Informatii ”tehnice”: Ma cheama Ioan Stoenică, sunt din Bucuresti si am, in acest moment, 26 de ani. Dar pentru ca varsta se schimba in fiecare an, mai bine spun ca sunt nascut in 83. Sunt nascut in zodia… dar sa fim seriosi :)) Lucrurile astea nu vorbesc despre mine.
…
E ciudat cum la un moment dat ai impresia ca stii atat de bine cine esti, ce vrei, unde esti, de ce, si apoi, intr-o zi, sa se schimbe totul… Poate nu s-a schimbat de fapt nimic, poate e doar perceptia noastra asupra lucrurilor care se schimba. Sau poate chiar ne schimbam noi. Dar cat din aceasta schimbare inseamna evolutie, si cat… ceva diferit? Ceva ce nu ne doream sa fim, ce nu ne gandeam ca vom fi? Oare cat pierdem pe drum din ce era bun in noi, si cat mai putem castiga inapoi? Cat de constienti suntem de ceea ce pierdem si cat de mult luptam pentru ceea ce ne dorim – sa fim, sa simtim, sa stim?
Un lucru insa pentru mine ramane sigur. I am my soul, and I have my brain to help me with that.
…
Am transferat aici din textele si povestile mele mai vechi (de pe 360), deci blogul acesta este cumva si o legatura spre trecut. Un trecut din care eu (dar si altii) am avut foarte mult de invatat. Sunt texte si povesti cu mult suflet si cu multe lectii de viata in care ne-am putea regasi cu totii la un moment dat. Din care am putea invata ceva, daca am fi deschisi si dornici de asa ceva.
NU e literatura.
Si mi-ar placea daca lumea s-ar si exprima atunci cand citeste ceva. Un gand, un sentiment, o idee… Cam greu, nu?
In plus, scriu aici si descrieri ale excursiilor pe care le fac (in special pe munte), asortate cu fotografii colorate si pline de sentimente. Ele nu sunt doar un mod de a retrai experientele pe care le-am avut la un moment dat. Desi e clar ca pentru mine o fotografie sau un text pe care il scriu inseamna mult mai mult decat pentru altcineva si trezesc in mine mai multe emotii si sentimente, nu le fac doar pentru mine. Ci incerc ca prin ele sa ii fac si pe altii sa simta si sa vada lucruri pe care eu le simt si le vad acolo. Incerc sa fac oamenii sa-si doreasca sa vada mai mult, sa simta mai mult, sa gaseasca ceva care sa le faca sufletul sa vibreze de dorinta! Apropierea de natura, peisajele de vis, momentele perfecte pe care le traiesti pe un varf inghetat la apusul soarelui sau o raza care se strecoara printre crengi, sunt lucruri de care poate ar trebui sa fim mai apropiati. Poate astfel ne-am da seama mai bine de ce suntem atat de nemultumiti si tristi in viata pe care uneori, fara sa ne dam seama, o traim – si care nu doar ca nu ne reprezinta, dar nici nu ne ofera o sansa reala catre fericire – sau macar, catre ceva mai bun.
Albume cu poze din excursiile mele
Aici puteti sa-mi ascultati si vocea minunata, intr-un interviu pentru Radio Romania Cultural.
Si ma gasiti si pe facebook – dar daca vreti sa-mi dati add, scrieti si un mesaj de intentie langa.
…
Daca simtiti ceva citind un text scris de mine, sau privind o fotografie, nu ezitati sa imi scrieti. Apreciez dorinta si capacitatea oamenilor de a se exprima. Pe privat imi puteti scrie la adresa de mail ioan.romania@hotmail.com pe care o puteti folosi si pentru a discuta despre cumpararea uneia sau a mai multor fotografii realizate de mine.
Ioan Stoenică - pe potecile vieții 
Salut. Imi pare bine ca am dat de blogul tau si pe wordpress. Imi pare rau ca am pierdut toate conexiunile pe care le facusem pe yahoo 360 si sper sa recuperez macar cateva. Sunt Michael B, dk ma mai tii minte. Te-am adaugat in blogroll; daca te deranjeaza cumva, anunta-ma.
Arata bine blogul tau 🙂
ApreciazăApreciază
Hey, i remember you, dar vad ca aici nu merge sa apas pe nick sa ma duca la blogul tau…
ApreciazăApreciază
f mijto si blogu si jurnalele de pe carpati 😉 si expozitia de pe magheru 😀
semeni f mult cu fratele tau 😀 (am fo colegi de cls in liceu)
poteci cu soare, un munte de cristal si o floare albastra!
ApreciazăApreciază
Pai expozitia nici n-ai vazut-o, ca abia azi s-a deschis! :)) Sa treci sa o vezi mai atent… 🙂
ApreciazăApreciază
sorry… acum am vazut postu tau… vazusem ceva poze d la emi atunci (parca) si am fo si sa vad expozitia… i-am cunoscut pe parintii vostrii… in fine… m-am tot uitat pe pozele tale de pe diverse siteuri… si in afara de furnicaturi si dor (chiar daca am fo de curand pe munte) mi-au dat un pic lacrimile din diverse motive… frumusete in primu rand… amintiri… etc… ma rog, nu pot decat sa-ti zic ca te felicit si invidiez pt tot ce faci (si ca munte si ca poze, genial prinzi momentu si locul)
as vrea sa te intreb ceva dar mai sensibil sa zicem :P… intai zic k nu sunt pitzi :)) si nici nu vreau sa ma dau la tine 😛 …. de unde atata sensibilitate si totusi si sarcasm?
poteci cu soare, un munte de cristal si o floare albastra!
succes la brasov!
ApreciazăApreciază
heey, multumesc pentru raspuns, si pentru aprecieri si pentru eventualele lacrimi 😀 Daca ai gasit in fotografiile mele ceva care sa te emotioneze, atunci ele si-au indeplinit scopul! 🙂
Cat despre ”de unde atata sensibilitate si sarcasm”, e o poveste lunga… am tot scris-o eu pe blog mai demult, sunt texte mai vechi si aici. Sensibilitatea s-a dezvoltat prima, de multa vreme. Sarcasmul a aparut mai recent ca un raspuns la unele lucruri pe care le constat in jur, la oameni, la societate etc…
This is the short version i guess 🙂
ApreciazăApreciază
Buna, sunt anca si am avut si eu blog pe 360 unde te aveam prieten
Nu cred ca iti aduci aminte dar intalnirea noastra avut loc pe agonia.ro unde ai pus un comment in care ma defineai, hilar, a fi in „tower of the princess” 🙂
ApreciazăApreciază
imi pare bine sa te cunosc. imi place cum esti in adancurile tale. si ca ai curajul sa le scoti la lumina.incantata de cunostinta… eu sunt Elena.
ApreciazăApreciază
m-a facut sa zambesc de incantare ceea ce mi-ai scris, desi are atat de multi ‘poate’. dar.. asta e singura noastra portita de scapare, de multe ori; ‘poate’-le asta, incertitudinea, speranta.
minunate poze ai tu pe aici; m-am uitat cu ochii din ce in ce mai cascati pt ca in cele din urma sa ma scuture un fior si sa mi se zburleasca parul pe mine de la atata frumusete!
voi reveni sa le studiez amanuntit, asa ceva nu poate fi trecut cu vederea sau frunzarit, asa cum am facut eu acum din motive obiective. i’ll be back ;))
ApreciazăApreciază
esti Berbec? 😀
ApreciazăApreciază
Sunt Ioan. 🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
tu ai scris povestea „Luna albastra” de pe imaginelife? am cautat pe aici pe blog dar nu am dat de ea… autorul s-a semnat cu acelasi nume.
am lasat mesaj si acolo, mi-a placut tare mult, o doza de inspiratie de care aveam nevoie.
ApreciazăApreciază
Daaaaa! Eu am scris ”Luna albastra”, cu fetita care merge pe luna… E asa veche… ma mir ca am uitat sa o pun si aici, blogul asta e mai nou. O sa o adaug 😀
Ma bucur ca ti-a placut, intr-un moment in care aveai nevoie! 🙂
ApreciazăApreciază
Salut! Felicitări pentru blog. Se vede clar că ai talent, suflet și știi să vezi partea frumoasă (deși poate e mult spus-cred că „trăibilă” e un termen mai potrivit, deși nu apare în DEX :P) a vieții.
M-a impresionat foarte mult articolul „Într-o zi am murit”, cu care mă identific într-o măsură bună.
Mult succes în continuare!
ApreciazăApreciază
Hey, multumesc mult pentru mesaj, ma bucur ca ai gasit ceva care sa-ti placa prin textele mele 😀 Mult succes si tie, si momente cat mai ”traibile” de care sa te bucuri! 🙂
ApreciazăApreciază
Buna Ioan!
Ma numesc Gabi si vroiam sa te salut si sa iti dau de veste ca m-ai castigat ca cititoare a randurilor scrise de tine si ca admiratoare a fotografiilor tale! A propos, am citit si despre expozitia ta de la Cercul Militar si incerc sa ajung in weekendul care vine, mi-am tot propus sa ajung la o expo foto dar nu prea am avut timp…de data asta sper sa nu ratez!
Ca incheiere vroiam sa iti zic cum am ajuns pe acest blog: citind jurnale de calatorie pe carpati.org am dat de jurnalul tau din Ciucas de pe 19 dec 2010 si te-am recunoscut caci ne-am intersectat in padurice, in drum spre cab Ciucas, mai bine zis ne-ai depasit (te-am surprins intr-o poza ..intamplator si ma gandeam sa ti-o trimit pt colectia ta – desi a mea nu e prea reusita, insa ma gandesc ca merita totusi ca si amintire…erai f grabit 🙂 ).
Toate cele bune, cat mai multe ture si subiecte de scris si fotografiat!
Gabi Rusu
ApreciazăApreciază
Heeeey, ce tare! 😀 Erati grupuletul din padurea dintre Muntele Rosu si cab Ciucas? Ca m-am mai intalnit cu alte grupuri si pana la Muntele Rosu, apoi si pe varf. Eram grabit pentru ca voiam sa ajung pe varf si sa gasesc si-un loc bun de cort, caz in care nu pot sta dupa altii care poate merg doar pana la cabana de exemplu. Unul din avantajele pe care le am cand merg singur e ca pot merge asa cum vreau, in ritmul pe care-l aleg eu 😀
Oricum, daca jurnalul despre excursia din Ciucas te-a adus aici, apoi sunt alte multe texte pe care le-am scris care te vor face sa ramai! Sau sa revii. Vezi jurnalul cu muntii Vrancei sau texte precum ”descopera-mi inima cu ceva”. Jurnalul cu Ciucasul a fost ceva micut 🙂
Poate ne vedem in weekend la expo – dar nu uita sa-mi spui cine esti ca sigur nu te recunosc altfel 🙂
ApreciazăApreciază
Heirup! Daaa si eu m-am bucurat cand am citit jurnalul si mi-am zis inca o data, ce mica e lumea! Lumea aceasta, a montaniarzilor mai mici sau mai mari.
Am citit despre experienta ta in Mtii Vrancei si sincera sa fiu te admir pentru curajul de a merge singur pe munte! In plus te simti f liber ca nu tb sa depinzi de nimeni si vice versa. Oricum, cred totusi ca sunt avantaje si dezavantaje. Eu am fost mai mult in pas de 2 , ca sa fol o expresie cunoscuta 🙂
Cat despre expo, de abia astept sa admir live pozele tale si tablourile tatalui tau si sper sa nu apara nimic sa imi strice iar planurile!
ApreciazăApreciază
Un cadou micut din partea mea, pentru tine 🙂 cu intarziere de o zi… Am dat peste aceasta melodie intamplator si mi-am amintit ca am auzit-o intr-un filmulet… mi se pare foooarte calda si linistitoare!
ApreciazăApreciază
Te salut, Ioan. Sper sa imi accepti scuzele pentru faptul ca nu am cerut permisiunea folosirii fotografiei. Iti dau dreptate si daca doresti pot sa o inlocuiesc fara nici o problema.
Te felicit pentru tot ceea ce faci!
Multumesc si sa auzim numai de bine!
ApreciazăApreciază
cautand mai adanc prin blogul tau mi-am dat seama k nu m-am inselat ai cv ce in lume incepe sa fie din ce in ce mai rara din pacate bogatzia sufleteasca…itzi doresc succes in incercarea ta de a o raspandi…
ApreciazăApreciază
Ma bucur ca te-am gasit 🙂
sunt convinsa deja, dupa cateva articole, ca voi gasi o multime de lucruri interesante si frumoase, aici;
Drumuri bune !
ApreciazăApreciază
http://lapasprinvrancea.blogspot.com/2011/08/ioan-stoenica-si-vrancea-luisi-muntii.html
Târziu, dar am ajuns şi eu pe aici. Aş spune multe, dar le-ai spus tu pe toate sensibil şi frumos. Mă bucur să te cunosc Ioan şi mă bucur că încă mai sunt oameni frumoşi ca şi tine. Nu ştiu alţii, dar eu am nevoie în fiecare zi de astfel de oameni.
ApreciazăApreciază
Hey, multumesc! Si pentru postarea de pe site-ul tau 😀 Daca vrei sa pui acolo cateva poze din muntii Vrancei, let me know 😉
ApreciazăApreciază
Articolul este foarte frumos pentru ca trezesti emotiile fiecaruia dintre noi. Si mie imi place sa fac poze. Pozele tale sunt de o calitate exceptionala. Inca nu te-am cunoscut dar sper sa o fac in viitorul apropiat. Stii tu, se intampla cand te astepti mai putin. Acum insa, in prag de an nou, iti urez din toata inima un calduros „La multi ani!” si tot ce este mai bun si mai interesant pentru anul 2012 !
ApreciazăApreciază
La multi ani si tie si multumesc pentru urari! Dar decat varianta ”se intampla cand te astepti mai putin”, eu prefer varianta ”se intampla atunci cand tu faci ceva in acest sens!” 😀 S-ar putea sa fie mai eficient!
ApreciazăApreciază
Hei, Ioan,
bine te-am regasit 😀 prin acelasi procedeu: cautat pe google, de data asta dupa „comoara de la capatul curcubeului”. Foarte captivata de poveste, am fost foarte placut surprinsa cand am vazut numele autorului. Wait a minute, I now this guy!! 😀
M-am mai uitat si la fotografii, superbe!
Spor in continuare.
ApreciazăApreciază
Hey, multumesc de mesaj! Ma bucur ca inca o poveste scrisa de mine ti-a placut! 😀 Dar si asta e dintre primele scrise (poate chiar prima) – as zice ca in timp am evoluat – intr-un fel sau altul. Gasesti mai multe pe-aici, daca te intereseaza. Chiar si unele despre Luna (alta decat aceea Albastra).
ApreciazăApreciază
am uitat un k ;)) (de emotie)
ApreciazăApreciază
Buna, Ioan
Sunt Claudia 🙂 si recunosc ca am ajuns deabia de cateva zile pe blogul tau, deabia dupa ce ai facut tu un cometariu pe blogul meu.. dar ma bucur sa fiu aici si sa descopar scrierile si fotografiile tale, cu care rezonez. si mie imi place foarte mult sa merg pe munte, dar recunosc ca nu o fac asa de des. iti voi urmari in continuare povestile si iti mai scriu. numai bine!
ApreciazăApreciază
Hei! Imi plac foarte tare pozele cu tema naturii, iar cele facute de tine sunt geniale.Te felicit pentru efortul depus si pentru talentul evident pe care il ai. Tine-o tot asa!
Cu toata admiratia,
„Fata din Tren” 🙂
ApreciazăApreciază
gindurile bune se se adune;
o simpla rezonare de pe gind carare:
D in gol se naște un plin,
A dâncul înaltul provoacă,
R ăul te scapă de chin,
U itarea în timpuri ne toacă,
L eac se ascunde-n venin,
…acesta e DARUL primit din senin!
ApreciazăApreciază
Salut. Ma bucur sa urmaresc blogul tau. Te felicit pt. atitudine in primul rand si pentru spiritul care te animeaza. Frumoase drumetii, frumoase poze si descrieri, am sa le folosesc ca indrumar pentru cateva plimbari. Bravo, tine-o tot asa 😉
ApreciazăApreciază
Multumesc mult! sper sa reusesc sa merg si de-acum inainte asa, astfel incat sa se bucure cat mai multi oameni de fotografiile si jurnalele mele 🙂
ApreciazăApreciază
Esti cumva fiul lui Adrian Stoenica?
ApreciazăApreciază
Da, sunt unul din cei 5 fii ai lui, cel mai mare! 🙂 Daca il cunoasteti pe tata (dar si daca nu), va invitam in perioada urmatoare la o expozitie de pictura + fotografie, la Cercul Militar National, in Bucuresti! Detalii sunt pe prima pagina a blogului, dar si pe site-ul lui: http://adrianstoenica.blogspot.ro/
ApreciazăApreciază
Buna,
Am dat peste blogul tau din intamplare, cautam trasee in Piatra Craiului. Nu stiu de ce, dar imi pari cunoscut, ai fost cumva in Piatra Craiului pe 6 iulie ? Sunt sigura ca drumurile ni s-au intersectat pe o carare de munte, candva…
O zi buna !
ApreciazăApreciază
Hey! Pe 6 iulie 2013 am fost in Bucegi (dinspre Bran), nu in Crai. Poate am fost in acelasi autobuz? 🙂 Daca nu, e posibil sa ma stii de pe carpati.org, unde am publicat foarte multe jurnale si am organizat si cateva ture – in general lumea ma cunoaste de-acolo de pe site.
O zi frumoasa si tie! 🙂
ApreciazăApreciază
Cred ca e posibil sa te stiu de pe carpati.org atunci. Felicitari pentru blog, e o placere sa il citesc :). Keep up the good work !!
ApreciazăApreciază
Nu stiu cum am nimerit pe blogul tau dar ma bucur sa vad oameni care vad, simt si traiesc ca tine! Felicitari pentru ceea ce faci 🙂
ApreciazăApreciază
Hei, multumesc de mesaj! 😀 Chiar ai citit textele carora le-ai dat like? Nice! Pai.. Nu ezita sa te exprimi cand simti sa o faci 🙂
ApreciazăApreciază
Da! chiar le-am citit. Nu as da like decat la ceva ce-mi place. M-au captivat articolele tale. Admir oamenii care se pot exprima atat de deschis si stiu sa se bucure cu adevarat de viata si de ce ii inconjoara. Mi-au placut si m-am simtit de parca as fi fost acolo 🙂
Sper sa-ti citeasca mai multa lume blogul pentru ca au foarte multe de invatat de la tine !
Un weekend grozav iti doresc 🙂
ApreciazăApreciază
Salut Ioane. Am citit ce ai scris despre Munti Vrancea. Mie emotionat cum ai facut aceasta lucru. Vad, esti asa om cinstit si serios Prima vizita mea in REomania a fost la anu 1968. Fiecare ani am fost la tara ta pentruca mie impresionat natura de la mare pin la muntii. Eu sunt acum in varsta, tu esti tiner. In timpu cum am citit ce ai scris, mie motionat. Radacine familiei este in Vrancea, Pot sa spun ai scris frumos si adevaru. Tie doresc rabdare, sanatate, si mai multe scrise departe. Traiesti in realitate. Mult noroc.
Aceasta anu vreau sa vizitezi Transalpina – este un punct care nu am vizitat si prin internet am vazut poze minunate.
P.s. Cer scuze nu prea am scris romaneste din cauza am invatat singur limba ta materna. Jaroslav sunt din Cehia nascut
ApreciazăApreciază
Hei, multumesc mult pentru mesaj! Ma bucur ca ai găsit ceva frumos la mine pe site! Și mă bucur că îți place așa mult România. Eu am un prieten din Brno care vine des în România și mai facem excursii împreună. De fapt poate de la el ai aflat de jurnalele mele din munții Vrancei, că am fost și cu el acolo! 🙂 Îl cheamă Otto.
Îți doresc să vizitezi și Transalpina, e frumos în munții Parâng – sunt și creste frumoase dar și lacuri. Multă sănătate!
ApreciazăApreciază
Salutare.Am urmarit emisiunea ta Pe poteci spre inima ta.Spune mi te rog cine este pe coloana sonora a filmului din muntii Neamtului.Multumesc.
ApreciazăApreciază
Salut! Din pacate, de partea de sunet se ocupa cei de la TVS si nu stiu sa-ti spun ce melodii sunt cele de pe fundal. Cu un smartphone si o aplicatie de recunoastere a melodiei poti afla usor cred…
ApreciazăApreciază
Este foarte frumos cum surprinzi creația lui Dumnezeu în filmările tale, continuă să faci acest lucru.
ApreciazăApreciază
Îmi plac reportajele tale, mi-ar plăcea să merg și eu pe drumuri de munte cu cineva care a mai fost. Îmi dau lacrimile de la atâta frumusețe. Ești norocos că poți să deguști verdele crud, că poți să bei apă de la izvor.
ApreciazăApreciază
Felicitari,bine ca mai vedem si ceva care sa ne încânte ochii si ,sa ne mai desprindă din toata agitatia asta care ne înconjoară.Foarte frumoase peisaje care au fost filmate cu greu.Nota 10.
ApreciazăApreciază
Salut, am aflat anul trecut de excursiile tale de pe Travel Mix- fff tare. Bravo!
Mă interesează dacă pot merge cu tine în drumeții, în ce condiții și, în caz afirmativ, unde te pot contacta. Mulțumesc și succes!
ApreciazăApreciază