Above sadness

După ce am câștigat Premiul Publicului la Alpin Film Festival în ianurie 2017 (detalii aici), am aflat de la organizatori și de un concurs de scurt-metraje cu teme montane: Digital Carpatica. Un concurs prin care eram încurajați să ne exprimăm viziunea (sau o viziune) despre munte, printr-un filmulet de maxim 3 minute.

A fost un imbold binevenit, care m-a motivat sa îmi pun în aplicare o idee mai veche și să concep un filmuleț de 3 minute prin care să o redau. Ideea că muntele (și mersul în natură, în general), poate fi un bun ajutor în perioade mai dificile ale vieții noastre. Nu face problemele să dispară și nu trebuie nici să devină un fel de drog fără care să nu mai poți duce o viață normală. Dar face ceva foarte important: creează spațiu! Un spațiu foarte util, în care gândurile și emoțiile… să se schimbe! În care să îți muți atenția spre altceva, lăsând astfel apele din tine să se mai liniștească. Iar asta te poate încărca suficient încât să poți merge mai departe cu forțe noi, cu o nouă viziune asupra greutăților sau problemelor care te apasă.

Puteți vedea filmulețul „Above sadness” („Mai presus de tristețe”) aici (3 min, cu sonor):

Am muncit pentru a realiza acest filmuleț, chiar dacă mare parte din imagini le aveam deja filmate pentru episoadele emisiunii „Pe poteci, spre inima ta!”. De exemplu, unul din cadrele luate pe pod a avut focusul ratat, dar am observat abia acasă – așa că a trebuit să mă duc iar în locul respectiv pentru a relua cadrul.

A fost foarte greu și să mențin filmul sub 3 minute – îmi părea rău pentru fiecare cadru pe care eram nevoit să-l șterg. Dar până la urmă a ieșit ceva de care să fiu mulțumit. Ceva diferit de orice film pe care-l făcusem înainte. Acesta a fost de fapt primul meu scurt-metraj făcut într-un mod mai atent, mai calculat, cu o viziune mai clară asupra a ceea ce vreau să obțin.

Și l-am înscris la concurs și l-am postat pe net. Înscrierile s-au încheiat la începutul lui martie, iar pe 17 martie a fost festivitatea de premiere, la Brașov.

Pe facebook, foarte multa lume îmi trimitea comentarii de apreciere la adresa filmului și multe din ele spuneau că sigur voi câștiga. Pe mine mă bucurau încurajările, dar mi se părea un pic amuzant – pentru că îmi dădeam seama că cei mai mulți oameni care scriau văzuseră doar filmul meu, nu și altele înscrise în concurs. Nu poți să spui despre un film că „sigur va câștiga” (sau va pierde), dacă nu ai văzut toate celelalate filme înscrise în concurs! Că nu poți să câștigi doar pentru că te cheamă Ioan Stoenică și multă lume și-ar dori ca tu să câștigi. Deși evident, e și ăsta un câștig, nu? 🙂 În plus, trebuie să te gândești cam ce urmărește juriul, care a fost ideea concursului, tematica lui – și cât de bine s-a respectat etc. Sunt multe detalii de care trebuie ținut cont.

În urmă cu vreo 9 ani am făcut parte din juriul unui concurs de scurt metraje din Italia. Eram „prima mână”, prin care treceau toate filmele înscrise în acel concurs – iar cele care treceau de noi, ajungeau la un juriu mult mai profesionist decât noi. Am vizionat, cred, peste o sută de filme și filmulețe (în italiană) – care nu aveau o temă anume impusă – era creație liberă. Și țin minte că și acolo erau foarte multe filme care parcă erau trimise în bătaie de joc, dar mult mai multe care chiar aveau o legătură cu ce înseamnă un scurt metraj. Și unele despre care ziceam că au șanse să câștige!

La concursul la care am participat și eu acum, am aflat că au fost inițial înscrise 80 de filme. Din care doar 30 au ajuns în jurizarea finală. Pe acestea le-am vizionat și eu pe net. (le puteti vedea aici) Având deja o oarecare experiență în acest domeniu și știind că juriul va fi format din profesionisti (in domeniul realizarii de filme si in domeniul muntelui) – și nu e vorba de un concurs pe bază de like-uri, am zis că filmuletul meu, „Above Sadness”, are șanse să intre în primele 5 – ba chiar să câștige. Și să fie astfel proiectat la festivitatea de premiere de la Reduta. Așa că m-am dus și eu la Reduta, să fiu în sală – just in case 😀

Când au început să fie difuzate cele 5 filme intrate în marea finală, am avut un pic de emoții. Nu prea concepeam să nu fie și al meu între ele, mi se părea că e singurul care are o poveste clară, dincolo de imaginile surprinse, era ceva foarte diferit de toate celelalate (consideram asta ceva pozitiv 😀 )

Au fost in aceste 5 filme și două dintre cele de care credeam dinainte că vor ajunge în finală („Viscolul” si „Mocanita in povestea iernii”), dar a fost și al meu. L-am privit cu bucurie, fără să mă mai gândesc la ce urmează. Eram mulțumit că e văzut. Nu vă zic de câte ori l-am vizionat acasă, regretând că n-am luat cadrul x un pic mai altfel, sau că n-am fost atent la nu știu ce – dar bucurându-mă în același timp de rezultatul final: un film care transmite emotii, nu doar imagini spectaculoase.

Și ca să scurtez, se pare că și juriul a considerat la fel. Așa că am câștigat marele premiu al concursului (o camera GoPro Hero5, cu o mulțime de accesorii faine!).

premiu digital carpatica

Camera îmi va fi utilă pentru filmări viitoare, asta e clar, dar ce mă bucură mai tare e ceea ce înseamnă acest premiu, dincolo de premiul material. Juriul a apreciat exact ce am încercat eu să pun în acest film: o poveste despre oameni și munti – emotii, dincolo de imagini. Povestea – dar si modul in care ea a fost gandita, conceputa, pusa in practica – filmare + montaj, sunet.

Deci… cred că voi mai face filmulețe din astea 😀 Mai ales că, după festivitatea de premiere, a fost proiectat un film străin, câștigător pe la concursuri internationale, despre șerpașii din Tatra. Da, da, nici eu nu știam de ei! Genial filmul, foarte fain făcut! Vreau și eu! 😀

Trebuie să spun însă că am câștigat și pentru că acest concurs este la început. Nu multă lume a știut de el, sau nu mulți s-au înscris în concurs. Pe viitor, cu siguranță va fi concurență mai mare – și calitatea filmelor înscrise va crește. Ceea ce oricum e un câștig pentru toată lumea. Până atunci însă e bine să ne ridicăm „dincolo de tristete” , să ne găsim motivația de a merge mai departe, ținând capul sus și să căutăm să ne bucurăm de ceea ce ne înconjoară. Pentru mine, camera nouă nu schimbă cu mult greutățile financiare pe care le am cu realizarea emisiunii „Pe poteci, spre inima ta!” – dar cu siguranță va face filmările mai interesante!

Între timp, mă pregătesc de stat 5-6 zile prin munții din Slovacia, cu un nou modul al cursului de Lider Montan International pe care-l urmez. Dar înainte să plec, îi mulțumesc lui Dan Burlac, directorul Alpin Film Festival, pentru că a văzut potențialul din mine și mi-a transmis imboldul de a-l scoate la iveală cu un scurt metraj – si astfel a apărut „Above sadness”.

ioan premiu

Ioan Stoenică, 17 martie 2017.

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Prin mintea inimii și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Above sadness

  1. Radu florica zice:

    Buna Ioan!Nu sunt eu o mare cunoscatoare in domeniu,dar inainte sa spun „SIGUR”am vizionat cellalte filmulete (sunt o mare iubitoare de filme)si nu am vazut nimic deosebit la ele!Abia atunci am trimis mesajul(Stiu ca nu am fost singura).Acum chiar nu mai conteaza asta,important este ca ai reusit si ma bucur mult!Ma gandeam aseara,cand am vazut ceremonia de premiere si ai primit camera GoPro cu cat regret ai spus intr-un episod(eu nu o am)cand ai filmat cu o camera imprumutata.Felicitari Ioan,sanatate si putere de munca(ai nevoie mai mult ca oricand)sa reusesti in tot ce ti-ai propus!

    Apreciază

    • Da, pai stiu sigur ca au fost si multi care s-au uitat si la celelalte filme, unii chiar scriau legat si de asta. Dar mai multi au fost cei care nu le vazusera 😀 Oricum, buna intentie conta, dar nu strica si o privire obiectiva, de aceea am mentionat asta 😀

      Apreciază

  2. Adriana Henriksen zice:

    Felicitari! Må bucur ca ai cistigat Inca o…. caramida ptr pavajul drumului tåu 🙂 in comparatie cu alte filmulete din concurs pe care le-am vazut -cel cu mocanita de ex, care mi se pare f interesat, facut cu tehnica si cu un fler deosebit -poate profesionist!?, pe care l-as incadra in categoria frumuseti si mårturii românești, al tau prezinta chiar esenta a ceea ce inseamna natura, idee pe care ne- ai comunicat-o de altfel in mai multe rinduri. Cred ca multi am „tråit” filmul tau, asa ca il vedem cu alti ochi. Succes in continuare 🙂 👍

    Apreciază

  3. Cristina Marinache zice:

    Se spune că „încercarea moarte n-are”. Totuși, unele filme din concurs au atins ridicolul, au fost de-a dreptul trase de păr! Eu am râs de una singură la unele faze din filmele acelea, după care i-am chemat și pe ai mei să se minuneze. Sunt răutăcioasă, dar nu știam ce să cred: autorii nu și-au dat seama ce fac sau a fost o bătaie de joc? Nu știu care variantă ar fi de preferat. Pe viitor probabil vor fi mai multe filme de calitate, va fi o concurență mai strânsă. Dar tu ai cuvintele la tine, iubești munții, ai mers de atâtea ori pe poteci spre inimile oamenilor fără să te umfli în pene( aseară am văzut mulți umflați în pene)! Deci ai toate șansele să câștigi din nou!

    Apreciază

  4. dana zice:

    Scurt si la obiect. Un mesaj puternic. „Exista o viata dincolo de tristete dar pentru asta sunt necesare niste conditii: „Ridica-ti ochii catre Cer! Traieste-ti viata! Fii liber! In zborul tau deasupra norilor vei gasi (si) Lumina!”.
    Felicitari!

    Apreciază

  5. Andrei H. zice:

    FELICITARI, Ioane! Stii de ce, cred eu, ca A CASTIGAT filmul pe care l-ai realizat? Pentru ca „e izvorat” din suflet …, din inima! Este din viata de zi cu zi, din ce traim toti, cateodata! Acest film l-am vazut prima oara pe youtube, acum vreo doua saptamini, cand am avut sansa sa te intalnesc, sa-ti intalnesc emisiunea „Pe poteci, spre inima ta!” Trairile (si, simtirile) pe care le redau acest „scurt metraj” castigator, fac parte din viata fiecaruia dintre noi. Nu stiu, acum, ce anume cuprind celelalte „scurt-metraje” (am sa le vizionez, accesand link-ul pe care ni l-ai pus la dispozitie in articolul de mai sus), insa MA BUCUR ca ai castigat! FELICITARI!!
    Astept, cu interes, articolele si urmatoarele episoade din „Pe poteci, spre inima ta!”
    Andrei Harro (Bucuresti)

    Apreciază

  6. Bravos. Eu nu mai merg pe munte de ceva vreme, dar muzica are acelasi efect asupra mea.

    Apreciază

  7. Aici ai o mostra de muzica pe care, atunci cand o asculti, simti ca…vine muntele la tine!! :))) Ametitor….

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s