Un Moș care știe ce-ți trebuie

Pentru că e perioada cadourilor, perioadă care nu poate veni în funcție de nevoile personale, ci doar în funcție de ce scrie în calendar (buhaha), m-am gândit să scriu un pic despre ce mi-a(m) adus mie moșul iarna asta. In materie de cadouri ce pot fi cumpărate, desigur.

Există o bucurie în a avea sau a cumpăra piese noi de echipament care să te ajute să mergi mai departe cu pasiunea ta (oricare ar fi ea). Dar această bucurie se transformă de multe ori în plăcere și atât – o plăcere care dă dependență și care nu te mai lasă să iei decizii chibzuite. Mulți oameni își cumpăra cei mai scumpi bocanci sau cea mai scumpă geacă, pentru a-și satisface o plăcere, fără să țină cont de faptul că acei bocanci nu sunt deloc potriviți pentru activitatea pe care vor să o facă (o ieșire scurtă până la cabana Diham de exemplu).

m-a luat iarna prin surprindere

La fel se întâmplă și cu aparatele foto – ți s-a pus pata pe un aparat mare și negru, nu te mai gândești că poate nu ai nevoie de așa ceva. Dacă îți permiți să ți-l iei ușor, gata, il iei. Și eventual îl scoți de 2 ori pe an din casă, pentru că e prea mare și greu să-l iei zilnic cu tine. Și poate un aparat mirorless ti-ar fi mai potrivit, chiar dacă nu vine la pachet și cu certificatul de „Ion Vasile Photography”.

poza grup aparate

Într-un fel, când nu ai bani, ești forțat să devii mai atent, mai chibzuit. Asta dacă nu cumva ești un cocalar care dă ultimul ban pe care-l are pe un Bmw la mana a 3-a. Dacă nu ești așa, atunci poți învăța să discerni între ce ai cu adevărat nevoie, ce te ajută și ce este doar un moft care „dă bine”.

Eu sunt mai practic de felul meu. E drept că mă ajută să fiu așa si faptul că nu am bani de aruncat aiurea, dar și dacă aș avea, tot ar conta mai mult ca ceea ce cumpăr să-mi fie într-adevăr potrivit și de folos. Nu aș cumpăra doar așa, pentru plăcerea de a avea mai mult, lucruri care nu-mi folosesc. Ba am fost de multe ori nevoit să amân schimbarea echipamentului, din lipsă de bani – dar și pentru că nu voiam să renunț la ceva ce încă era funcțional (ați observat, poate, cum arată windstopper-ul meu care are 6 ani de folosiri intense). Asta nu înseamnă neapărat că nu sunt un cocalar care și-ar lua Bmw cu ultimii bani :))

ioan in leaota

În această idee, să vă spun câteva cuvinte despre ce mi-a(m) adus moșul iarna asta – și mai ales, de ce! Moșul Ioan mi-a făcut un cadou foarte util, cu ajutor de la Himalaya Brașov  si de la Dan aka Nahanny – producător de echipament cu puf pentru drumeții și expediții – made in România!

Urmează, ca și în anii precedenți, să fac niște drumeții mai lungi de iarnă (dacă o să vrea și zăpada să apară), cu dormit la cort sau la stane, prin vreo sălbăticie din nordul țării. Iar din ianuarie încep modulele de iarnă ale Cursului de Lider Montan Internațional pe care-l urmez – iar asta necesită echipament specializat pentru salvare din avalanșă etc. Plus că s-ar putea să particip și la Scoala de Iarna Nahanny. Așa că aveam nevoie să înlocuiesc unele piese de echipament învechite – și să adaug unele noi, pe care nu le aveam dar care-mi vor fi necesare. Nu am reușit cu toate, dar am reușit cu câteva.

echipament ioan

Încep cu rucsacul. În ultimii 6 ani am avut ca rucsac de iarnă și de ture lungi, un rucsac Ferrino de 75 de litri – care nu a stat niciodată prea bine pe spatele meu, nu avea inaltime reglabila, nu lasa spatele sa respire si care, dupa intense folosiri, s-a deteriorat destul de mult (desi inca e functional).  Marele lui avantaj era că permitea atasarea cortului pe fund, pe exterior – unde mi se pare cel mai practic de carat.

A fost un rucsac care, mai ales in urma turelor de iarnă pe care le-am făcut cu el, m-a forțat să învăț cum să iau cu mine doar lucrurile care într-adevăr mi-ar fi utile. Pentru că mă dureau umerii, de fiecare dată aproape abia așteptam să-l dau jos din spate dupa o zi lunga. Așa am învățat să nu mai pun în el până ajunge la 20 de kg, ba de multe ori să aibă sub 15 (in ture grele!). Uneori a avut și mai puțin, depinde de numărul de zile.

rucsac ferrino

Am învățat să fiu mai eficient când îmi fac rucsacul, dar nu înțelegeam prea bine cât de mult contează să ai un rucsac bun. Și de ce unele rucsacuri costa o grămadă de bani. Sigur, am tot auzit că alea sunt mai bune, dar abia când pui în spate un rucsac bun simți diferența. De aceea, de acum, turele mele lungi, de iarnă în special, îmi vor fi ușurate de noul rucsac – după care spatele meu plângea, fără să-l ascult prea tare, de multă vreme.

Un aspect important de luat în seamă când vine vorba de rucsacuri e dimensiunea lui. Rucsacul Ferrino avea 75 de litri, pentru că atunci când l-am luat Nu făceam ture super lungi, de o săptămână și nici nu prea mergeam iarna – dar eram… la început. Și ca începător există impresia că mai mare e mai bun. De fapt nu e așa – foarte rar e nevoie de rucsacuri așa mari – iar acelea sunt pentru cei ce chiar știu ce fac. Altfel, un rucsac mai mic e mult mai bun. De aceea ăsta nou are doar 50 de litri – și tot aș putea să fac excursii de o săptămână cu el. O sa revin cu detalii dupa ce-l voi folosi.

margini de prapastie - iarna pe munte

Am mai pus în poză bețele de trekking noi, pentru că, după 3 ani de folosiri super intense, am reușit să distrug unul din bețele pe care le aveam. Ca să înțelegeți de ce am luat bețe noi, vă spun că bețele mele nu mai aveau vârf de mai bine de un an – si unul din ele era un pic îndoit – dar se închidea. Si tot am mers cu ele la fiecare tura! De curând însă a pățit și el ceea ce orice băț ar putea păți oricând – s-a îndoit de tot când am alunecat prin pădure cu el în mână. Nu se mai închidea, dar deschis era util – așa că l-am luat cu mine chiar și așa, vreo două ture. Dar era timpul pentru bețe noi.

ioan in iarba

De menționat că sistemul cu clapetă e mult, mult mai fiabil si eficient decât sistemul cu filet. Eu nu mi-aș mai lua bete cu filet, avand in vedere cat de usor se strica (am stricat 2 perechi inainte sa trec la sistemul cu Click). Chestia e că și la betele pe care le aveam, sistemul încă funcționa! Motivul pentru care nu mi-am luat bețe foarte scumpe e că există riscul ca și în prima tură cu ele să le îndoi iremediabil. Aluneci un pic, bățul intră sub vreo rădăcină sau intră mai tare în pământ și gata, l-ai îndoit. Și e dus.

Oricum, dacă țineți la genunchii voștri, luați-vă neapărat bețe – și învățați să le folosiți! Doar începătorii, care le-au încercat o singură dată, spun „mie nu-mi plac bețele, mai rău mă încurcă”. Cei care merg mult pe munte au descoperit avantajele și nu se mai despart de bețe. Eu le ador! Întrebați-vă de ce, până nu e prea târziu (pentru genunchi).

Rachete de zăpadă aveam – și erau în stare destul de bună, deși orice piesă de echipament ai avea, de orice fel, nu mai arată ca nouă după ce te întorci din prima tură. Valabil în special la bocanci.

ioan stoenica - echipat cu rachete de zapada si geaca Patagonia Piolet

Motivul pentru care le-am schimbat este că perechea pe care o aveam era prea mică pentru a sustine greutatea mea cu tot cu rucsac greu in spate. Adică erau cam la limită. Așa că le voi da cadou și voi folosi, din iarna asta, pe cele noi. Sper să reușesc să le folosesc mai mult decât pe celelalte, că situațiile în care ai nevoie de ele sunt uneori atât de greu de intuit… și ajungi fie să le cari degeaba, fie să nu le cari și să-ți fi trebuit.

zapada adanca - fara rachete

Rachetele de zăpadă pot fi foarte utile în turele de iarnă cu zăpezi abundente sau cu zăpezi umede, în topire – când piciorul se afundă până la genunchi iar efortul de a-l scoate din groapă e considerabil. In tura din Retezatul Mic din noiembrie 2015 ar fi prins foarte bine. Vedeti in acest video ce vreau sa spun cu asta.

În poza de mai sus mai apare și jacheta cu puf de la Nahanny, care nu are, în cazul meu, o utilitate prea mare atunci când urc pe munte. Că nu poți să urci pe munte cu haină de puf pe tine, că mori de cald! Asta dacă nu cumva prinzi minus 30 de grade, nu știu. În schimb, ca fotograf și, mai nou, realizator de emisiune tv de drumeție montană, dar și ca om care doarme iarna în cort sau în stâne părăsite, petrec foarte mult timp în frig… stând pe loc. Și statul pe loc te omoară uneori, mai ales dacă e vânt.

ioan jacketa puf

Am avut o vestă de puf Nahanny, încă o am de fapt – și mi-a plăcut super mult (o folosesc de 5 ani). Dar nu era pentru conditii prea grele, că deh, era doar o vestă. Așa că acum voi folosi o jachetă de puf făcută pe comandă la Nahanny.

ioan cu vesta nahanny

Ce e foarte tare la Nahanny e că poți să-ți personalizezi produsul nu doar în funcție de dimensiunile tale, ci și de nevoile tale! (e important să ți le cunoști, dar te poate ajuta și Dan în acest sens). Eu știam că nu voi urca niciodată cu jacheta de puf pe mine – o voi folosi doar pentru orele lungi de iarnă în care stau lângă cort, în stână , la un răsărit sau un apus cu temperaturi scăzute.

De aceea, nu aveam nevoie ca ea să fie dintr-un material super rezistent (deci greu) și nici impermeabil – că oricum iau cu mine o geacă exterioară (hardshell). Aveam nevoie de ceva foarte, foarte usor, care sa nu ocupe mult spatiu in rucsac dar sa fie cat mai calduros. Și asta e partea tare la Nahanny, ca iti faci geaca (sacul etc) cum vrei tu, pentru ce nevoi ai tu!

ioan nahanny puf

Mie mi-a iesit o pufoaica de 450 de grame cu puf super performant, de 750 CUIN – care imi va încălzi orele alea multe de așteptat sacul de dormit. O sa revin cu detalii pe masura ce o voi folosi. Ah – pentru mine e un mare plus sa pot avea produse facute in România, de oameni pasionati de ceea ce fac. De văzut și acest video.

iarna la foc

Ce nu am pozat momentan, dar am adăugat la echipament iarna asta, sunt lopata, sonda de avalanșă și un DVA, dispozitiv de căutare în avalanșă (a victimelor). Pe astea le voi folosi momentan doar la curs, dar lopata sigur imi va fi de folos pentru a face un adăpost în zăpadă – că de cand zic să dorm o noapte si asa, fara cort.

iglu in zapada

Și uite așa, nu pentru că e Crăciun, ci pentru că aveam nevoie, am reușit să mai schimb din vechile piese de echipament, pe care, evident, le voi scoate la licitatie. Dar nu chiar acum, mai aștept un an-doi să le creasca valoarea 😀 Până atunci poate reușesc să fac rost și de niște pantaloni de iarnă noi, că și cei pe care-i am acum s-au cam tocit după folosiri intense.

Cand mergeti la magazinele de munte, sau cand vreți să cumpărați ceva pentru mers pe munte (pentru voi sau pentru vreun munțoman), nu începeți prin a vă uita la preț, la culori, la mărimi etc. Incepeti prin a vă informa ce tip de produs v-ar fi vouă cel mai potrivit. Potrivit cu excursiile pe care chiar le faceți sau vreți să le faceți, nu cu alea pe care vă gândiți că poate, cândva, le veți face. Intelegeți-vă mai bine nevoile (sau pe cele ale persoanei căreia vreți să-i faceți un cadou) si pe urmă veți putea face niște alegeri informate și potrivite.

echipament montan nepotrivit

Sau, dacă nu puteți face asta, anunțați și voi pe facebook sau undeva ce produse noi vreți să vindeți la jumătate de preț 😀

Ioan Stoenică, decembrie 2015.

Vedeți și pagina dedicată emisiunii „Pe poteci, spre inima ta!” – găsiți acolo și destule episoade de iarnă, care să vă arate de ce iarna chiar nu e ca vara pe munte! 

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Excursii cu suflet și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Un Moș care știe ce-ți trebuie

  1. Dorin („Doru”) Motz zice:

    Cum se mai aude [încă!] pe alocuri, pe la noi prin America, vă urez tuturor Merry Christmas şi, în special, realizatorului paginii „Pe poteci…”, neobositului şi veşnic zâmbitorului Ioan Stoenică, cel care ne-a dăruit atâtea momente de sheer delight (încântare?).

    Apreciază

  2. Pascu Ioan zice:

    Ma gandeam si eu la un rucsac pentru ture de maxim 5 zile,cu mancarea toata deshidratata,sunt curios daca 50 de litri sunt suficienti,astept sa vad cum te descurci cu noul rucsac.

    Apreciază

    • Eu ma descurc super cu noul rucsac, tu trebuie sa vezi daca chiar iti trebuie un rucsac asa mare – mai ales daca n-ai facut pana acum ture mai lungi de 1-2 zile. Eu am mers si 4 zile cu rucsac de 37 de litri, vara. Dar asta tine de fiecare, ce ia cu el, ce echipament are (cort, sac etc).

      Apreciază

  3. GgVerb zice:

    Record jenant: 21 de zile de creastă cu 31 de kilograme în spate. Partea jenanta e ca m-am intors cu mâncare acasă. … Rucsacul bun nu e mare. ..

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s