Echipamentul pentru drumetii de iarnă (Iarna nu-i ca iarna – partea a 2-a)

Cum scriam și cu alte ocazii, iarna în munți diferă de la o zi la alta. Condițiile pe care le întâlnim pe poteci se schimbă mereu, uneori devin mai ușoare, alteori mai grele. De aceea, echipamentul necesar pentru drumeții de iarnă trebuie să fie și el adaptat la condițiile pe care le vom întâlni.

Mai întâi, cum știm ce condiții vom întâlni? Sunt câteva lucruri simple pe care le putem face: verificarea prognozelor meteo pe zona care ne interesează. Prognozele sunt mai corecte cu 1-2-3 zile înainte, dar pentru a ne face o idee, putem să începem să urmărim aceste prognoze chiar si cu 7 sau mai multe zile înainte. Acest lucru ne poate da o idee și despre cât de mult va ninge până în ziua când vom pleca la drum.

Pe lângă site-urile meteo (freemeteo, meteoblue etc), putem să ne informăm și sunând la dispeceratul Salvamont (0-salvamont) și cerând informații despre zona care ne interesează. Oamenii care stau la baza muntelui sau patrulează pe poteci destul de des, cu siguranță știu mai bine care sunt condițiile de la fața locului – iar la Salvamont e mai bine să suni ca să eviți o problemă, decât ca să rezolvi o problemă.

Fiind multe variabile într-o drumeție de iarnă (vremea, starea zăpezii etc), ar fi bine ca echipamentul să poată face față cât mai multor condiții. Așa că hai să vedem un pic cum ne îmbrăcăm și ce ar trebui să avem la noi într-o drumeție de iarnă. Atenție, „drumeție” nu e același lucru cu „alpinism”.

Nu voi da exemple de mărci sau modele, toate mărcile oferă modele potrivite pentru anumite activițăți sau anumite persoane. Voi trebuie să vă înțelegeți nevoile (în funcție de tipul de activitate pe care îl faceți cel mai des) și să alegeți ceva potrivit pentru voi, în funcție de nevoi, de buget etc. NU există o geacă perfectă, sau niște bocanci ideali pentru toată lumea și toate conditiile, așa că e naiv să te iei doar după ce poartă x sau y, sau după ce ai auzit de la cineva că ar fi bun. Dacă întrebi pe un grup de munte ce bocanci să-ți iei, vei reuși să afli toate mărcile și toate modelele existente – pentru că fiecare îți va recomanda bocancii lui. Neeficient. Mai eficient e să încerci să înțelegi de ce ai tu nevoie în primul rând, apoi să vezi care sunt diferențele între un tip de produs și altul.

Legat de îmbrăcăminte, e foarte util să ținem cont de beneficiile îmbrăcatului în straturi. Mai multe straturi rețin mai bine aerul (cald) între ele și sunt mai eficiente decât un singur strat mai gros – și pentru că sunt mai ușor de potrivit în funcție de nevoi.

Eu recomand minim 3 straturi, dar 4 straturi pot fi necesare uneori. Desigur, depinde și de calitatea fiecărui strat. Rețineți că hainele NU produc căldură! Ele pot doar să oprească la interior căldura pe care tu o produci și să țină la exterior frigul/vântul. Iar fiecare piesă de îmbrăcăminte are rolul ei.

Primul strat este cel care vine direct pe piele. O bluză tehnică (material care gestionează bine umezeala) contează foarte mult – pentru că și iarna se întâmplă să transpiri – iar umeazeala poate fi foarte periculoasă. De aceea nu se folosește bumbac, pentru că dacă acesta se udă (și sigur se udă!), nu se mai usucă – iar din cauza umezelii vom pierde foarte multă căldură, foarte rapid. Acest strat de corp poate fi din fibre sintetice sau naturale (de exemplu Merino) – ideea este sa scoată spre exterior umezeala în exces și să contribuie cât mai bine la menținerea temperaturii optime.

În zile cu soare, sau fără vânt, cu temperaturi rezonabile, poți urca direct cu acest strat, fără altceva pe deasupra (da, chiar și iarna!). În funcție de temperaturile anunțate, poți să folosești un strat de corp mai gros sau mai subțire, cu mânecă lungă sau scurtă. Având o bluză de corp eficientă, nu va fi nevoie de bluze/tricouri de schimb pe traseu (eu nu car niciodată, cel puțin la ture de o zi).

Și da, se poate face plajă iarna, dar nu vă bazați pe astfel de temperaturi la fiecare tură. 

Dacă însă începe să bată vântul, sau este mai răcoare, apelăm la stratul 2: ceva care să oprească vântul (geacă windstopper/softshell).

Vântul face ca temperatura resimțită să fie mult mai mică decât cea reală, de aceea este important să facem în așa fel încât să nu mai bată vântul în jurul nostru (stând, de exemplu, acasă). Hm, nu putem face asta, nu? Să controlăm noi natura. Ce putem face însă e să ne adaptăm la ea, să nu mai lăsăm vântul să ajungă la corp – iar hainele windstopper sunt foarte importante în acest sens.

Unele geci windstopper sunt mai groase (pot avea căptușeală de polar pe interior) și se pot folosi de friguroși sau în situații cu adevărat reci, altele sunt mai subțiri – având avantajul că respiră mai bine (util dacă știi că transpiri foarte ușor). Modelele cu glugă au un avantaj evident, protejând zona cefei, dar și capul sau urechile. Windstopper-ul este, în cazul meu, cea mai folosita piesă de echipament în toate turele pe care le fac. Mult mai folosit decât geaca exterioară, polar sau altceva.

Multe astfel de produse sunt tratate să respingă apa, dar nu vor rezista la o ploaie adevărată sau la prea multă umezeală. De aceea este important să existe și stratul nr 3: geaca impermeabilă (hardshell)

Aceasta este importantă și ca opritor pentru vânt, majoritatea acestor modele făcând treabă bună în vânt puternic, dar și când e udătură mare. În funcție de membrana pe care o au, de numărul de straturi, dar și de tratamentul aplicat pe exterior, pot rezista la mai multă udătură, sau la mai puțină. Unele sunt mai groase, dar nu cum sunt cele pentru ski (cam nepotrivite pe munte, pentru ca sunt foarte grele si nu respira prea bine). Cele de munte pot avea 2 straturi, 2.5 sau 3 straturi interioare, in functie de destinație (condiții). Cele cu mai puține straturi sunt mai potrivite de 3 sezoane, dar merg și iarna la ture nu prea solicitante.

Dar dacă ele opresc și vântul, de ce mai e nevoie și de windstopper? Pentru că geaca hardshell nu respiră la fel de bine ca un windstopper și, dacă temperatura e rezonabilă și e nevoie doar de 2 straturi, e mai comod să urci cu bluza de corp + windstopper decât cu bluza de corp + hardshell. Dar asta poate depinde și de modelul ales sau de preferințe. În plus, o geacă windstopper este mai rezistentă la frecuș, așa că nu aș „consuma” geaca hardshell dacă nu e cu adevărat nevoie de ea. Dar, mai ales iarna, nu aș pleca fără ea de acasă.

Hardshell-ul, in combinație cu geaca windstopper, fac o barieră foarte eficientă în calea vântului (mult mai bună decât ar putea oricare geacă pusă singură direct peste bluza de corp) – iar aerul care rămâne între ele este mai eficient încălzit de corp.

Atenție! Există diferențe de performanțe între un produs și altul, nu orice geacă și orice windstopper pot face față oricăror condiții!

În multe situații de iarnă, aceste straturi sunt de ajuns pentru a menține o temperatură optimă. Cel puțin în mers.

Dar ce facem când stăm pe loc? Pauza de masă poate fi o provocare în condiții reci, dar pot apărea și alte situații care necesită mai mult stat pe loc (rătăcirea traseului, o accidentare, viscol etc). Atunci intervine al 4-lea strat, care mie mi se pare foarte important de avut în rucsac.

Al 4-lea strat, în cazul meu, este geaca de puf. Puful este foarte eficient în a reține căldura corpului și o face foarte rapid. Dacă te-a luat frigul așteptându-l pe Mos Crăciun în zăpadă, sub un brad (bad idea!), o geacă cu puf te poate salva. Aceasta poate fi pusă peste windstopper, sau chiar peste geaca hardshell, dacă vremea e uscată și nu prea e vânt (puful nu se împacă prea bine cu apa, dacă nu e tratat special în acest sens). Sau poate fi pus direct peste bluza de corp, iar straturile exterioare pe deasupra (să nu lase vântul să bată prin puf).

Această combinație reține mai multă căldură lângă corp decât combinația windstopper + hardshell, dar nu este o combinație prea bună pentru a urca/merge. Prea multă căldură (care se produce inevitabil în mers) va duce la umezirea corpului prin transpirație – și ideal este să rămânem cât mai uscați. De aceea eu nu folosesc niciodată puful în mers, dar mă bucur de el în pauze sau în turele cu dormit la cort.

Gecile de puf diferă între ele, nu degeaba sunt și diferențe mari de preț. Dar principalul aspect care le diferențiază este calitatea/densitatea pufului folosit (CUIN). Un Cuin mai mare (800 de exemplu) oferă o mai bună izolare termică, la o greutate totală mai redusă (și un preț mai mare). Poți obține același nivel de izolare termică și cu un puf mai slab/mai puțin dens (Cuin 600 de exemplu), dar greutatea gecii va crește (iar prețul va scădea). Cantitatea de puf din interior este importantă, dar 200 de grame de puf 600 Cuin nu înseamnă neapărat că geaca va fi mai călduroasă decât una care are doar 100 grame de puf, dar puf de 800-900 Cuin. În funcție de buget și nevoi, puteți găsi o mulțime de variante.

Tot ca stratul 4 se poate folosi și o bluză de tip Polar – un strat intermediar care reține căldura corpului. Acesta însă trebuie pus peste bluza de corp, deci e mai dificil de adăugat daca tu deja ai și geaca de vânt și geaca de ploaie pe tine, că nu o să-ți vină să dai jos două straturi în ger ca să adaugi unul. Deși, la nevoie, trebuie făcut și asta. Eu folosesc bluze de polar doar atunci când dorm, pentru că nu pot să merg cu ele pe mine – m-aș încălzi prea tare (aceste bluze nu respiră la fel de bine precum un windstopper, dar sunt mai călduroase în sacul de dormit). Și bluzele de polar au diferite densități, în funcție de care o bluză reține mai multă sau mai puțină căldură.

Așadar, cel puțin 3 straturi: maieu de bumbac, pulover primit de Crăciun și parpalac. Sau mă rog, bluza tehnică pe corp, un windstopper și o geacă tip hardshell (de preferat 2.5 sau 3 straturi). Ca să nu te ia iarna prin surprindere.

Legat de pantaloni, aici nu e nevoie de 3+1 straturi. Se pot folosi cel mult 2 straturi: colanți + hardshell, colanți + softshell, doar hardshell, sau doar pantaloni softshell. Sau doar colanți dacă e cald și nu te deranjează să arăți ca o statuie cu toate părțile la vedere.

ioan stoenica, costum x-bionic

Cei mai folosiți/versatili sunt pantalonii softshell, din material rezistent la vânt, care respinge apa într-o oarecare măsură, sunt rezistenți la uzură și foarte comozi. Atenție, cei de vară sunt prea subțiri pentru ture de iarnă, dar cei de 3 sezoane pot fi folosiți cu succes, mai ales la ture de o zi. În caz că se anunță friguri mari, puteți pune colanți pe dedesubt (când plecați de acasă, pe traseu e mai greu să-i mai puneți).

Pentru condiții mai grele, pantalonii de tip hardshell sunt mai eficienți, mai ales în combinație cu niște colanți. Acest tip de pantaloni e mult mai rezistent la umezeală, de obicei au și parazăpezi incluse (nu la fel de eficiente precum cele luate separat) și pot rezista la vânturi mai puternice. Dar sunt mai scumpi. Dacă însă nu prea e vânt sau e mai cald decât te așteptai, e posibil să transpiri în ei. Ajută dacă au aerisiri laterale cu fermoar.

Pentru cine merge iarna doar ocazional, niște pantaloni softshell de 3 sezoane ar trebui să fie suficienți.

Există și boxeri windstopper, dar nu știu ce vânt ar trebui să oprească – cel exterior, sau cel interior?

Când e frig, extremitățile sunt primele care sunt afectate, așa că mai sunt câteva piese de echipament esențiale, cărora trebuie să le acordați atenție înainte de a pleca la drum: încălțămintea, mănușile și accesoriile pentru cap/față/gât.

Încălțămintea.

Unii, mai ales de la unele magazine care vând echipament montan, mă vor acuza de blasfemie dacă spun că poți merge iarna pe munte cu bocanci de 3 sezoane. Dar foarte mulți practicanți, inclusiv eu, putem confirma. În ture de o zi, sau cu dormit la cabană (unde ai posibilitatea să usuci bocancii seara), dacă nu se anunță geruri mari si nici umezeală prea mare, poți merge cu niște bocanci de 3 sezoane. Dar unii care să fie încă impermeabili, în stare bună! Și în combinație cu niște șosete de munte de iarnă. Nu toate turele pe munte înseamnă Făgăraș! Și nu mereu sunt -15 grade.

Ideea e că, dacă mergi de 2-3 ori pe iarnă la munte, probabil nu vei vrea să investești într-o pereche de bocanci de iarnă. Așa că cel puțin la început, poți încerca o ieșire ușoară cu bocancii pe care îi ai deja. Pe urmă vezi cum mergi, cum te simți și mai adaptezi lucrurile pentru următoarele ieșiri.

Dacă însă vrei să ieși mai des la zăpadă, faci poate și ture mai lungi sau te știi friguros, atunci merită să investești în niște bocanci pe care-i vei folosi doar iarna (fiind prea groși sau prea incomozi pentru alte anotimpuri).

La acest capitol, eu văd 3 variante.

Ultima variantă (pe care mulți se grăbesc să o considere prima variantă) sunt bocancii aceia super tehnici, rigizi, mari, foarte scumpi, buni de mers pe Mont Blanc (dar folosiți până la Mălăiești, că deh, să nu te faci de râs la cabană cu vreun bocanc prea puțin colorat). Pentru mine, acest gen de bocanc e ultimul pe listă pentru majoritatea turelor pe care le fac. Ei sunt gândiți pentru ture tehnice, dificile, cu gheață, stânci, colțari sau cu mult stat pe loc în zăpadă (în regrupări, sau poate la cort). Dacă nu e zăpadă, cum se întâmplă de multe ori la baza muntelui, nu sunt foarte comozi (adică te cam rup la picioare, mai ales dacă nu ai nimerit numărul potrivit). Iar dacă nu e prea frig, poți să transpiri în ei, ceea ce e neplăcut (respiră mai puțin decât alți bocanci).

Acești bocanci ar trebui cumpărați în cunoștință de cauză, ceea ce înseamnă că cine pune pe net întrebarea „ce bocanci să îmi iau?”, nu ar trebui să se gândească în primul rând la acest gen de bocanc. Dar depinde de turele pe care le faci (niciun bocanc nu e bun la toate).

De aceea, pentru majoritatea turelor – care apropo, pentru cei mai mulți oameni sunt ture de drumeție, nu ture tehnice (deci nu necesită colțari în mod uzual), există alte 2 tipuri de bocanci buni pentru iarnă:

Unii căptușiți/îmblăniți pe interior, care oferă confort bun la temperaturi scăzute (-10, -20, -30 depinde de model), dar și confort în mers, datorită unei construcții mai moi, cu talpă mai flexibilă. Sunt impermeabili, oferă o protecție rezonabilă pentru gleznă (dar, fiind mai moi, nu sunt cei mai protectori), dar și aderență destul de ok pe zăpadă și, la nevoie, pot fi folosiți cu colțari cu prindere clasică sau spikes/snowline. Nu sunt însă potriviți pentru ture mai tehnice, unde folosirea colțarilor este obligatorie și o talpă mai rigidă ajută mai mult.

Pentru mers prin zăpadă, prin frig, inclusiv distanțe lungi, chiar și pe rachete, pot fi o alegere foarte bună – eu am folosit în destule ture, bucurându-mă de căldură dar și de confort în mers, chiar și atunci când nu era zăpadă. În plus, pot fi folosiți și prin oraș, dacă ești sătul să ocolești toate bălțile. Au un preț mai redus decât cei tehnici, dar și fiabilitatea poate fi mai scăzută (depinde și cât de des îi folosești – acest aspect e valabil la orice bocanci).

Atenție! Nu confundați acest tip de bocanc cu cizme îmblănite, moonboot, ghetuțe un pic peste gleznă sau alte apres-ski-uri, care nu ofera de fapt protecție la gleznă și nici o aderență prea bună în teren accidentat, chiar dacă sunt călduroase. 

O altă variantă ar fi bocancii de iarnă de piele (desi pot fi si sintetici), care sunt doar un pic mai mari/solizi decât cei de 3 sezoane, care au pielea mai groasă (peste 2mm de obicei) și membrană interioară de iarnă (mai groasă). Nu sunt multe variante din păcate, pentru că inclusiv magazinele de munte se întrec în a oferi cât mai multe modele de bocanci tehnici, de parcă ar fi plin de alpiniști în România.

Acești bocanci au o talpă mai rigidă decât aceia îmblăniți, deci sunt mai potriviți pentru ture mai dificile dacă e nevoie, sau mai lungi, sunt mai rezistenți în timp și mai rezistenți la umezeală, oferind și un confort bun în majoritatea situațiilor. Pot fi folosiți și cu colțari cu prindere clasică, dar rezistența la temperaturi extreme trebuie analizată cu grijă. 

Pentru că acest gen de bocanc e mai greu de descris, voi da câteva exemple, pentru a înțelege despre ce bocanci este vorba: la Meindl există mai multe modele, de genul Vakuum sau Himalaya, dar și cei de la S-karp produc modelul Omu, varianta cu membrană de iarnă, la jumătate de preț față de Meindl (printre altele, la mărcile mari plătești in plus pentru brand). Cu siguranță există diferențe și în ceea ce privește performanțele, de aceea e important să înțelegi ce fel de bocanci ți-ar fi ție cel mai potrivit (nu altuia care se grăbește să îți spună mărci și modele). Cu modelul Omu merg la majoritatea turelor de iarnă pe care le organizez.

Eu consider, așadar, 3 variante ca bocanci de iarnă:

– cei îmblăniți” pe interior (tip apres-ski), pentru ture mai usoare, când vrei ceva confortabil și călduros, fără să cheltuiești o avere (depinde de marca, desigur) și nu mergi pe trasee tehnice (cu stânci, abrupturi, gheață etc)

– cei intermediari, de piele, cu galoșare completă – între bocancii de 3 sezoane și cei super rigizi/tehnici. Buni pentru majoritatea turelor, inclusiv cu rucsac greu în spate, mai multe zile, sau unele ieșiri mai tehnice, dar ok și pentru ture mai ușoare, dacă e frig – cu sau fără zăpadă (temperaturile la care rezista variaza in functie de model si de utilizator).

– și cei tehnici/super rigizi/butucănoși și aparent irezistibili, potriviți pentru ture la Mălăiești, selfie-uri pe facebook și, în rare cazuri, pentru ture tehnice, prin zone abrupte/stâncoase, când stai mult pe colțari, stai mult pe loc în zăpadă sau pe gheață, sau faci traversări de mai multe zile cu dormit la cort. Mai putin comozi cand nu e zapadă. Cei ce chiar fac astfel de ture nu au nevoie de sfaturi în privința echipamentului.

Desigur, fiecare trebuie să își dea seama ce e mai potrivit pentru el, important e să înțelegi diferența între un tip de bocanc și altul, înainte să te apuci să întrebi despre mărci sau modele. Apoi, știind cam ce tip de bocanc îți trebuie, altfel poți pune întrebări la magazinele cu echipament montan. Mare atenție și la alegerea numărului, de obicei, membrana de iarnă și construcția acestor bocanci mănâncă din spațiul interior, astfel încât nu e exclus să ai nevoie de bocanci 45, deși tu ești obișnuit să porți 43. Trebuie probat și răsprobat (cu șosete groase).

Și apropo de șosete, la magazinele de munte există șosete speciale pentru drumeții de iarnă – zeci de modele probabil, așa încât e mai ușor să mergi cu unele la nimereală de acasă, eventual de bumbac. Două perechi, să fii sigur! Șosetele speciale pentru mers pe munte ajută și în privința apariției bătăturilor, a gestionării umezelii, dar și a temperaturii, astfel încât trebuie luate în considerare – în funcție de grosime, material, înălțime etc.

Tot la capitolul ce punem în picioare, nu uitați de parazăpezi! Acestea se montează peste bocanci, au o chingă care trece pe sub talpă și împiedică astfel intrarea zăpezii în bocanc (și deci, udarea șosetelor!). Când întri în zăpadă, pantalonii au tendința să se ridice pe picior, descoperind în felul ăsta marginea de sus a bocancilor – pe unde cu siguranță va intra zăpadă. Rezultă șosete ude, bocanci uzi etc. Așa că parazăpezi înalte, cu fermoar sau cu arici, dar să fie. Și daca e prima oară când le folosiți, montați-le de probă acasă, pe bocanci, ca să reglați chinga de sub talpă – lucru mai greu de făcut cu mâinile înghețate, în viscol.

Mănușile

Dacă pe bocanci se mai îndură omul să dea 500 sau 1000 de lei, că se gândește că na, bocancii sunt cei mai importanți, pe mănuși probabil nu multă lume se înghesuie să dea 300-400 de lei. Că sunt doar niște accesorii, cât de importante pot fi?

Păi… depinde cât de utile îți sunt degetele! Poate unii oameni nu-și folosesc degetele în mod regulat, poate sunt cântăreți sau fotbaliști sau cine știe ce și nu au nevoie neapărat de degete și nu stau nici să tasteze pe laptop toată ziua. Iar pentru telefon, un singur deget e de ajuns, așa că nu-i mare lucru dacă le pierzi pe restul la vreo tură de iarnă.

Mănușile sunt extrem de importante. Iar în condiții mai grele, pe care e foarte probabil că le veți întâlni dacă veți merge iarna pe munte, niște mănuși serioase pot face o diferență uriașă față de niște mănuși… gândite pentru altceva.

Eu recomand ca la orice tură să ai cu tine 2 perechi de mănuși: unele de polar, mai subțiri, să fie de rezervă, sau dacă e călduț și uscat – pe care le poți ține în buzunarul interior al gecii, să fie la căldură.

Și unele mai groase, care să fie neapărat impermeabile – pentru că la contacul cu zăpada, dacă mănușile se udă după o oră de traseu, vei începe să simți cum îți îngheață degetele.

Mănușile de ski se pot folosi, dar există o mie de feluri de mănuși! De la 20 de lei la 800 de lei… credeți că nu e nicio diferență între ele?

Însă nu prețul spune la ce temperatură rezistă o mănușă, unele sunt gândite să fie foarte rezistente la vânt și frecuș, pentru că se folosesc pe stâncă, la cățărat, altele sunt făcute să fie foarte impermeabile, dar nu-s neapărat foarte groase, unele au căptușeală interioară care reține mai multă căldură, dar sunt mai puțin rezistene la frecuș și tot așa. Trebuie să te gândești de ce anume ai nevoie cel mai des și în funcție de asta să alegi.

Cu 5 degete, pentru mai multă dexteritate (pentru telefon oricum trebuie să le scoți), sau cu 2 sau 3 degete, pentru mai multă căldură? Cu mănușă interioară detașabilă, sau un singur strat? La unele modele puteți găsi în descriere (pe site-ul unde se vând) cam care sunt temperaturile pentru care au fost gândite – deși este evident că acest aspect e unul foarte subiectiv – fiecare cu degetele și circulația lui. Dar e clar ca o mănușă de -2 grade e mai subțire decât una de -12 grade. Câte grade crezi că vor fi la următoarea ta tură? 

Separat, mai există supra-mănuși, care sunt subțiri, de obicei fără degete, menite să crească rezistența la apă și la vânt a mănușilor standard (le pui peste mănușile pe care deja le ai, pentru a opri vântul mai eficient – foarte important, sau a-ți permite o bătaie cu bulgări mai eficientă, fără să uzi mănușile principale). Dar daca ai manușile deja ude, degeaba pui peste ele supra-mănuși.

De obicei, în turele pe care le organizez, dacă cineva ajunge să se plângă de ceva, e de mănușile pe care le are. Mă rog, de faptul că îi e frig la degete – pe urmă poate va face legătura între frig și mănușile pe care le are (care ar fi, poate, mai potrivite la oraș). Și de frig la degetele de la picioare se mai întâmplă să se plângă lumea, pentru că deh, bocancii de 3 sezoane nu sunt de primăvară – iarnă – toamnă. La corp, cu 3 straturi (sau 4), nu prea sunt probleme – dar nu uitați, umezeala și vântul sunt inamicii cei mai mari. Iar aceștia pot fi combătuți cu un echipament adecvat.

Legat de accesorii, cel mai important aspect este să nu le uitați acasă!

Eu folosesc multe buff-uri, bandane multifuncționale, bune de pus și pe cap dar și la gât, să acopere și nasul dar și ceafa. Există și variante cu polar sau chiar windstopper, pentru condiții mai grele. Totuși, în anumite situații, prefer o căciulă pe cap și buff la gât, să-l pot trage și pe nas. Fular clasic nu e prea potrivit, că rămân spații goale, pe unde bate vântul, iar materialul nu e prea bun pentru așa ceva. Nici eșarfă din aceea de un km, care te poate face mumie la nevoie.

Echipamentul e mai eficient atunci când e folosit pentru scopul pentru care a fost gândit. Adică mergi țintit pe ce ai nevoie, vrei să protejezi fața de îngheț la 2000m în viscol? Există mască windstopper, cagulă windstopper sau alte astfel de accesorii. Vrei să ai ceva de tras pe nas când ți-e un pic frig? (haha) N-ai nevoie de paie, poți folosi un buff. Un dezavantaj ar fi că de la respirație, multe materiale se udă/umezesc și apoi îngheață – așa că e destul de complicat de găsit o variantă perfectă. Dar nu mereu ai parte de viscol extrem.

Ideea e că și capul trebuie protejat de frig (nas, barbă, obraji, urechi etc) – iar accesoriile sunt foarte utile… dacă le ai cu tine.

În caz de viscol se pot folosi cu succes ochelari de schi, care protejează o parte mai mare din față decât cei simpli, de soare. Și care (în multe cazuri) nu se aburesc așa ușor. E foarte frustrant să ai nevoie să mergi cu ochelari de soare (că iarna soarele te rupe la ochi, că se reflectă din zăpadă) dar să nu poți pentru că trebuie să pui și buff-ul pe nas, să nu înghețe nasul. Această combinație duce, de obicei la aburirea ochelarilor. De aceea ăia de schi (sau unii tratați) fac treabă mai bună.

Și dacă tot am zis de ochelari de soare… iarna (da, sunt foarte importanti!), să amintesc și de crema de soare. E amuzant, mai ales primăvara, când oamenii reîncep să iasă la „iarbă verdeși dau pe munte de zăpadă și soare puternic și se întorc arși pe față sau pe ceafă. Pentru că au impresia că doar la mare ai nevoie de cremă, doar în august. Mă rog, nu trebuie să argumentez eu, mergeți fără cremă și vedeți.

Tot pe lista de echipament obligatoriu la turele de iarnă aș trece și un Termos cu ceai fierbinte. E o diferență destul de mare între un termos ieftin, luat din Carefour și unul bun, de munte – dar depinde și de ture, dacă mergi jumătate de zi și sunt peste 0 grade e una, dacă mergi 8-10 ore pe la -10 grade e altceva. Eu iau obligatoriu 2 termosuri pline la fiecare tură. Hidratarea e foarte importantă și nu prea îți vine să bei apă înghețată când deja începi și tu să îngheți.

Nu uitați și faptul că iarna, ziua e mai scurtă, așa că multe ture se pot termina pe întuneric. Asta înseamnă să salvați măcar 10% din bateria telefonului pe finalul turei, ca să puteți folosi lanterna super performantă pe care acesta o are.

Sau mai bine luați cu voi o lanternă frontală bună, cu bateriile verificate. Apropo, dacă știți deja că bateriile sunt pe consumate, schimbați-le de acasă! Nu are sens să le cari aproape goale, în ideea de a le consuma până la capăt – mai ales dacă nu ai de gând să cari unele de schimb cu tine. Și montați-le de acasă, să fie gata de folosire. Va fi incomod să stai în viscol să montezi baterii.

Să spun câteva cuvinte și despre rachetele de zăpadă (snowshoes), o metodă mult mai bună de mers pe zăpadă decât varianta românească de „spart potecă”. Rachetele se montează pe bocanci (sunt reglabile pe dimensiuni) și te ajută, în anumite situații, să nu te mai scufunzi în zăpadă până la genunchi/brâu/gât. Ușurând astfel înaintarea.

Nu tot timpul sunt utile, dacă zăpada începe doar de la altitudine mai mare, le cari mai mult în spate decât în picioare (și sunt grele!), dar atunci când e zăpadă multă, mai ales din aceea udă (dar funcționează și când e zăpadă proaspătă), te pot ajuta foarte mult.

Am avut destule ture la care nici măcar n-aș fi putut ieși din pădure fără ele. Dar și câteva ture unde nu am reușit să terminăm traseul pentru că nu le aveam.

A început iarna, sau ați început pregătirile pentru ture de iarnă, așa că sper ca acest articol să fie util în înțelegerea modului în care e bine să fim echipați. Se mai pot adăuga multe informații, unele le mai puteți scrie voi în comentarii, sau le voi adăuga pe parcurs. Dar, după o primă etapă de pregătire (care nu poate să vină decât dacă chiar vă doriți să vă bucurați de natură și iarna), cu siguranță veți putea avea mai ușor parte de lecția numărul 2 despre ture de iarnă: participarea la o astfel tură.

Dați-mi un mesaj dacă vreți să participați la turele pe care le organizez, sau dacă vreți să organizez o drumeție special pentru grupul vostru și haideți să descoperim împreună cât de frumoasă și interesantă poate fi iarna pe munte!

Ioan Stoenică, decembrie 2018.

Reclame

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Excursii cu suflet și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Echipamentul pentru drumetii de iarnă (Iarna nu-i ca iarna – partea a 2-a)

  1. Radu florica zice:

    Mereu cu sfaturi utile,multumim Ioan!!!

    Apreciază

  2. Dan Alexandroaie zice:

    Foarte valabile sfaturile tale. Eu nu sunt chiar novice in drumetii, am batut mai mult de jumatate din masivii din tara. Cele mai multe drumetii le-am parcurs acum 20-30 de ani cand nu exista echipament specializat. Apoi am facut o pauza mai lunga si de doi ani am reluat drumetiile, de data asta cu fiul meu (14). Si altii care vor sa ni se alature.
    Iarna asta vrem sa facem o drumetie usoara si scurta.
    Am invatat atat de mult din acest articol. Te felicit pentru educatia pe care o faci celor interesati ca sa se poata bucura cu adevarat de o iesire in natura preintampinand situatii neplacute, disconfort sau altele.
    Esti un tip deosebit!
    Pot sa pun linkul catre acest articol pe grupul de whatsup unde imi invit prietenii la drumetii?
    Mi-ar face mare placere sa mergem o data cu tine!
    Numai de bine! Sarbatori fericite! 🗻❄️🌲🏔⛄️

    Apreciază

  3. MarianB zice:

    Foarte interesant și instructiv! Am să mă refer numai la: „… așa că e naiv să te iei doar după ce poartă x sau y”. De acord cu tine, totuși, cel puțin pe mine unul mă interesează „alegerile tale”, orientativ, pentru a avea la ce să mă raportez când fac o alegere personală!!! 🙂 Succes!!! 🙂

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s