Sunt foarte faine potecile din Ciucas, mai ales daca ai norocul (sau iscusinta) sa prinzi rododendronul inflorit – poate pentru aceste flori este Ciucasul cel mai renumit!

Eu insa l-am cam ratat anul asta, dar o tura in Ciucas poate avea si alte atractii!

De data asta, alaturi de o parte dintre cei ce participa des la turele mele, dar si de cativa oameni intrati mai recent in grupul Pe poteci cu Ioan, am urcat la varful Gropsoarele pe o poteca nemarcata, foarte spectaculoasa!

La inceput am urcat prin padure, destul de sustinut, dar abia cand am iesit in prima poiana a inceput greul! Pantele sunt foarte abrupte, iar smocurile de iarba devin foarte utile pentru a te urca.

Pe un prim pasaj mai expus am montat o coarda, dar nimeni nu a simtit nevoia sa o foloseasca.

Asa ca am continuat sa urcam, tinandu-ne de iarba sau impingand in betele de trekking scurtate destul de tare. Au urmat noi zone printre sau pe sub molizi, cateva traversari pe potecute de capre negre, pana sub un perete de stanca – unde ne-am oprit pentru o pauza. E atata liniste aici, nici capra neagra nu se aude!

O noua panta foarte accentuata, cu iarba dar si copacei, ne solicita la maxim muschii. Pe fundal se vede Cheia, dar observam si muntii Grohotisului.

Ajunsi la un nou perete de stanca, gasim o zona inierbata, aproape verticala, pe unde sa putem avansa. Am urcat primul si am legat o coarda, ca sa fie mai usor pentru ceilalti – dar multi au preferat in continuare sa se tina de sfanta iarbă!

Si eu pe-acolo…

Am iesit astfel intr-un loc incredibil, cu super privelisti! Eu insa, obisnuit ca bateria de la aparatul foto sa tina foarte mult, am uitat sa o mai si incarc din cand in cand – asa ca m-am trezit cu bateria descarcata. Am facut in continuare doar poze cu mobilul.

De aici au inceput sa apara florile de colt – si cu siguranta nu am mai vazut niciodata atat de multe flori de colt precum in aceasta tura! Sute de flori!

Am castigat deja altitudine, strecurandu-ne cu greu printre crengile dese, sau printre stanci. Au mai fost cateva pasaje mai dificile, trecute cu grija, iar peisajele sunt tot mai cuprinzatoare!

Si spre varful Ciucas…

Am cautat un pic cea mai buna varianta de continuare, mai aveam de urcat – si am ales pana la urma o panta inierbata, foarte accentuata, evident. Si plina de flori de colt!

Parea ca gata, mai avem un pic pana la varf, dar partea cea mai interesanta abia acum urma!

Pentru a iesi la varf, mai aveam de traversat cateva zone abrupte, expuse, pe margine de prapastie!

Am trecut primul, pentru a inspecta si continuarea traseului – asa ca am avut ocazia sa ii surprind pe ceilalti in niste ipostaze spectaculoase. Traversarea a fost ingreunata un pic de vantul puternic…

Cineva a fost pe faza si m-a surprins si pe mine cocotat pe stanca…

Dupa acest pasaj, a urmat o coborare mica, apoi o urcare pe la baza unui perete, printre stanca si jnepeni. Dar ce fain se vede grupul pe acel pasaj, vazut de deasupra!

Am ajuns astfel intr-o mica șa, unde am facut si o pauza de masa, admirand departarile.

A urmat o mica brana ce trecea pe langa o grota de capre negre. Am stat cu ceva emotii pentru ei, dar toti s-au descurcat foarte bine.

Si, dupa un ultim urcus accentuat, am ajuns la varful Gropsoarele – care insa nu ne putea impresiona la fel de mult precum urcarea abia incheiata.

Nu am stat mult la varf , am continuat traseul pe culmea Zaganu, pentru a cobori inapoi in Cheia. Acesta mi se pare unul dintre cele mai faine trasee marcate din Ciucas – si il puteti vedea si in episodul 13 al emisiunii Pe poteci, spre inima ta!

Zonele cu stanci sunt multe, dar poteca merge usurel printre ele. Cum iesi un pic din poteca, dai de flori de colt sau alte minunatii.

Pe aici ne-am intalnit si cu cateva familii, cu multi copii, neechipati de munte si destul de obositi (inclusiv adultii). Erau fara apa, dupa vreo 5 ore de urcus, fara sa aiba mare lucru la ei, era ora 16 si mai aveau vreo 3-4 ore pana la Muntele Rosu, unde se gandeau sa ajunga. Asta le-am spus noi, a fost socant sa vada peste valea imensa, tocmai unde se afla cabana! Ei se gandeau ca mai e putin. Plecasera tarziu pe traseu, facusera mult mai mult decat pe indicatoare pana in acest punct, asa ca noi le-am recomandat sa faca o pauza si, in functie de cum se simt, sa ia in calcul si coborarea pe acelasi traseu pe unde au urcat. Le-am dat cativa litri de apa de la noi si ne-am vazut de drum. Cred ca si ei.

E foarte bine cand parintii vor sa isi scoata copiii in natura. Dar cat de util ar fi fost pentru copii (dar si pentru adulti), sa mearga cu un ghid, care sa stie sa aleaga traseul potrivit pentru ei, care sa aiba grija cum vin echipati, cata apa au la ei, care sa inteleaga riscurile in anumite situatii si sa nu forteze avansarea aiurea. De la care sa invete despre munte si natura o multime de lucruri, nu doar ca reprezinta un efort continuu, perceput de multe ori ca fara sens (mai ales de catre copii). Pentru familiile interesate de astfel de ture, vedeti pagina Munțomama. 

Curand am ajuns la stana din Zaganu si de-aici, prin padure la vale, pana in Cheia. Dupa o zi plina de flori de colt, de zone abrupte si spectaculoase, de efort rasplatit si atmosfera faina. Cu siguranta voi relua candva aceasta tura, ca sa se bucure de partile nestiute ale Ciucasului si alti oameni.

…

Daca vreti sa participati si voi la turele pe care le organizez, dati-mi un mesaj (de preferat pe facebook, dar e ok si pe mail), scrieti-mi cat mai multe detalii despre voi, despre experienta voastra, echipament disponibil, ce fel de ture v-ar interesa si ne auzim! (nu neaparat imediat, uneori raspund destul de greu). Detalii gasiti si pe prima pagina a acestui blog.

Ioan Stoenică , Lider Montan International.

1 iulie 2019.