Drumul spre munte trece prin sate

case in Sirnea

Acum vreo 8 ani am făcut o traversare din Bucegi în Piatra Craiului și apoi în Iezer Păpușa. Când am ajuns într-unul din satele de la Poalele Pietrei Craiului, am zis să trec pe la o veche cunoștință a tatălui meu – femeie în vârstă, al cărei nume îl țineam minte din copilărie: tanti Marița. Îmi aminteam cu aproximație casa dânsei așa că, atunci când am ajuns în apropiere și am văzut o femeie pe poiană, am întrebat-o dacă ea este tanti Marița. Ea era. I-am spus cine sunt, i-am spus de tatăl meu și, când a auzit, a venit bucuroasă la mine, m-a invitat în casă, mi-a adus un scaun și m-a întrebat dacă vreau o cană de lapte prins. Am zis să nu refuz, că eram după 2 zile de excursie și mai aveam de mers, te saturi la un moment dat de mâncare uscată.

in casa

Se înțelege că era o casă sărăcăcioasă, nu una dintre vilele apărute în ultima vreme prin zonă. Ea avea batic pe cap, mâinile muncite, fustă de lucru la grădină și ceva galoși de cauciuc în picioare. Adică port tradițional al satelor de la munte – portul de muncă, de zi cu zi, nu cel de sărbătoare. Avea, desigur, și bucuria aceea pe care de multe ori o văd la oamenii din aceste sate – bucuria unui om bun, simplu, deschis chiar și față de un… aproape străin.

ioan tricou xbionic

Când a venit cu laptele, a pus mâna pe spatele meu, părintește așa și a constatat că tricoul meu era ud leoarcă, de la căldură și efort. Așa că mi-a zis foarte îngrijorată să îmi aducă un prosop, să mă șteargă pe spate.

I-am spus să stea liniștită, că nu e nevoie, că tricoul de pe mine este X-Bionic, mă simt foarte bine cu el, chiar dacă e ud! Când am zis de X-Bionic, s-a luminat și mai tare la față și a zis: Aaa, x-bionic, am și eu două tricouri, le port pe sub puloverul ăsta când merg la sapă, că îmi reglează foarte bine temperatura corpului!

Evident, niciunul dintre noi nu a pomenit de tricourile acestea tehnice. Dar întâmplarea m-a făcut să realizez și mai tare cât de mare este diferența între noi, oamenii care venim de la oraș să urcăm pe munte, să ne bucurăm de peisaje și de liniște…

grup piatra

și ei… oamenii care trăiesc la munte în fiecare zi.

 oameni de la tara

Care au de înfruntat altfel de greutăți decât noi, de cele mai multe ori cu mult mai puțin sprijin – financiar, tehnic, dar chiar și emoțional, psihic… sau educațional.

oameni de la tara pe munte

De multe ori ei nu știu să mai aprecieze locul unde se află, așa cum îl apreciem noi – pentru că ei nu l-au ales. Ei s-au născut acolo și, trăind acolo zi de zi, văd mai mult greutățile vieții decât frumusețea care-i înconjoară.

culori deasupra vaii cernei

Dacă un om nu respectă și nu apreciază muntele, atunci nici nu-i va păsa prea mult să-l protejeze. Asta la ce duce?

gunoaie padure

Cred că ați văzut și voi efectele: La exploatări și distrugeri de tot felul: copaci tăiați aiurea, gunoaie aruncate peste tot, animale sălbatice omorâte sau chinuite, cuiburi distruse, pașuni arse sau lăsate în paragină, râuri poluate, braconaj etc.

capcana pentru turisti in muntii mehedinti

Ei chiar nu își dau seama de efectul pe care îl pot avea asupra naturii – pe ei îi interesează să aibă ce mânca. Bocancul meu nu era prea bun de mâncat…

Nu e vorba de a da vina pe oamenii din sat pentru aceste lucruri – mai ales că, evident, ei nu sunt toți la fel. Și nici nu sunt singurii care fac astfel de probleme – sunt și turiști care fac, sau muncitori forestieri – oameni care vin pe munte cu treaba, din obligație, din nevoie – nu din dragoste. Pe ei nu-i interesează de efectul nociv pe care îl pot avea, ci doar de propriul interes. Dar nu e vorba de a da vina. E vorba de a identifica o parte din cauzele care duc la astfel de atitudine sau activitați – prin care și natura, dar și oamenii, au de suferit.

turisti Baiului nov

Ca să te bucuri de munte trebuie să ai deja împlinite nevoile elementare, care să-ți asigure supraviețuirea: hrană și adăpost. Altfel, e greu să-ți pese de munte când tu n-ai ce mânca. Nu degeaba primii oameni care au urcat pe munte în scop… turistic, adică de plăcere, erau oameni înstăriți și educați – care, ajungând la un nivel de trai mai ridicat, au căutat să descopere și altceva în afară de mâncare, haine sau alte lucruri comode de la oraș.

oameni de la tara 3

Oamenii din sate sunt, în general, oameni săraci – nu trebuie să vă spun eu asta, probabil ați observat și voi.

om cu gaini si iepuri

Dar nu sunt oameni răi. Pentru ei este, de cele mai multe ori, vorba doar de supraviețuire, de a trăi de pe o zi pe alta. Când ăsta e nivelul la care trăiești, atunci e prea greu să-ți mai pese că mormanul de gunoi pe care-l verși lângă râu arată oribil sau poluează apa. Nu e rea intenție, este neștiință, neînțelegere!

fantana cumpana

De ce nu își aruncă gunoiul în fântâna din care scot apă? Pentru că efectul este direct, îi afectează – dar mai important, ei realizează acest efect, realizează că dacă fac asta, îi afectează în mod direct! Cu multe alte aspecte, lucrurile nu stau așa. Nu își dau seama de efect pentru că efectul este fie în altă parte, fie prea îndepărtat în timp – și în plus, ei au doar grija zilei de mâine, nu stau să gândească dacă ce fac e bine sau rău.

turisti spre case

Și aici putem interveni noi: cei care mergem pe munte în mod profesionist, cu clienți, aici putem interveni noi, ca turiști, aici poate interveni însăși ideea de turism – că altfel ce înseamnă vorba aia, că „Romania e așa frumoasă că ar putea trăi doar din turism!”?

Adica noi putem face ca legătura dintre acești oameni și munte să fie una mult mai bună, mai benefică pentru toată lumea: pentru munte, că ar fi mai puțin devastat de acțiunile oamenilor, pentru noi, că nu ne mai lovim de maldăre de gunoaie lângă râu și nu mai găsim ursul mort lângă potecă în spatele curții (mi s-a întâmplat) …

8 turisti in casa

Și pentru acești oameni, care ar putea să aibă o viața… măcar un pic mai bună. Datorită muntelui, a turismului, a noastră. Oamenii, adică inclusiv oamenii de la munte, trebuie să poată sa castige sau chiar să trăiască de pe urma turismului, a turiștilor.

Dar nici noi nu suntem neapărat mai cu moț. Că noi, de multe ori, vedem frumusețea munților, mergem spre ei, vrem să ne bucurăm de ei, dar uităm să vedem oamenii care ne înconjoară.

9 oameni de la tara

Oamenii de la poalele muntelui. Lor nu le acordăm suficientă importanță. Asa ca hai sa o facem macar acum, un pic.

relatia om - munte - natura

Există o legătură între munte și oameni: Ea are forma unui munte, am putea spune.

Există relatia săteni – munte și turiști – munte. Pe astea le știm mai bine, efectele acestor relații îl cunoaștem mai bine ca ne lovim de ele mai des. Dar doar cu aceste două relații, triunghiul nu este complet. E nevoie și de o relație turiști – săteni – care ar putea fi cheia care să ducă la o mult mai benefică relație săteni – munte. Seamănă și cu semnul acela de reciclare – legătura nu poate fi completă dacă noi îi ignorăm pe cei ce trăiesc acolo.

triunghi relatie munte om turisti

E greu să explici uneori cauza și efectul lucrurilor, acțiunilor noastre. Oamenii acționează mai bine sau mai rău în funcție și de cât de mult își dau seama de consecințele acțiunilor lor. Dar dacă asta e mai greu, există ceva mult mai ușor de înțeles: propriul interes. Propriul câștig. Dacă oamenii de la munte ar avea de câștigat de pe urma muntelui, dacă le-ar face cumva viața mai bună, atunci poate că altfel l-ar trata!

 Drumul spre trecut

Și cum ar putea ei să câștige de pe urma muntelui, dacă nu tăind, furând, distrugand? Ei bine… prin turism! Prin intermediul nostru, al celor care ajung lângă sau chiar în curtea lor atunci când trecem spre munte.

sate pe munte iarna

Drumul spre munte trece printr-un sat cu siguranță – și, în loc să trecem val vârtej, urmărindu-ne doar propriul interes, am putea face lucrurile un pic diferit data viitoare.

Am putea să ne oprim un pic și în sat. Să îl cunoaștem mai bine. Să îi înțelegem nevoile și greutățile, dar și să-i descoperim frumusețile. Și mai ales, să-i cunoaștem măcar puțin… oamenii – și să ne gândim dacă nu cumva am putea face ceva pentru ei.

oameni sate munte

Ce putem face noi? Atenție la intonație, e foarte importantă! De obicei ne întrebăm asta retoric, ca și când nu există nimic ce putem face – tot timpul avem impresia că altcineva ar trebui sau poate să facă ceva.

ce putem face noi - copil pe munte

Dar dacă schimbăm un pic intonația și ne întrebăm sincer ce am putea face ca să-i ajutăm, atunci am putea găsi și răspunsuri!

despre turisti si drumeti

Noi putem să le arătăm că muntele poate fi pentru ei o sursă de venit, care să ducă la o viață mai bună – altfel decât făcând rău muntelui! Cum? Prin turism! Adică… prin noi! Faptul că noi suntem acolo ar trebui să le aducă și lor un câștig cât mai direct și cât mai rapid – ca de promisiuni sunt, probabil, satui si ei! În felul ăsta ei vor aprecia prezența turiștilor în zona lor, dacă au ceva de câștigat. Iar în scurtă vreme, ar putea înțelege că prezența turiștilor acolo este dată de frumusețea pe care ei o găsesc pe munte, în acele locuri.

efect direct munte - turisti

Iar dacă acea frumusețe dispare, dispar și turiștii, deci și câștigul lor. Acesta este un efect direct, pe care ei îl pot înțelege: avem munte, vin turiști – vin turiști, câștigăm și noi ceva. Nu mai avem munte frumos, nu mai vin turiști, revenim la vai de noi.

casa ceata

E foarte importantă această legătură dintre munte, turiști și săteni, toate sunt legate între ele și se influențează (pozitiv sau negativ) reciproc.

cioc cioc la fereastra

Problema este că, de multe ori, turiștii nu văd decât propriul interes direct – la fel ca și sătenii: să le fie lor mai bine. Cum? Urcând pe munte. Nu văd faptul că dacă oamenii care trăiesc acolo nu o duc bine, atunci nici muntele nu o duce prea bine. Deci nici ei nu se vor putea bucura pe deplin de el. Ceva trebuie schimbat în acest cerc vicios, dar cine să schimbe ceva? Vreo autoritate care nici măcar nu apare în acest cerc? Sigur, sunt multe care se pot face la nivel local, la nivel înalt… Dar hai să nu mai așteptăm mereu de la alții și să vedem dacă nu cumva am putea noi, foarte simplu, să facem ceva.

Muntele tace și rabdă, nu-i putem cere lui să dea o inundație care să-i facă pe oameni să înțeleagă cum stau lucrurile. Mai ales că, fără prea multă educație, e posibil ca ei să nu înțeleagă oricum. Nu ne putem aștepta nici de la săteni să aibă inițiativa de a schimba ceva – pentru că, așa cum ziceam, pentru cei mai mulți importantă este doar ziua de mâine. Deci cine, dintre cele 3 părți ale triunghiului, ar putea fi suficient de atent și inteligent încât să inițieze o schimbare? Noi! Cei care mergem acolo și vrem să ne bucurăm de natură, de munte.

magura prajitura

Ce putem face? Ei bine… am putea să schimbăm un pic modul de abordare. În loc să ne gândim „ce să ne luăm de acești 50 de lei, cum să ne bucurăm mai bine de banii pe care-i avem?”, să ne gândim: „cum facem ca din banii pe care-i avem, să se bucure și cineva de-aici din sat, nu doar noi?”. Unde se duc acei bani, nu doar „pe ce se duc!”. Se duc la vreo corporație uriașa, la niște oameni deja plini de bani? Sau ajung la o familie care are nevoie de ei pentru a supraviețui?

Nu e vorba de a da bani de pomană. E vorba de a căuta produse și servicii locale – care să-i încurajeze pe acei oameni să muncească într-un anumit fel. Să încerce să valorifice ceva bun, eco, fără să distrugă. Cum putem face asta? Eu am identificat în excursiile mele câteva variante, dar sper să găsiți și voi altele – sigur există mai multe!

la masa in sat

  • cumpărând produse locale, făcute de ei. Brânză, lapte, ouă, poate niște ciorapi de lână sau vreun suvenir de lemn lucrat manual… Toate aceste produse, luate direct de la producători (sau mici magazine de desfacere), ne aduc și nouă un folos – dar, mai important, motivează oamenii care le produc să le producă în continuare – să meargă și mai mult în această direcție – în detrimentul unora mai nocive.

servicii pe munte

  • solicitând servicii locale – transport, cazare, ghidaj. Chiar și noi, în calitate de ghizi, putem beneficia de ajutorul local. De exemplu, sătenii pot să știe mai bine o potecă secretă, locul unei peșteri sau al vreunui adăpost. Țin minte o excursie în Apuseni în care singurul om pe care l-am întâlnit într-un cătun aproape părăsit s-a oferit să ne însoțească pe o potecă mai bună decât cea pe care o știam eu – care ne-a scos mai rapid și cu mai puțin efort acolo unde ne doream. Nu toate potecile apar pe hărți! El nu a cerut niciun ban pentru că a mers 15 minute cu noi, dar am considerat un lucru bun să îi dau 10 lei. Nu neapărat pentru că ne-a ajutat pe noi, ci mai mult pentru a-l ajuta pe el. Și pentru a-i transmite ideea că turiștii îi pot aduce un beneficiu dacă ajung în zonă, dacă el este cumsecade, primitor sau de folos cumva. Astfel de experiențe repetate între un sătean și turiști îl vor ajuta cu siguranță – nu doar prin bănuții aceia primiți în dar, cât prin schimbarea mentalității!

dus cu pluta pe bistrita

  • incluzând în excursiile noastre activități care aduc un câștig și celor din zonă. Plimbări cu căruța, o masă copioasă cu produse din grădină, o plimbare cu pluta, dacă e posibil. Să le arătăm, de exemplu, că ne interesează mai mult să vedem animale sălbatice, decât să le împușcăm – și am fi dispuși să dăm și un ban pentru asta. Un atelier sau o drumeție fotografică într-o astfel de zonă ar trebui să le aducă și oamenilor de acolo niște beneficii – de exemplu, pentru 5 sau 10 lei am putea monta corturile pe terenul unui localnic.

996 bulz wi fi

  • și, un alt lucru foarte important pe care l-am putea face, ar fi să vorbim cu ei. Să le transmitem de ce venim noi acolo, să le spunem ce ne place să vedem, dar și ce nu ne place, ce ne-am dori – inclusiv de la ei. Și să încercăm mereu să le scoatem în evidență faptul că și ei ar putea să câștige de pe urma muntelui și a noastră. Să contribuim la rostogolirea unui bulgăre bun (delicios), care să crească spre ceva și mai bun.

Chiar și oferind o ciocolățică unui copil de-acolo, putem contribui la o schimbare în bine – pentru că el ar putea înțelege că turiștii îi aduc și lui un beneficiu – și la un moment dat se va gândi – sau cineva îi va spune ce ar putea face ca să atragă turiști acolo.

Astfel ar putea să înțeleagă mai ușor că în loc să arunce gunoiul lângă râu, ar putea mai bine să monteze acolo o băncuță pentru trecători… și lângă, poate o măsuță unde ar putea să vândă niște mere, sau ceva brânză, sau ce au si ei pe-acolo.

femei la poarta

Evident, este important ca noi să fim deschiși spre asta, spre a găsi niște variante de a-i ajuta, să ne dorim ca și ei să o ducă mai bine, nu doar noi! Bucurându-ne și noi de asta. Adică nu dând de pomană, un pește, ci învățându-i cumva să pescuiască: cu bun simț și respect față de natură și turiști. Noi le putem transmite asta!

Poate ei nu-și dau seama că ar putea să beneficieze de pe urma turiștilor dacă ar avea ceva să le ofere – cu asta noi putem să le atragem atenția: „Tanti, dacă vin cu 5 persoane la matale, ne poți pregăti ceva de mâncare? O mămăligă aburindă, niște brânză dacă ai, ouă ochiuri sau ciuperci, ceva natural, proaspat – ca stiti ca orasenilor le plac produsele astea ale dvs… Și dă fiecare 20 de lei acolo, vă rămân și dvs niște bănuți”. Sigur, e mai ușor să vii cu brânza luată din Carefour, dar nu e deloc același lucru.

masa la localnici

Am observat, cu grupurile pe care le-am dus pe munte, că oamenii se bucură să dea 20 de lei, sau chiar mai mult, depinde de fiecare, pe o astfel de masă, care la oraș ar costa oricum mai mult. Nu doar pentru mâncare, cât pentru bucuria de a simți că ajuți niște oameni care o duc greu… Și care, cu toate greutățile lor, nu uită să îți zâmbească și să te trateze ca pe cineva drag – dacă le dai ocazia.

om cu miel

Concluzii.

Sunt multe de spus, multe feluri în care și noi, dar și sătenii, afectăm natura. Sunt multe feluri însă și în care putem să schimbăm ceva. Evident, cel mai ușor e să schimbăm ceva la noi. Poate la modul nostru de a privi lucrurile – să integrăm în privirea noastră și oamenii mai mult, nu doar muntele. Să ne întrebăm nu doar „ce sa-mi iau de 50 de lei?”, ci și „cine ar putea să se mai bucure de acești 50 de lei pe care-i am?”. Adică să fim atenți la „Circuitul banului (nostru) în natură”

circuitul omului in natura

Nu uitați de triunghiul acela, de reația Om – Munte – Om – care trebuie să aibă 3 laturi, nu doar 2 laturi egoiste. Poate că și asta înseamnă Comuniunea omului cu natura, o relație din care toți cei implicați au de câștigat – o relație prin care să găsești… comoara de la capătul curcubeului – ascunsă nu neaparat pe munte, ci poate mult mai mult… într-o casă.

comoara de la capatul curcubeului

Ioan Stoenică, septembrie 2017 (material prezentat si la Centrul de Vizitare al Pietrei Craiului, la Zarnesti, cu ocazia absolvirii cursului de Lider Montan International si obtinerea atestatului de Ghid Montan)

Lider Montan International - absolvire curs 2017

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Prin mintea inimii și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Drumul spre munte trece prin sate

  1. Simpatic si destul de accesibil. Desi raspunsul la eterna intrebare „ce-i de facut” nu e atat de simplu pe cat reiese din textul tau. Dar cel putin iti pui problema. Ceea ce nu e putin lucru.

    Apreciază

  2. drumetu71 zice:

    Hm, discutabil! Fac niste cercetari pt Himalaya si am constatat ca acolo, in Nepal, localnicii de pe traseele montane traiesc in special din turism si cu toate astea gunoiul sta gramezi, iar padurea e taiata intr-o veselie. Chiar mai mult decat daca nu ar fi fost turisti pt ca acestia doresc confort. Dar sa nu generalizez, acestia au alta cultura. 😉

    Apreciat de 1 persoană

  3. Filip Cristian zice:

    Foarte utile ideile! Ioan…se vede ca vorbesti din experienta acumulata, nu din carti de filosofie. Bine ar fi sa reusesti sa transmiti toate astea si la o scara mai larga, sa le auda cat mai multi muntomani, si nu numai. Tu sti cel mai bine cum sa faci asta, sau ce ti-ai propus in directia asta(ca sunt sigur ca ceva ti-ai propus :), dar parerea mea e ca esti un om care chiar trebuie sa fie mai cunoscut si mai TARE auzit pentru ca ai multe lucruri de zis. Sunt putini cei carora le pasa cu adevarat si (dezinteresat!) de dezvoltarea durabila, sau macar conservarea locurilor atat de faine pe care le avem in Romanica noastra. Sper sa reusesti! .Eu am invatat tare multe de la tine, si poate oi avea ocazia sa merg intr-o tura organizata de tine, chiar imi doresc asta; om avea astfel timp sa impartasim idei, de multe ori am observat ca gandim lucrurile din aceeasi perspectiva.
    Spor in toate, si multa sanatate la piticu Stoenica!

    Apreciază

  4. ioana zice:

    Ma bucur ca cineva isi pune problema relatiei dintre munte-sateni-turisti in felul acesta si identifica modalitati in care turistii ar putea sustine comunitatile locale pe care le traverseaza in drumul lor spre varf. Gasesc insa oarecum nedreapta acuzatia conform careia acesti oameni „distrug muntele”. Acesti oameni au un mod de viata mostenit de la generatiile anterioare, care a permis ca natura/muntele sa ajunga pana la noi in starea in care este acum; aceasta stare vrem sa o consevam, deci nu este chiar atat de proasta. Nu cred ca lor trebuie sa le reprosam distrugerea muntelui. Agricultura pe care o practica este una de subzistenta, pasunatul (de multe ori!) la fel. Cei care au contribuit in principal la „murdarirea” muntelui sunt turistii. E suficient sa ne gandim la Masivul Bucegi, partea turistica (Busteni, Babele, Padina). Cei care taie padurile nu sunt ei (poate ei sunt folositi doar ca mucitori prost platiti, dar nu sunt ei responsabili). Cei care fac microhidrocentrale, la fel, nu sunt ei. Intradevar, se vad de multe ori gunoaie aruncate pe malurile raurilor, pe drumurile de pamant, etc. Aceste gunoaie se vad insa si pe marginea drumurilor nationale, judetene, pe unde circula tot romanul, mai mult sau mai putin educat. Eu consider ca problema este educatia pentru respectarea mediul inconjurator la nivel general. O campanie nationala in acest sens ar fi mai mult decat necesara. Oricum, ideea este buna si o salut si poate va incuraja si alti oameni sa procedeze in felul acesta, iar schimbarea in bine va veni de jos in sus, usor, dar sigur.

    Apreciază

    • Buna! Cred ca ai ratat acest paragraf: „Nu e vorba de a da vina pe oamenii din sat pentru aceste lucruri – mai ales că, evident, ei nu sunt toți la fel. Și nici nu sunt singurii care fac astfel de probleme – sunt și turiști care fac, sau muncitori forestieri – oameni care vin pe munte cu treaba, din obligație, din nevoie – nu din dragoste. Pe ei nu-i interesează de efectul nociv pe care îl pot avea, ci doar de propriul interes. Dar nu e vorba de a da vina. E vorba de a identifica o parte din cauzele care duc la astfel de atitudine sau activitați – prin care și natura, dar și oamenii, au de suferit.”

      Evident ca ce spui tu este valabil, dar si ce spun eu este valabil (am umblat destul de mult prin sate incat sa vad toate felurile de oameni). Eu am ales sa vorbesc in acest text despre o anumita parte (mica) a unei probleme mai mari – aceasta parte am incercat sa o dezvolt :modul in care oamenii care locuiesc pe munte afecteaza natura, nu modul in care oamenii de la oras afecteaza natura – plus modul in care noi putem schimba ceva, nu cum o entitate invizibila si distanta poate schimba ceva. Nu am incercat sa vorbesc despre problemele muntelui in general si nici nu am cautat solutii pe care noi nu le putem pune in aplicare. „o educatie mai buna” – e ceva urias si necesar, dar nu e ceva ce eu sau tu am putea face maine! Ideile mele pot fi puse in aplicare de orice om care le intelege, chiar de azi.

      Si ele nu sunt ceva fix, de scris in manual, sunt pur si simplu o viziune proprie, o realitate de care eu m-am lovit sau care am vazut ca functioneaza. Alti oameni pot gasi alte solutii – si ar fi ideal sa o faca! Dar sa mutam vina dintr-o parte in alta si sa ne gandim la solutii pe care altii ar trebui sa le faca, nu va schimba nimic din pacate.

      Apreciază

      • ioana zice:

        Asa este, probabil ca avem dreptate amandoi 🙂 De regula nu comentez bloguri, chiar daca le citesc, insa ceea ce m-a facut sa reactionez a fost faptul ca, desi am citit paragraful la care faci referire mai sus, ideea distrugerii muntelui de catre locuitorii satelor de la poalele lor este subliniata de trei ori in text (sper sa nu ma insel asupra numarului). Deci, se doreste scoaterea ei in evidenta sau cel putin asa am perceput eu. Si mi s-a parut nedrept. In rest, numai de bine. Succes in toate activitatile tale!

        Apreciază

  5. Silviu zice:

    Subscriu în totalitate la ideile acestui material și într-adevăr turiștii sunt veriga din cadrul triunghiului de relații pe care tu îl menționezi. Am realizat că fără acest feedback din partea turiștilor prea puține se schimbă în ceea ce privește păstrarea curată a naturii. În ultima perioadă am realizat că aproape toate distrugerile, fie că vorbim de gunoaie, etc. se datorează exploatărilor forestiere duse într-o formă atât de sălbatică cum rar mi-a fost dat să văd. Aș vrea să menționez ca titlu de exemplu, mă aflam pe vârful Giurgiu în munții Vrancei venind dispre Goru și mă îndreptam spre Pietrosul prin Valea Zăbalei am intrat într-o exploatație forestieră considerând că putem înainta mai repede decât prin pădure. În zona respectivă nu sunt trasee marcate turistic… când am ajuns în exploatație am constatat că pădurea de pe o suprafață de teren cca 1ha fusese pur și simplu dărâmată fără să se scoată lemn. Zona arăta ca după un bombardament ca din filmele de război. Cu greu am putut înainta și dacă trecerea ar fi trebuit sa fie una ușoară a fost exact pe dos. Ce vreau să spun e că firmele de exploatație a lemnului sunt primele în topul distrugerii zonelor naturale din Romania și mai apoi personalul din subordine, de o condiție sociala și morală dubioasă. Sărăcia oamenilor, dar mai ales cea interioară duce la tot raul pe care îl constatăm la munte și nu numai. Materialismul exacerbat a determinat decăderea condiției umane și transformarea acestuia într-un mic animal egoist care se gândește la cum să-i fie doar lui bine, indiferent de consecinte. Schimbarea societății românești nu revine doar statului cu instrumentele specifice de ghidare, ci fiecărui individ în parte. Cred că sărăcia dusă la extrem așa cum o vedem în satele românești, a condus la trunchierea sufletelor acestor oameni atât de buni și frumoși odinioară, crescuți în credință și cu frică de Dumnezeu. Din păcate trebuie să recunoaștem că satul românesc își duce ultimele zile și că fără ajutorul și al nostru așa cum propui și tu, nu va mai exista pe viitor.

    Apreciat de 1 persoană

  6. Vili Oprenescu zice:

    Felicitari pentru articol/pledoarie despre/pentru natura!
    Frumoase idei si laudabile initiativele. Daca fiecare facem cate putin, sigur se va schimba ceva. Din pacate influentele negative prind mai usor si la localnici. Su c
    Succes in continuare!

    Apreciază

  7. Pletea andrei zice:

    Nici nu știu ce aș putea alege ca fiind cea mai importantă idee pe care am desprins-o în urma lecturii acestui articol scris de Ioan Stoenica. Fiindcă totul mi se pare important! Îi rog pe cei care sunt pasionați cât de cât de natură, munte, drumeție, etc, dar și pe cei care nu au astfel de pasiuni, dar cărora le pasă câtuși de puțin de viitorul acestei țări, să își răpească 15 minute din timpul lor prețios pentru a citi TOT articolul! Subliniez cuvântul „TOT”, deoarece, fiecare alineat, de la primul până a ultimul, reprezintă un aspect foarte important! Vă rog, citiți articolul. Mie, personal mi-a schimbat fundamental viziunea despre mersul pe munte! Serios, citiți-l că nu vă ia mai mult de 15 minute!

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s