Dragostea nu doare

Dacă te doare ceva în interior, nu e de prea multă iubire ce ai în tine.

Se întâmplă de multe ori să suferim “din dragoste” – dar această suferință este atribuită în mod eronat dragostei. Cum îmi plăcea mie cândva să spun, “nu dragostea trebuie să fie condamnată pentru erori umane”.

Dragostea nu te poate răni, nu te poate face să suferi, nu te face un om mizerabil și nici nu te bagă în depresie. Dragostea te poate face doar mai fericit, mai bun, mai vesel. Dacă nu ești așa, înseamnă două lucruri: ori că ai prea puțină dragoste în tine, ori că a intrat altceva pe fir – care este confundat de multe ori cu dragostea – sau cu un rezultat al dragostei. Singurul rezultat al dragostei este acela că te umple de ceva minunat și bun. Atât! Orice altceva este un rezultat venit din altă parte.

Dacă ai impresia că îți e dor de el, că nu poți fără el, că îl iubești prea mult și că de aceea suferi acum, atunci ai căzut și tu în capcana unei confuzii venită din prea puțină înțelegere. Când mintea îți este întunecată de gânduri, dragostei îi e mult mai greu să strălucească.

Cum ar fi să rămâi plin de iubire, chiar dacă el nu mai e? Nu o iubire direcționată, ci una care pur și simplu să fie în tine, să te umple. Și chiar să te schimbe. Multă lume nu înțelege că de obicei, dragostea pe care o simți pentru cineva nu are prea multă legătură cu acel cineva. Se ajunge la concluzia asta după o vreme, când apare gândul “oare ce mi-a plăcut la el??”. Era vorba de ceva din tine, ieșit la suprafață în prezența lui. Dar dacă prezența lui nu mai este, acel ceva din tine există în continuare. Faptul că preferi să te concentrezi pe lipsa lui și nu pe prezența uriașă din tine, e o alegere inconștientă pe care mintea ta o face – nu inima. Inima tânjește după dragoste, nu după el.

Și de multe ori, dacă el revine în viața ta, se ajunge la același rezultat. Uneori cu și mai mult chin, cu și mai multe frustrări. Pentru că nimic nu s-a schimbat între timp – nici la el, nici la tine.

Dacă ne-am dori mai mult să fim plini de iubire și mai puțin să fim legați fedeleș de cineva despre care credem că a plecat cu iubirea noastră (ce idee amuzantă), lucrurile ar sta altfel pentru noi. Dar și pentru cei din jurul nostru. Pentru că e greu să rămâi indiferent când cineva radiază de iubire. Dacă în acel moment îți deschizi inima sau mai pui un strat de cremă protectoare anti radiații de iubire, e alegerea ta. Dar fă-o în mod conștient, nu mecanic 🙂

Ioan Stoenică, 8 octombrie 2014.

Îndemn sau rugăminte?

Îndemn sau rugăminte?

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Prin mintea inimii și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

27 de răspunsuri la Dragostea nu doare

  1. Gabriela Stoenica zice:

    Ioane, m-ai topit. Sublim mod de a gandi, de a fi, in ADEVAR! Esti o mare surpriza fffffffffffffffff placuta, ai inteles ESENTIALUL. Acest articol al tau este cununa tuturor celorlalte! Te imbratisez…. cu TOT Dragul si Bucuria!

    Apreciază

  2. Marius zice:

    Sa ai o calatorie lunga si frumoasa, asa cum gandesti……..

    Apreciază

  3. Mihaela zice:

    Şi pe mine m-ai dat gata cu articolul acesta :))) şi îţi explic puţin şi contextul. De la 5 dimineaţa lucrez la nişte documente pe care trebuie să le finalizez până la ora 14,00 timp în care verific e-mail-ul foarte des pentru că tot primesc fişiere care îmi sunt necesare. Şi aşa, între două download-uri, apare şi newsletter-ul cu titlul „Dragostea nu doare”. Mă uit mai bine la titlu, şi mai bine la blog să văd de unde provine, pun cana cu cafea pe birou, departe de tastatură pentru orice eventualitate :))), citesc articolul o dată, îl citesc şi a doua oară…Secvenţa cu cana cu cafea e glumă :). Încerc un feedback mai concis: e superb ce ai scris :). Adaug şi un mare Mulţumesc pentru că m-ai emoţionat şi m-ai bucurat într-o uriaşă măsură. Şi mă bucur pentru tine, pentru cei din jurul tău, pentru cititorii tăi…şi pentru mine deoarece acum mă întorc la rapoarte cu o rezervă mare de oxigen asupră-mi :))). Momentul acesta mi-a amintit de una din drumeţiile din iarnă când deasupra noastra era o tonă de nori plumburii, eu concentrată să nu fac vreo mişcare greşită, apare la un moment dat o rază de soare atât de puternică încât a scădat în lumină aurie totul in jurul nostru. A fost un moment superb si atunci si acum. Nu mă suprinde că ai scris atât de frumos. Mă bucură şi mă emoţionează. De fapt asta doream să spun 🙂

    Apreciază

    • :)) tare! imi place sa aflu si despre situatiile in care textele mele ajung la oameni :)) Si mi-am dat seama acum si ca titlul acesta a fost diferit de cele de la textele trecute… Acesta transmitea direct ideea principala – titlurile de la alte texte sunt niste metafore care nu pot fi intelese direct, trebuie citit textul ca sa aiba sens. O sa ma mai gandesc cum e mai bine 😀 Oricum, ma bucur ca a ajuns unde trebuie si a avut si efect. Nu degeaba l-am postat dimineata, am zis sa inceapa lumea ziua cu o energie diferita 😀

      Apreciază

      • Mihaela zice:

        Eu sunt convinsă că mesajul va ajunge în sufletele tuturor cititorilor 🙂 Iubirea înseamnă în primul rând „dăruire” şi acesta e sensul existenţei noastre pe Pământ. Cu ceea ce dăruim vom rămane la final. Da, ai dreptate, dimineaţa e un moment important pentru reflecţie. Sau pentru o „rupere de ritm” pentru minţile invadate de indicatori :))

        Apreciază

      • Ecou zice:

        Astia-s oamenii care merg pe munte!
        Profunzi, frumosi, pozitivi!
        Multumesc! 🙂

        Apreciază

  4. Cristina Stroia zice:

    Asta e ca şi cu frica de moarte. Prima reacţie atunci când eşti pe cale să ai un accident este să te temi că vei muri. Ulterior, când te gândeşti că toată lumea moare (deci, şi tu, oricât ar părea de ciudat), intervine acceptarea.
    Aşa şi cu dragostea. După ce trece şocul iniţial (el/ea pleacă), îşi dai seama dacă persoana respectivă îţi era dragă cu adevărat. Sunt etape prin care trecem în drum spre un “eu” mai matur, mai plin de iubire, cum îţi place ţie să spui. 🙂

    Apreciază

    • Ce faci domne, au trecut 2 saptamani?? :))
      Chestia e ca de multe ori, prima reactie (in caz de accident, in caz de urs, in caz de paraseala etc) nu este una pregatita dinainte. Oamenii traiesc mai degraba cu mentalitatea (inconstienta) „lasa ca nu mi se intampla mie” – si atunci cand inevitabil una sau alta se intampla, nu stiu sa reactioneze – de acolo si socul. Daca ar fi pregatiti mai bine (psihic, spiritual etc), atunci acceptarea ar exista dinainte de evenimente – si s-ar putea transforma intr-o pregatire si o liniste care sa nu fie batute de vanturi exterioare. Si da, sunt etape… metode multe… macar de-am incepe sa facem niste pasi in directia buna… 😀

      Apreciază

  5. renutzu zice:

    faptul ca nu mai constientizezi „prezenta uriasa din tine” pleaca de la durerea ce-o simti prin plecarea lui/ei; nu esti pregatit pentru un esec, nu esti pregatit ptr noua situatie si nu sti ce sa faci cu iubirea ramasa….plus zecile de intrebari care vor ramane fara raspuns pentru ca nu sti unde s-a gresit si cine a gresit….apoi Ioan…iubirea la un moment se consuma, e ca o lumanare care se stinge de la sine daca unul (sau ambii) din parteneri nu mai e interesat sa mentina flacara iubirii aprinsa….si crede-ma, se poate sa ramai indiferent cand cineva radiaza de iubire, daca tu nu rezonezi la ce bun….

    Apreciază

  6. Cred ca nu lipsa constientizarii pleaca de la durere ci invers, durerea vine din faptul ca nu constientizezi prea bine ce si cum… Da, in cele mai multe cazuri, oamenii nu sunt pregatiti pentru ce li se intampla, nu inteleg, nu stiu ce sa faca… Asta nu are legatura cu celalalt, doar cu cat de pregatit si capabil de intelegere ai ajuns tu sa fii pana in acel moment. Oricum, astfel de situatii, care pe moment par tragice, au sanse mari sa-ti deschida ochii si sa te ajute sa cresti. Si mi se pare de preferat sa cresti si sa inveti din ce ti se intampla, decat doar sa incerci sa scapi repede de sentimentele neplacute.

    Legat de comparatia cu flacara, eu am inceput de ceva vreme sa inteleg diferenta dintre Iubire, aceea pe care o poti avea in tine constant si iubirea de cuplu. Care oricum e diferita de ceea ce inseamna de obicei o relatie – adica un fel de afacere, „tu imi dai ce-am nevoie, eu incerc sa-ti dau ce ai nevoie”. Relatiile sunt una, Iubirea… de multe ori lipseste 😀 Dar ai dreptate, e nevoie de implicare si dorinta din partea amandurora ca lucrurile sa poata sa mearga intre doi oameni.

    Apreciază

    • renutzu zice:

      dupa 30 de ani de cuplu iubirea se mai slefuieste in diverse forme….cursul firesc zic eu; am 18 ani casnicie si n-am ajuns sa simt acel compromis ca intr-un schimb de marfuri….daca iubirea aia constanta se transforma in variabila apoi in necunoscuta renunti la schimb si-ti iei talpasita spre alte teritorii sufletesti, un cuplu nu poate trece testul timpului daca nu mai exista iubirea din tine,

      Apreciază

      • Pai normal, daca in tine dispare iubirea, nici cuplul nu mai are viata lunga. Eu ziceam de relatii in care „iubirea” e de fapt un fel de schimb – nu neaparat in mod constient. Exista destule relatii care nu prea au nicio legatura cu dragostea. Dar alea in care chiar exista dragoste, se recunosc destul de usor si alea au sanse mult mai mari sa reziste si-n timp… 🙂 Pff, 18 ani? Multi inainte! Casatoria voastra a ajuns la majorat! 😀

        Apreciază

  7. Anda Ansheen zice:

    Ce-mi place asta.
    Se aplica si in cazul relatiilor abuzive, cand femeia e batuta mar periodic pana ajunge in spital, dar se intoarce la el pentru ca „il iubeeeste” … Nimic nu mi se pare mai absurd – il poti iubi la fel de bine si daca stai la distanta si iti mentii integritatea fizica (si psihica) 🙂

    Apreciază

  8. giani zice:

    Fain articol, se „asterne” perfect pe starea mea de spirit din ultima vreme 🙂
    Drumuri bune si te asteptam in Ceahlau !

    Apreciază

  9. Ti-ai ratat vocatia (de psiholog). Sau poate ca nu… Tine-o tot asa! (Keep on the good work!)

    Apreciază

  10. horia zice:

    cu toata dragostea …trebuie sa te/va contrazic aici…dragostea tine esentialmente de persona (nu de propria-ti persoana) si de daruire.

    fara aceasta comuniune nu exista iubire adevarata….risca sa se surpe in narcisiaca iubire de sine…care inseamna moarte pentru suflet…pentru ca ne indeparteaza de sensul/esenta Creatiei…dumnezeu a facut omul din dragoste…pentru a avea cu cine sa impartaseasca bucuria contemplarii Creatiei …. gandeste-te…ce ne-am face daca nu am avea cu cine impartasi toate acestea…pe care cu atata talent, pricepere si …dregoste ni le daruiesti tu…?

    Apreciază

    • Iubirea poate fi de multe feluri. Mie mi se pare o limitare sa crezi ca doar legat de o anumita persoana poate exista dragostea. Cum ramane cu dragostea pentru copii, pentru natura etc. Sentimentul de iubire este in tine, nu in natura – adica tu il simti, tu il ai. Daca nu-l ai in tine, poate sa fie natura cat de frumoasa o fi, ca nu te va atinge. Ideea este sa dezvolti iubirea din tine – si apoi o poti impartasi cu cine vrei, in functie de dorintele sau potrivirile tale 🙂 Dar daca o ai in tine intr-un mod mai dezvoltat si mai profund, mai cuprinzator, atunci nu te vei mai simti lipsit de iubire atunci cand o relatie se termina. Relatiile se termina uneori, dar iubirea poate sa te umple in continuare – nu sa ramai cu un gol dureros (desi asta e varianta cea mai des intalnita). Depinde de ce fel de iubire ai tu in tine 🙂

      Apreciază

    • Într-adevăr, iubirea înseamnă dăruire și împărtășire (cu celălalt, celuilalt). Ioan nu elimină această perspectivă, ci vorbește mai mult despre cea dinaintea ei, despre ce se creează în sufletul omului. Pentru că și dacă nu am avea cu cine împărtăși iubirea, și dacă am fi singuri sau părăsiți, tot ar trebui să fim iubitori..
      În plus, e precizat că dacă există durere în relație, poate că dragostea e de fapt altceva. Și de multe ori așa este în relațiile celor din jur.
      Dacă vorbim de Taina Cununiei, desigur că nu există iubire ”independentă”, mai ales că cei doi sunt.. unul.

      Apreciază

  11. – Vorbeste. Striga daca e nevoie. Exprima oricum simti sa o faci.

    – De ce?

    – Ca sa fii inteles. Ca sa fii auzit.

    – Eu ma inteleg. Eu ma aud.

    – Nu de tine ma refer. De altii.

    – De ce trebuie sa fiu inteles de altii?

    – Ca sa poti sa comunici, sa te apropii de oameni.

    – Dar mie imi place singuratatea.

    – Ce iti aduce singuratatea?

    – Liniste, cunoastere, frumusete chiar.

    – Dar fericire? Iti aduce si fericire?

    – Fericirea este un cuvant mare. Nu ti-o aduce singuratatea dar nici nu o poti avea fara momentele de singuratate.

    – De ce crezi asta?

    – Pentru ca fericirea este in noi, abia dupa ce o daruim o putem primi inapoi de la altii. La fel ca si dragostea. Trebuie sa le descoperi intai in tine, dupa care le imparti mai departe. Ai fost vreodata indragostit?

    – Da, am fost.

    – O iubeai mult?

    – Da, ma facea fericit.

    – Te-ai simtit mizerabil dupa ce a plecat?

    – Da, a plecat impreuna cu dragostea mea.

    – Ea era singura ta fericire?

    – Atunci da.

    – Ai mai iubit dupa?

    – Da, poate chiar mai mult.

    – S-a intors ea sa iti aduca dragostea inapoi?

    – Nu.

    – Ai gasit-o in tine prin altcineva, prin altceva. Iar fericit ai fost in toate momentele cand ai iubit. Pe altcineva sau altceva. Iubirea pe care o dai ti se intoarce inapoi. Iar iubirea pe care o primesti e parte de fericire.

    – Deci poti sa fii fericit numai daca esti iubit.

    – Nu, poti sa fii fericit daca esti singur si linistit, daca exprimi si spui ce simti, daca iubesti si esti iubit, daca traiesti si dupa ce pleaca o iubire, daca iubesti singuratatea, daca iubesti oamenii, daca pui intrebari si cauti, daca asculti, daca intelegi… Ti-am mai spus. Fericirea este un cuvant MARE…

    N-am cautat sa rescriu ceea ce ai vrut tu sa spui in alte cuvinte….pur si simplu asta m-a inspirat textul tau la vremea cand l-am citit…. Si da, dragostea nu doare. Cand e dragoste.

    Apreciază

  12. Pr. Ciprian zice:

    Am apreciat textul… Doar ca ar trebui sa constientizezi si tu o inconsecventa in intelegere: nu poti sa ai dragostea in tine, sa nu tanjesti dupa cel despre care credeai ca ti-o aduce, dar totusi inima sa tanjeasca dupa… dragoste. Suprapui indistinct dragostea ca traire cu nevoia de impartasire a ei… Prima e virtute, face bine tuturor, cum te straduiesti sa arati, dar cealalta e mai… umana, si mai greu de gestionat. De fapt, se gestioneaza doar prin prima: nu simti nevoia de a primi ceva inapoi doar cand ai cu adevarat IUBIRE in suflet. Cine se pricepe, sa mai explice…

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s