Pe poteci prin muntii Cernei

Acum vreo 7-8 ani, orice munte nou in care urcam mi se parea mai frumos decat precedentul. Era cu siguranta si efectul noutatii, a ceva ce nu mai vazusem si cunoscusem inainte, dar era si deschiderea mare spre asta. Ceea ce nu prea s-a schimbat.

In 2011, cand am ajuns prima oara in muntii Cernei si Mehedinti, am zis ca acestia sunt cei mai frumosi munti de la noi din tara – un lucru subiectiv, evident, pentru ca nu poti face un clasament universal valabil. De obicei, oamenii apreciaza mai mult primul munte pe care au urcat – e vorba de conexiunea creata in ei fata de acele locuri.

ioan deasupra vaii cernei

Ei bine, am revenit in muntii Cernei aproape in fiecare an de atunci, iar anul asta, in 2019, am organizat pentru a 4-a oara o drumetie in acesti munti. As zice ca a fost cea mai faina drumetie de anul asta, dar anul nu s-a incheiat, asa ca sa dam si iernii o sansa. Despre munții Cernei însă nu prea mi-am schimbat părerea: sunt printre cei mai faini munți de la noi.

muntii cernei - vedere spre mehedinti

Grupul, ca de obicei, l-am strans pe facebook, sunt oameni care au mai participat la turele pe care le organizez (vedeti grupul Pe poteci cu Ioan – dar scrieti-mi mesaj daca vreti detalii). Unii au doar cateva ture la activ cu mine, altii au trecut de 20 de ture sau chiar de 50. Si cu ei am urcat in aceste 4 zile pe potecile din muntii Cernei si Mehedinti.

grup in cernei

Am pornit de la Motel Dumbrava, din Valea Cernei, urcand spre catunul Dobraia. Imi amintesc primul impact pe care l-a avut abruptul Mehedintilor asupra mea, acum 7 ani. Sunt atat de aproape, peste vale si atat de spectaculosi muntii astia!

vedere spre mehedinti

Urcusul a fost solicitant, asta și din cauza căldurii – chiar daca padurea ne-a tot oferit umbra pe parcurs. Chiar si in luna septembrie poate fi foarte cald, mai ales ca altitudinea e mica! Un singur izvor e pe traseu, dar prinde tare bine, inainte de a iesi la bisericuta din Dobraia.

biserica dobraia

Am continuat apoi spre Prisacina, iar peisajele devin tot mai largi. 

pe poteci in cernei

Din culme, inainte de a cobori spre Prisacina, vedem creasta principala a muntilor Cernei. Undeva pe-acolo vom monta si noi corturile in seara asta!

spre Prisacina - muntii cernei

Am reinceput urcusul, spre saua Prislop – un ultim urcus solicitant, pe final de zi. Dar a meritat. Uite unde am ajuns! Se vede aproape toata creasta Mehedintilor, cu varful lui Stan in partea stanga, in capat. 

grupul Pe poteci cu Ioan

Aici speram sa gasim functional izvorul stiut. In septembrie, mai ales dupa vreo 2 luni de seceta, izvoarele mai seaca. Dar acela e izvor bun, asa ca am putut monta corturile in apropiere de o sursa de apa. Si ce loc de cort!

corturi in muntii cernei

abrupturi mehedinti cernei

Seara ne-am dus pe marginea prapastiei, sub lumina lunii pline, pentru a vedea 2-3 luminite de la satul de sub noi. Atmosfera era placuta, temperatura la fel – iar peste noapte au fost in jur de 10 grade. Boierie!

Dimineata, cu o parte din grup am urcat la varful Arjana. Urcusul a fost ingreunat de tufele de afine si merisor – pentru unii oameni era prima oara cand mancau aceste fructe direct de pe munte (nu din magazin). Parca e altceva!

urcare spre Arjana

Se observa in departare si muntii Tarcu, dar si continuarea crestei muntilor Cernei – pe unde vom ajunge imediat.

grup pe vf Arjana

Am avut timp si de o scurta sedinta foto, mai ales ca modele am avut destule! Si sa va spun parerea mea de fotograf profesionist (cu acte cel putin): unele persoane au impresia ca nu ies bine in poze. Ei bine… de aceea nu ies bine in poze! Pentru ca au aceasta impresie, care scoate din ei o anumita atitudine, o anumita prezenta, reticenta fata de poze – iar asta se vede! Persoanele care au mai multa incredere in ele, sau carora nu le pasa prea tare, ies mai bine in poze – chiar daca nu arata neaparat mai bine. Chiar si in poze, frumusetea vine in mare parte din atitudine!

sedinta foto pe munte

Am revenit apoi la corturi, am refacut rucsacul – de-acum un pic mai usor si am reinceput sa urcam spre creasta principala, pentru a ajunge la varful Iutii. Pe fundal se vede, stancos, varful la care fusesem.

pe creasta Cernei

Am stat un pic mai mult in pauza de pranz, pentru ca izvorul pe care-l stiam abia picura – asa ca a durat mai mult sa luam apa – stiind ca pana in Inelet nu vom mai gasi.

pauza la izvor secat

Pana la varf ne-am intalnit cu o turma de cai, asa ca am incercat sa ne imprietenim. Sunt foarte prietenosi, dar eu cred ca-s pe interes: vor sare sau zahar. Ceea ce ar putea obtine, noi suntem dulci de felul nostru, dar sărați după urcuș… 

cai pe munte

Si un intrus…

magarus pe munte

De pe varful Iuții (de fapt varful lui Zglivit, care e langa si e mai inalt un pic – 1627m) peisajele sunt cuprinzatoare. Se vedeau chiar si creste din Retezatul Mic, Oslea, Piatra Closanilor si ceva varfuri mai greu de identificat din Retezat.

varful Iutii

varful lui zglivit

Spre Piatra Iorgovanului..

piatra iorgovanului

Si sedinta foto de varf. Daca dupa poza asta nu creste numarul de cereri de intrare in grup… :))

poze pe varful iutii

Coborarea pe o potecuta nemarcata ne-a purtat si ea prin zone cu super privelisti – abruptul Mehedintilor, aflat chiar in față, fură mereu privirea.

vedere spre mehedinti

Dar se vede in continuare si Arjana.

vedere spre arjana

Dupa o scurta portiune prin padure, am urcat un pic la o ultima poiana cu super privelisti – un loc unde am montat cele 2 corturi in episodul 20 al emisiunii „Pe poteci, spre inima ta!”. In dreapta, in spate, se vede Piatra Closanilor – la care voi reveni toamna asta, iar in stanga, un pic din Oslea. 

vedere spre geanturile din mehedinti

Apoi am intrat in padure, la o umbra binevenita – soarele ardea puternic. La un moment dat am dat si de o tufa mare, plina cu mure, asa ca ne-am mai oprit un pic inainte de a cobori spre Inelet – printr-o zona cu arbori rupti de vijelii.

copaci cazuti

La Inelet aranjasem din timp cu nenea Avramică să mâncăm de seară, dar și să punem corturile pe terenul lui. Așa că, după ce am instalat tabăra, am început ospățul!

Mi-era teama ca dupa atatea mure nu vor mai putea oamenii sa manance, dar cum sa nu mananci asa bunatati!? O ciorba calda, de perisoare, sus pe munte? Mamaliga cu branza? Tocanita? Tare bun!

masa in inelet

Am fost surprins sa vad ca izvorul principal din zona abia picura si mi-am amintit cat de grea e de fapt viata pentru oamenii care chiar traiesc aici, sus, pe munte. Noi doar trecem, ne bucuram de frumusete, dar pentru ei – la fel si pentru animalele lor, e mult mai greu. Asa ca ma bucur, atunci cand se poate, sa includ satenii in turele pe care le organizez. Ei ne bucura cu o masa calda, informatii despre zona etc, iar noi, cu banutii platiti, ii ajutam sa isi poata continua traiul de-aici un pic mai usor. Toata lumea are de castigat in felul asta, inclusiv muntele – asa cum scriam si in acest articol: Drumul spre munte trece prin sate.

seara la corturi

Seara a fost si mai caldă, fără vânt, temperaturi plăcute, așa că am putut sta până mai târziu. Mă rog, fiecare cât a rezistat, pentru că și somnul pe munte poate fi foarte, foarte plăcut!

luna plina

Dimineața… ce culori pe cer, ce peisaje, ce locuri… toate intră puternic în tine, dacă ieși din cort!

capita la rasarit - muntii cernei

La micul dejun ne-am bucurat tot de o masă în grădina lui nenea Avramică, după care ne-am văzut de drum. Aveam zi lungă și astăzi! Am ajuns mai întâi la biserica din Ineleț (de fapt Scărișoara). Cred că aici se afla cel mai fain cimitir din țară! Să tot mori cu așa cimitir! (poza e din primavara, acum am uitat sa fac, eram prea coplesit de emotia din cimitir)

biserica inelet

Ne-am abătut vreo 10 minute și până la un izvor mai puternic, pentru a umple sticlele. Apoi am coborât până la celebrele scări de lemn – principala cale de acces spre acest sat, pornind din șoseaua de pe valea Cernei. Pe scări, unii au avut emoții – se poate vedea cine nu s-a suit niciodată în podul cu fân când era mic! Deh, nu toți au avut rude la țară.

scari inelet

Am trecut cu bine și de scări iar de acolo până la șosea nu mai e mult. Acolo lăsasem o mașină cu provizii, pentru că urma partea a 2-a a excursiei: urcarea în munții Mehedinti! Dar despre asta, într-un eventual episod viitor! 🙂

Ca o mentiune de final, cred ca a fost singura tura in acesti munti in care nu am vazut deloc vipere. Si chiar voiam sa vedem! Eh, poate data viitoare. Sigur voi organiza o drumetie pe aici si la anu!

Pana atunci insa, scrieti-mi un mesaj (pe mail sau, si mai bine, pe facebook), daca sunteti interesati sa participati la drumetiile pe care le organizez. Detalii mai gasiti si pe prima pagina, aici.  Mai sunt cateva ture de toamna, apoi, repede repede, vor incepe si turele albe. Unele mai usoare, bune si pentru incepatori, altele mai grele. Scrieti-mi si… vorbim când apuc 😀

Ioan Stoenică, septembrie 2019.

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Excursii cu suflet și etichetat , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Pe poteci prin muntii Cernei

  1. ica radu zice:

    Frumos,l-am citit cu placere!Ma bucur ca mai ai timp si de cate un articol!

    Apreciază

  2. Aura Tomescu zice:

    Foarte frumoasă descriere a drumeției ai făcut. De imagini ce să mai spun, minunate!

    Apreciază

  3. Calin zice:

    Salut,
    Cea mai frumoasa captura foto din aceasta drumeție – cea cu ivirea zorilor si sura de fân !
    Restul, ca de obicei, un deliciu narativ.
    Cu bine !

    O sa incerc sa caut prin povestile trecute (nu trebe sa te superi ca folosii acest termen – sunt placeri actuale, alaturi de cele de neuitat ale copilăriei), incerc deci, sa gasesc o scriere despre zona Cheile Tisitei si Ojdula.
    Stiu ca ai trecut prin muntii Vrancei.

    Cu pretuire,
    Calin

    Apreciază

  4. Dana zice:

    Superba tura!

    Apreciază

  5. Claudia zice:

    Minunat, Ioan, ca de obicei, îmi era dor să mă plimb măcar virtual prin aceste locuri…

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s