineața!!! Succes în continuare și, te rog, să ne ții conectați, cât mai mult timp, cu muntele. Sănătate multă, bucurii și împliniri alături de cei dragi! Sărbători fericite!!!
ApreciazăApreciază
Util exploratorilor dar și celor fără experiență care duc dorul munților și nu se încumetă….
De apreciat că dl. Stoenică este și iubitor al plaiurilor românești
FELICITĂRI ȘI DOAMNE-AJUTĂ!
ApreciazăApreciază
Inima mea este pe Munte .As pleca in fiecare zi pe traseele pe care le prezinta Omul frumos Ioan dar la 72 de ani nu stiu daca as fi corespunzator d p d v al rezistentei fizice desi ma consider si sunt un tip cu o sanatate aproape perfecta sicu o dorinta de miscare perpetua .Incerc sa ma antrenez si c and voi considera ca sunt ok voi porni din nou la drum
ApreciazăApreciază
Ioan e o calauza care te poarta in locuri frumoase si aduna oameni frumosi. Multumesc pentru ce faci!
ApreciazăApreciază
Closca cu puiii de aur
Dupa prima drumetie cu Ioan am ramas cu un gand placut si cu sentimentul ca mai vreau.
Sunt oameni carora le place atat de mult ceea ce fac incat transmit si celor din jur pasiunea lor si Ioan face parte din aceasta categorie. Se simte ca „meseria” lui este viata lui, fiind o inspiratie.
Ne-a reamintit ca drumetia pe munte nu inseamna neapărat performanta ci mai degraba natura, siguranta si deconectare. Muntele nu se cucereste ci cu el te imprietenesti. Frumusetea poate sta, sa nu uitam, si in lucruri mici: o carare, o vale, o casuta, un copac, iar bucuria – in miscare.
Ne-a aratat constant ca riscul trebuie redus la minim, chiar in detrimentul performantei, in doua trasee cu de toate: dealuri si vai, casute, catarare, padurici, liniste si adrenalină.
Ce mi-a mai placut a fost grija pe care o are pentru fiecare om in parte si diversitatea sociala. De foarte multa vreme nu am mai fost intr-un grup atat de eterogen, care sa aiba totusi acelasi scop.
Dovada: au fost facute multe poze faine. Foarte faine. Asta inseamna inspiratie si talent.
ApreciazăApreciază
Cu Ioan mergi pe poteci neumblate. Fara el nu as fi ajuns in aceste locuri mai putin sau deloc umblate. Pe langa locurile faine prin care te duce Ioan, mai si radem. https://fb.watch/3YK2YPV1CS/
Multumesc!
ApreciazăApreciază
Esti extraordinar Ioane urmaresc toate emisiunle tale si sint puternic surprins de curajul de care dai dovada cînd circuli absolut singur pe traseele montane , bravo!!!! pentru ceea ce faci pentru noi toti cei care te urmarim si te iubim extraordinar de mult !!!!
ApreciazăApreciază
Buna ziua , apreciez foarte mult emisiunile tale ;Pe poteci spre inima ta; sunt incantat, as dorii sa pot merge intr-o excursie pe munte , iubesc muntele , am facut cateva trasee scurte de 3-4 ore.
Nu am experienta , nu am dotarile necesare,am si o varsta de 64 ani, ce sfaturi imi dai ?
Nu am probleme de sanatate pot merge destul de mult.
Ce sanse am de a participa la o drumetie sau mai multe?
Cand vizionez emisiunile tale sunt de neclintit , le apreciez maxim, de parca as fii si eu in acele drumetii.
Anual merg de cateva ori la munte, nu am lasat si nu las gunoaie (mizerie) pe unde trec , de multe ori am strans gunoaie unde am gasit si le-am luat cu mine.( Ma laud cu asta)
Iti multumesc foarte mult daca imi vei raspunde!
Tudosie Haralambie, Slatina – Olt
bebe_tudosie@yahoo.com
ApreciazăApreciază
Ma simt fascinata de pasiunea autorului pentru munte si talentul de a descrie emotiile traite !
Imi amintesc cu drag de anii mei de studentie (1963-68 !) cand am avut o perioada de practicarea excursiilor montane, mai ales ca am copilarit in Vatra Dornei ! Dar si de curand, acum doi ani, am escaladat o portiune de Ceahlau si de Rarau !Felicitari , sanatate si succes in toate !
ApreciazăApreciază
Mă bucur că exiști, că ești un OM minunat. Ești o persoană plăcută și urmăresc cu drag emisiunea ta. Îmi place felul în care prezinți. Ești simpatic și haios, cunoști și ne prezinți și fauna.
Tocmai s a terminat la tv, postul Travel Mix, drumeția in Munții Măcinului.
ApreciazăApreciază
Respect pentru ceea ce faci in emisiunea ta pentru ca trezest interesul multora de a cunoaste muntii Romaniei. Emisiunile sunt simple dar spectaculoase si surprinzatoare. Le-am descoperit intamplator la Tv dupa care le-am cautat pe net si acum am material documentar bogat de parcurs. Imaginile ma linistesc si ma binedispun. Mai uitam de necazuri si problemele vietii cotidiene. Am facut geografie la greu pentru ca am studii economice, stiam denumirile tuturor formelor de relief, am mai facut niste excursii cu masina dar explorari de acest gen niciodata. Spectaculoase si dificile sunt drumetiile pe timp de iarna si foarte periculoase in acelari timp insa dormitul in cort, in aceste conditii, m-a terminat. Ai curaj si determinare. Bravo! Apreciez munca depusa, vointa si rafinamentul filmarilor. Sanatate si noroc pe drumuri de munte!
ApreciazăApreciază
Esti un om minunat, imi creezi pofta atat mie cat si copiilor mei de mici drumetii, chiar daca muntele nu este asa de aproape de noi(Timis). Poate la un moment dat o sa te cunoastem in persoana…
ApreciazăApreciază
Astazi 03.12.21 am vazut, pentru prima data, traseul de iarna Cabana Buta – Poiana Peleaga –
lacul si refugiul salvamont Bucura – Varful Peleaga, din muntii Retezat. Daca pana astazi ma tot gandeam sa trimit ceva, astazi a dat pe dinafara. Singur in acea pustietate, iarna, cu pericolele aferente: putina inconstienta, pasiune si bucurie la extrem, sacrificiu dar si implinire maxima.
Zona si imprejurimile lacului Bucura din Retezat, de departe cel mai frumos amfiteatru montan nu numai din tara. Le-am batut de 4 ori pana acum, la 60 de ani, si parca nu-mi ajunge niciodata, atat cat o sa ma mai lase varsta si puterile. Iarna insa este ireal. Cred ca efortul tau ti-a adus, asa cum imi pot imagina dupa fata si trairile tale, mai mult decat orice altceva. Tie, dar si celor care iubesc
muntele la fel ca tine. Din pacate, tot mai putini.
Multumiri pentru acest filmulet obtinut in conditii extreme, mi-a implinit, macar pe ecrean, visul
de a-mi imagina zona iarna. Mai multa precautie singur in pustietate cred ca nu ar strica, sper sa
te pot urmari mult timp de acum inainte.
Cu multa pretuire si respect pentru ceea ce faci,
Cristi Voinea
ApreciazăApreciază
Multumesc frumos pentru emisiunile splendide de pe munții României. Mi-a plăcut sa descopar lucruri noi.
A fos extrem de utila emisiunea in care ati descris echipamentul. Eu sunt un turist ocazional mai mult de vreme buna, dar chiar imi doream sa imi îmbunătesc echipamentul.
Mult succes in continuare!
ApreciazăApreciază
Dragă Ioan Stoenică, Pe măsură ce văd călătoriile pe care le întreprinzi prin munții noștri, pe măsură ce îți aud comentariile și filmările pe care le realizezi, crește admirația mea pentru dumneata. Ești un bărbat minunat, un sportiv călit și curajos. Felicitări pentru tot ce faci ! Deși sunt prea vârstnic (am 81 de ani) pentru asemenea excursii, cu dumneata alături aș avea curajul să mă înscriu la o asemenea încercare. Îți doresc, dragă Ioane, multă sănătate și fericire alături de soție și de copii. La mulți ani pentru ziua onomastică dar și pentru acest Nou An 2022. Cu mult drag și sper într-o prietenie, Corneliu Petrescu
ApreciazăApreciază
Felicitari pentru emisiunea referitoare la alegerea echipamentului necesar excursiilor montane.
ApreciazăApreciază
Super emisiune.Am descoperit-o de curind.Prin ceea ce faci iti multumesc pentru ca ma faci sa retraiesc clipele frumoase petrecute pe munte cind eram studenta.Asta se intimpla prin anii 80-82 cind echipamentul era destul de „rudimentar” nu se gasea mai nimic dar entuziasmul era mare ,si cind toate weekendurile se faceau la munte,concediile la fel (ture de creasta: Fagaras,Piatra Craiului,Bucegi Ceahlau..,dormit prin refugii ,la cort ,la cabane ,sub cerul liber atirnat in corzi ).Oricum iti doresc cit mai multe ture frumoase ,fara probleme si multa sanatate,si in masura in care poti mai fa niste filmulete .te salut de aici din nordul Suediei.
ApreciazăApreciază
Stimate domnule Ioan Stoenică, m-am simțit minunat rememorând traseul făcut în iulie 1988 cu fiii mei, de 12 și 14 ani, dinspre Bușteni, pe Valea Cerbului, la Cabana Omu. Era luna iulie. Am avut emoții mari și atunci, dar și acum. Descrieți atât de frumos traseul încât dacă nu mi-ar fi plăcut atunci, cu siguranță, l-aș fi îndrăgit acum și pentru atunci. Aveți un dar minunat. Transmiteți multă emoție. Vă felicit și vă urez să urcați cât mai sus atât la propriu cât și în carieră. Felicitări pentru ce ați făcut până acum! Vă doresc sincer ca fiului să-i transmiteți cât mai mult din dragostea dumneavoastră pentru munte!
ApreciazăApreciază
Sa fii mereu la inaltime Ioane!
ApreciazăApreciază
Foarte interesanta emisiunea „Pe poteci spre inima ta” O urmaresc oricand se investe ocazia.Doresc sa vin si eu intr-o tura, dar depinde mult de oameni care ma inconjoara(familia mea). Continua sa faci ceea ce faci …faci un lucru minunat – bucuri foarte multe suflete👏
ApreciazăApreciază