A fi sau a nu fi… ghid montan

Am observat pe net și în jur atât păreri pro cât și contra mersului pe munte cu ghid – dar și pro și contra prestarii serviciilor de ghid montan in mod ilegal. Da da, ati citit bine, exista oameni care sustin (fara sa isi dea seama probabil), evaziunea fiscală și prestarea in mod ilegal a unor servicii. In acelasi timp, observ o intelegere destul de limitata asupra meseriei de ghid montan, a nevoii (unora) de a merge insotiti pe trasee si a dorintei (unora) de a nu se duce zilnic la un job care nu le place, doar pentru bani, ci de a-si transforma pasiunea in stil de viata.

ioan slovacia zapada

Mai intai, stiti ca primele excursii pe munte (in scop turistic, pentru placerea de a merge pe munte) s-au desfasurat cu ghizi locali? Ei au deschis potecile pentru publicul care nu avea nicio legatura cu muntele, ducandu-i pe acestia pe poteci stiute (sau chiar facute) de ei, tinand cont de aspectele de siguranta la care orășenii nici nu s-ar fi gândit (cum și astăzi se întâmplă). Unele trasee sau locuri poartă numele acestor ghizi, le rostiți când mergeți pe munte, dar în comentarii nu gândiți dincolo de o părere neinformată de moment. Să disconsideri o meserie care a existat încă de la începutul mersului pe munte, arată o înțelegere foarte limitată a fenomenului. Și să crezi că toată lumea ar trebui să-și pună serviciile și experiența la dispoziția oricui, în mod gratuit, e chiar o idee de succes! Sunt sigur că cei care spun asta o și fac, își oferă timpul, experiența și munca gratuit, pentru oricine are nevoie, oricând.

trezirea!

Ceea ce observ la mulți oameni este incapacitatea de a se gândi și la alții – sau din punctul altora de vedere. Faptul că eu sunt în stare să mă duc singur de nebun pe orice munte, sau că am un grup de prieteni cu care mă simt în siguranță să merg, nu înseamnă că asta e valabil pentru oricine! Există foarte mulți oameni care nu au cu cine să meargă, nu pot sau nu vor (și nici nu e recomandat) să meargă singuri, sau poate pur și simplu nu vor să-și bată capul analizând hărți, studiind trasee sau informații despre echipament, urmărind marcaje (uneori proaste), sau să stea cu frica de animale, să rămână fără apă că nu au știut că pe creastă nu sunt izvoare, să nu știe ce să facă în anumite situații etc.

turma de oi in ceata

Sau poate sunt oameni care vor să afle mult mai multe despre floră, faună, munți, legende, oameni, mergând cu cineva mult mai experiementat decât ei (gratuit, dacă găsesc persoana potrivită, sau contra cost, daca au posibiltatea asta). În plus, e vorba și de educație – nu degeaba în multe țări din Europa se pune atâta accent pe mersul cu ghid: pentru că te asiguri că oamenii care intră în natură vor ști să respecte regulile de bun simț și de siguranță. Ceea ce nu înseamnă că cei care merg fără ghid nu le respectă, nicidecum (adică vedeți și voi în jur).

flori galbene

Acești oameni, care nu merg săptămânal pe munte și nu vor să se numească montaniarzi (nu orice om care merge pe munte este un om de munte și nici nu e cazul!), vor totuși să se bucure de ceea ce muntele are să ofere – și pot alege să meargă într-un mod mult mai sigur, cu cineva de la care au cu siguranță și de învățat. E vorba de o alegere: unii vor prefera să facă ei tot, să se descurce pe cont propriu, alții vor prefera varianta în care ei se aleg doar cu ce e mai bun dintr-o excursie, fără complicațiile aferente și cu multe, foarte multe bonusuri. Ambele variante sunt minunate, doar că trebuie să o alegi pe cea potrivită ție. Și dacă ai ales o variantă, nu înseamnă deloc că alte variante nu sunt posibile, sau trebuie disconsiderate!

Grupul pe poteca

Am observat că se face o confuzie: NU dai bani ca sa mergi pe munte! Cei care aleg sa plateasca serviciile unui ghid, dau bani pentru a beneficia de experienta si cunostintele acestuia in domeniu (pe care ei, participantii, NU LE AU!), pentru a reduce cat mai mult riscurile ce pot aparea, pentru a creste cat mai mult sansele unei excursii reusite dar si pentru a ajunge sa faca si sa vada lucruri pe care altfel nu ar fi avut cum. Pentru multi oameni, prezenta unui astfel de om este o necesitate, nu ar putea altfel (de neimaginat pentru unii inițiați, care s-au născut cu bocancii în picioare!). Altii, desi ar putea, prefera totusi sa apeleze la un astfel de om pentru toate beneficiile care vin din asta. Si desigur, nu se asteapta ca ghidul sa puna totul la dispozitie, gratuit. Iar alti oameni pur si simplu nu au nevoie de un ghid – ceea ce este foarte bine! Nu toti oamenii sunt la fel! 🙂

ioan in lacul de sub cascada

In ceea ce priveste atestatul de ghid montan, este foarte simplu: legile statului român prevăd că dacă vrei să desfășori o activitate economică, trebuie să fii autorizat pentru asta și trebuie să plătești impozit pe venit și alte taxe. Cu alte cuvinte, dacă vrei să conduci oameni pe trasee de munte contra cost, e obligatoriu să fii ghid montan autorizat (Nu ghid de turism, care e cu totul altceva) si, evident, trebuie să eliberezi factura sau sa ai alta forma de contract prin care sa platesti impozit pentru banii castigati. Punct!

Dar să explic un pic altfel, că unora le pasă mai puțin de partea legală: când te duci la doctor, ai vrea ca el sa fi facut facultatea de medicina si sa fie autorizat sa iti prescrie medicamente si sa puna diagnostice? Sau te duci la orice om care a citit pe net despre medicina si a practicat medicina la el in familie? Daca mergi cu taxiul, ai vrea ca soferul sa aiba atestat de sofer de taxi si permis de conducere, sau te urci in masina oricui te primeste, fara sa-ti pese de riscurile la care te expui? Faptul ca ai mers de 2 ori si nu s-a intamplat nimic rau, nu e neaparat meritul soferului – poate fi vorba si de noroc. Care de fapt nu exista si mi se pare naiv sa traiesti bazandu-te pe ideea „lasa ca nu mi se intampla mie!”

vanatai pe picioare

Desigur, veti spune ca exista multi oameni care au facut facultatea de medicina si sunt varza (profesional sau uman), sau multi oameni care conduc mai bine decat soferii de taxi desi poate nici nu au permis. E adevarat! Si atunci cum stii sa faci diferenta? Doar pentru că unii dintre cei cu scoală sunt varză, înseamnă că mai bine te orientezi spre unii fără o pregătire serioasă în domeniu? Sau că toți cei care fac o școală sunt varză? E stupid să crezi asta! Ce, la tine în școală toți elevii/studenții erau egali? Unii cu siguranță învățau mai mult decât alții, deși era aceeași școală – erau mai implicați, mai dornici să învețe.

Dintre o sută de medici sau o sută de soferi sau o sută de ghizi, ce instrument ai la indemână pentru a face o diferenta? Cum stii cine chiar stie ce face si cine face “dupa ureche”? Fără să o iei pe încercate. Primul lucru pe care il poti verifica, este ce scoala a facut si ce certificari are.

Asa functioneaza momentan statul român: vrei să fii specializat într-un domeniu, faci o scoala care să certifice că ești. Altfel, poți să fii foarte bun, dar neavând o certificare în acest sens, nu ești recunoscut ca profesionist.

elicopter smurd

Ce bătaie de cap am avut și eu cu asta când a fost vorba să-mi fac PFA-ul pentru foto-video, că pentru ei nu conta cate expozitii ai avut in toată tara sau in cate reviste si albume foto ti-au aparut fotografiile, nu conta ca faci o emisiune tv, conta sa ai o diplomă amărâtă. Si m-am conformat, pentru că asa e legea si eu chiar voiam sa fiu fotograf profesionist si in acte – foarte util daca vrei sa traiesti legal castigand din ceea ce-ti place sa faci. Dar pe munte, ca toti fotografii care organizeaza workshop-uri sau ateliere foto, tot nu sunt in totalitate acoperit, in caz ca ceva se întâmplă – chiar daca din punct de vedere fiscal eliberez factura si chiar dacă am deja luat atestatul de ghid de turism.  

fotografii ioan stoenica de vanzare

Ideea e că ai mult mai multe șanse ca între cei ce au facut o școală sa gasesti oameni capabili pe acel domeniu, decat sa-i cauti printre cei mult mai multi care nu au facut o scoala de specializare. Si invers: poti sa fii foarte bun, dar daca vrei sa functionezi legal ca ghid montan (sau orice altceva), atunci e nevoie sa fii atestat – oricata experienta ai avea tu.

E vorba de respect si pentru tine si pentru tara si pentru toti ceilalti oameni care fac un efort pentru a se scolariza, pentru a invata, pentru a-si face o firma, pentru a munci legal – desi uneori iti vine sa-ti bagi picioarele cand vezi cum se irosesc banii nostri pe tot felul de tampenii si cum unele lucruri parca sunt facute sa-ti puna bete in roate, ca firma, in loc sa te ajute sa te dezvolti. Dar schimbarea trebuie sa inceapa si de la noi, nu putem astepta sa fie invers – cei de sus sa faca totul legal, ca sa ne dea noua exemplu de bune practici – si până atunci noi ne plângem de ei, dar facem fix ca ei – doar că la scară mai mică. Vorba aia, „cine fura azi un ou…”

ou de dinozaur de piatra

Si apropo, salvamontistii sau rangerii nu sunt autorizati sa ofere servicii de ghid montan. Noroc ca exista amatori care oferă.

pe valea cerbului stanci

Stiti sa numiti doua scoli de ghizi montani de la noi? Sau cum se poate obtine atestatul de ghid montan? (care este foarte diferit de cel de turism). Sau stiti sigur ca “ghizii” despre care credeti ca sunt ghizi, chiar au facut o astfel de scoala si au un atestat? Vedeti ca exista lista ghizilor montani atestati atat pe site-ul ANT, in josul paginii cat si la SGLM. Sunt foarte, foarte putini ghizi montani cu atestat!

Ei bine, ca in orice domenii, exista scoli de tipul „Spiru Haret”, care fabrica diplome si atat (te trezesti ghid montan cu atestat dupa 3-6 luni de frecat menta – pe munte, desigur!) si exista scoli pe bune. Informati-va despre asta, pentru ca nu toti ghizii atestati sunt la fel, nu toate scolile sunt la fel! Una e sa mergi de 3 ori pe munte cu „scoala”, ca intr-o excursie intre prieteni, alta e sa existe un program bine structurat, cu antrenamente serioase si module pe bune!

Cititi despre cum se face această scoala in Europa, cat costa de exemplu scoala de ghizi in Franta (mai că-ți iei o garsonieră de banii ăia!) si cum este legislatia acolo. De exemplu, știați că nu există în acest moment niciun ghid din România care să aibă dreptul să ducă oameni pe Mont Blanc, ca ghid montan? Cei care organizează ture contra cost pe Mont Blanc o fac pe proprie răspundere, cu riscul de a fi amendați sau chiar mai rău la un control pe munte. Pentru că acolo țin foarte mult la pregătirea ghizilor montani și la respectarea legii în acest domeniu.

Si câtă bataie e sa intri si sa termini o astfel de scoala, ca cea din Franța, si ce prestigiu iti da! Pentru ca este o garantie că cei ce urmează acea școală, sunt oamenii cu cea mai mare pregatire in acest domeniu! Numai la noi este disconsiderată atât de tare ideea de scoala – in general de oameni care nu au invatat mare lucru in scoala.

ilinca piolet

La noi exista o singura scoala afiliata international, care tine cursurile  de Lider Montan Internațional (un pic mai mic decât Ghidul Montan), la standard de pregatire european. E scoala pe care o urmez eu (facuta de Societatea Ghizilor si Liderilor Montani) si, oricat de subiectiv pot fi considerat, fiecare modul de pregatire (de cate 5 zile) este extrem de intens si acopera chiar si domenii care nu vor tine neaparat de competentele noastre. Un articol despre asta, aici.  La admitere au fost 40 de dosare si doar 8 admisi, iar la final, daca vom termina cu bine cei 2 ani de pregatire, vom avea recunoastere internationala de la UIMLA – Uniunea Internationala a Asociatiilor Liderilor Montani. Ceea ce, desigur, pentru multi romani va fi un alt motiv de glume si de mistorui, de disconsiderari.

De parca noi nu stim ca exista oameni care, in loc sa faca ceva sa creasca ei, prefera sa rada sau sa loveasca in cei ce incearca sa se dezvolte, sa invete, sa creasca – si sa creasca si nivelul de servicii si educatie oferite in domeniul acesta. E ca si cand eu as rade de un contabil care face tot ce poate sa devina mai bun, merge la cursuri, citeste, are super scoala in domeniu, doar pentru ca eu stiu sa-mi tin singur contabilitatea aia primară. Si pentru că eu o fac singur, ma astept ca toti contabilii sa lucreze gratuit – sau ii consider inutili. E stupid! Eu nu voi fi niciodată la nivelul lui, pentru că nu am o pregătire atât de amplă în domeniu si nici nu ma intereseaza! Deci nu voi face probabil nimic sa ma dezvolt in aceasta directie.

ioan la scoala

Pentru mine, faptul ca vreau sa devin ghid montan nu este o afacere. Este ceva foarte greu de inteles pentru multi oameni care zilnic fac un job care nu le aduce nicio satisfactie: este vorba de a trai in mod legal facand ceea ce imi place si ceea ce consider ca mi se potriveste.

pe poteci la travel mix

Imi pare rau ca multi oameni sunt departe de un astfel de ideal, de a fi plătiți pentru ceva ce le place, nu de a munci fără să le placă, doar pentru a fi plătiți. Și stiu ca voi mai intalni multe critici din acest motiv, dar stiu in acelasi timp ca foarte multi oameni se bucura si au nevoie sa mearga alaturi de ghizi, de oameni care stiu ce fac, care le pot oferi experiente minunate, cat mai in siguranta. Iar eu vreau sa fiu unul dintre acesti oameni, care deschid poteci spre munte (si nu numai) si pentru altii.

ioan si adina

Am mai vazut pe net si ideea ca ghizii fac lobby si presiuni (putem fi foarte autoritari si convingatori!) pe langa diverse institutii ale statului, pentru a interzice mersul pe munte fara ghid, limitarea accesului turistilor etc, ca sa ne vină nouă banii ca o inundație faină de primăvară. Desigur, nu există niciun argument care să susțină o astfel de presupunere, cei mai mulți oameni care spun asta nici măcar nu au avut vreodată contact cu un ghid autorizat sau o scoală autorizată, ca să încerce întâi să înțeleagă mai bine ce-i și cu oamenii ăștia pe poteci. Sunt doar speriați să nu li se pună bariere pe munte.

la bariera: pe-aici nu se trece?

Stati linistiti: nu ne intereseaza… de fapt hai sa vorbesc pentru mine mai bine: nu ma intereseaza sa se interzica accesul pe trasee, nu ma intereseaza sa devina obligatoriu mersul cu ghid si nici nu cred ca se va intampla asa ceva. Desi ma intreb uneori oare ce inteleg oamenii prin ideea de „a trai din turism”, sau “a castiga din turism”.

“Romania are atata potential, ca ar putea trai doar din turism!” Cum, daca nimeni nu da niciun ban pe nimic? Daca in loc sa cumperi de la un satean niste branza, vii cu branza luata din Carefour? Daca in loc sa dai 5 lei cu bucurie la intrarea unei pesteri amenajate, sau într-un muzeu, pentru care s-au cheltuit bani si care contribuie la economia locala cat de putin, preferi sa te isterizezi ca muntii sunt ai tuturor si ar trebui totul sa fie gratuit si pus pe tava, sa luam si sa distrugem tot in urma noastra.

In Europa nu mai au ce noi inca avem, dar stiu sa-si respecte si sa valorifice ceea ce au – iar cei ce se duc acolo si se bucura de asta, contribuie foarte natural si la economia locala dar si la pastrarea in bune conditii a obiectivelor naturale vizitate. Noi am vrea ca totul sa fie bine aranjat, gratuit si frumos, fara ca noi sa contribuim in vreun fel la asta. Pentru că ne interesează doar propriul portofel, nu gândim ce se întâmplă mai departe, cum pot și alții beneficia de pe urma celor 5 lei pe care noi îi avem. Important e să ne simțim noi bine și să ne mirăm că e plin de gunoaie pe trasee. Sau, ar putea să existe și la noi niște reguli de bun simț, de siguranță, de protecție a naturii – care să producă multă isterie, ca și legea anti-fumat.

gunoaie in padure

Arata foarte bine! Sa mai aducem cateva sute sa imprastiem si mai incolo – sa fie simetric!

Eu ma bucur de libertatea pe care muntii o ofera si vreau ca tot mai multi oameni sa descopere beneficiile pe care excursiile in natură le aduc. Și la câți munți avem, cred că se vor găsi mereu trasee pentru toate gusturile! Dar imi doresc  în același timp ca oamenii sa fie din ce in ce mai educati, mai pregatiti, mai informati, mai capabili, pentru a contribui atat la protejarea naturii cat si pentru a reduce riscurile de accidente – care, inevitabil, pe munte pot aparea (chiar si cu ghid!). Iar o scoală de munte serioasă și oameni implicați chiar pot schimba ceva în acest sens.

Cei care reușesc asta, fie că o fac pe cont propriu, fie că apelează la serviciile unui ghid, vor fi mereu oameni pe care te vei bucura sa-i vezi pe munte și care vor avea mereu ceva frumos de povestit – si ceva frumos pus în cutiuta persoanala cu amintiri si experiente.

peisaj de iarna la poiana marului

Excursii frumoase si cat mai in siguranta va doresc – si mare atentie cu cine mergeti pe munte! S-ar putea ca prietenul care vrea sa te duca pe creasta Craiului sa nu isi dea seama ca tu nu esti pregatit (inca) pentru un traseu cu lanturi si prapastii, sau grupul care te adoptă rapid, fără să te intrebe de sănătate, să nu fie cel mai potrivit pentru tine.

Ioan Stoenică,

14 iulie 2016.

 

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Prin mintea inimii și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la A fi sau a nu fi… ghid montan

  1. Vasilika zice:

    Haha…hai ca eu sunt subiectiva. Auzi, nu cumva eliberezi facturi pt fotografii? Dar totuși organizezi excursii pe munte? oficial oferi un serviciu, neoficial te ascunzi dupa pfa de fotograf pt a duce oamenii pe.munte. Ok,ai experienta si o scoala pe care o urmezi dar tot cam ilegal este….
    Sa nu mai zic de ilinca…care organizează excursii cu copilasi. Nu este nici macar pe lista ghizilor turistici. Faptul ca este in curs de scolarizare nu ii da dreptul sa se foloseasca in avans de certificare.
    In rest sa auzim numai de bine….asa, ca tot va freaca de Andrei.
    P.s. Poate omul este ca tine cu diplome. Daca nu iti e coleg la scoala nu inseamna ca nu e la fel de bun in ceea ce fave….dar asa e la noi…de ce sa manance și vecinul. Zici ca ai pfa pe munte si e doar al tau si al altor cativa.

    Apreciază

    • Salut! Ne bucuram ca suntem urmariti din umbra cu atentie! 🙂 Ai auzit de Mihai Moiceanu? Dan Dinu, Dorin Bofan si alti fotografi romani? Ei bine si ei organizeaza ture pe munte, daca asa vrei sa le spui, pentru care elibereaza factura foto! Pentru ca sunt platiti pentru serviciile foto pe care le pun la dispozitie, nu pentru mersul pe munte! Asa cum daca tu vrei sa-ti faci poze cu mireasa/sotul pe nu stiu ce varf de munte, te duci acolo cu un fotograf, nu cu un ghid montan! E vorba de servicii diferite, iar un fotograf nu trebuie sa fie nici preot ca sa faca poze in biserica, nici ghid montan ca sa faca poze pe munte. Ca eu am si experienta de munte pe langa asta, e avantajul meu – dar eu facturez pentru servicii foto (un anumit tarif) in timp ce ghidarea o fac voluntar momentan (asta ar fi alt tarif). Oricum, inteleg ca ideea de a da factura nu prea convine unora… nici mie nu-mi place, sincer sa spun! 🙂

      Cat despre Ilinca, ea are atestat de Ghid de Turism (lista de la ANT se actualizeaza foarte rar), care ii este suficient pentru ceea ce face – plus ca are alte specializari pentru care poate elibera factura si care ii permit sa activeze. Deci multumim de grija!

      Te rog acum sa-mi spui unde anume in acest articol sau in alta parte am scris ceva de vreun anume Andrei. Si eventual si ceva la subiect, pe ideile prezentate (ca eu am vorbit de idei, nu de x sau y), de ce anume sustii varianta fara factura sau fara atestat, sau din contra, de ce crezi ca e mai bine sa faci lucrurile legal etc…

      Apreciază

      • muntomama zice:

        In mod normal, eu invit pe cei pe care ii intereseaza („freaca”?) persoana mea sa ma abordeze direct, daca au intr-adevar ceva de spus. Mi se pare o regula elementara de bun simt…

        Dar azi sunt asa, mai bine dispusa. Deci si eu ma bucur de urmaritori, Ioan, desi, din punctul meu de vedere, nu sunt unii chiar atat de atenti. Pentru ca, daca ar citi descrierea fiecarei ture pe care o fac (haha, problema de veci cu cititul asta al descrierii!), ar vedea scris, la fiecare, fix ce spuneai si tu mai sus: faptul ca ghidajul este momentan voluntar, iar tariful presupune contravaloarea activitatilor prestate cu cei mici in natura. Se mai cheama animatie (cursul meu de ghizi de turism i-ar zice „animatie tip agrement atipic”). La mine in casa de marcat se cheama mai stufos nitel, „activitati de educatie pentru turism” si „activitati de promovare a turismului”, intrucat, pe langa caenul pe turism (obtinut in urma facultatii de profil – Geografia Turismului – , a brevetului de turism si a atestatului de ghid de turism), mai am si un caen pe invatamant (obtinut pe baza modulului psihopedagogic, daca e sa fim foarte exacti, desi e destul de ciudat sa insir aici mai multe hartii decat mi-au cerut cei de la Registrul Comertului). Deci fiscal sunt in regula, ofer bon si, la cerere, contract+factura (scrie si-n aceeasi descriere, apropo). Si, asa cum spuneai si tu, Ioan, tarifele sunt corespunzatoare. Cu cei mici fac, practic, scurte plimbari prin padure de podis (eu fiind si activand in Iasi, situat la limita intre Campia Moldovei si Podisul Central Moldovenesc :D), plimbari in care accentul nu se pune pe „traseu”, ci pe educatie (de altfel, si specificul paginii mele fb este „educatie” si nu „ghid”). Mi s-au solicitat in repetate randuri ture la munte cu copii si am raspuns la fel de fiecare data: ca o sa le organizez eu atunci cand voi avea cadru legal pt ele. Nu m-am dat nicaieri ceea ce nu sunt, dimpotriva, a existat mereu transparenta legat de statutul meu.

        Daca mai exista nedumeriri legat de mine, cum spuneam mai sus, invit nedumeritii sa le discutam direct, nu pe siteuri terte. Si neaparat, cu un limbaj civilizat. Pentru ca (tocmai ziceam)… educatie 😀

        Apreciază

    • Victor Anica zice:

      Am asa un feeling ca Vasilika e o tanti blonda , trecuta usor de prima tinerete .
      Cine spanac e Andrei ?

      Apreciază

  2. Georgica zice:

    Draga Ioan,
    ……articolul tau este foarte bun! In Romania cultul turismului ,a turismului adevarat trebuie mult cultivat ,sub ori ce forma de prezentare. Tu esti unul din cei care se straduie sa arte ce frumoasa este natura in Romania.Cate variante splendide realizate de tine in turele prezentate de pana acuma, sant dovada trudei tale de a face pe roman turist in tara lui!
    Sanatate si voie buna cat cuprinde,realizari frumoase pe mai departe!
    PS.Te astept la Rosenheim!
    Georgica

    Apreciază

  3. Cristina M. zice:

    Este ideal să faci în mod legal ceea ce îți place. Este o dovadă de simț de răspundere, de grijă pentru viața ta și a celorlalți. Și este ideal să călătorești însoțit de un ghid montan. Avantajele sunt foarte multe. Numai la spaima tradițională de urși dacă mă gândesc, îmi trece pofta de înaintat în pădure de una singură! În decembrie anul trecut a circulat un urs prin Ploiești în Ajunul Crăciunului și m-am bucurat că n-am ieșit și eu o dată cu el!
    Multă baftă în ceea ce ți-ai propus!

    Apreciază

  4. Daniel zice:

    Felicitari pentru tot ceea ce faci pentru munte si montaniarzi, Ioan ! Putini ofera atat de mult altora, asa cum faci tu. In Romania nu legile sau reglementarile lipsesc ci apicarea lor. Care tine foarte mult si de educatie. Tu faci deja foarte multe pentru educatia legata de turismul montan. Bine ar fi ca toti cei ce se vor sa fie sau se pretind ghizi montani sa arate acelasi voluntarism si generozitate.

    Apreciat de 1 persoană

  5. danushka zice:

    Ce fain! Apreciez ideea a trai facand ceea ce iti place si, mai mult, facand aceasta in mod legal.
    S-ar putea face atat de multe si atat de bine si frumos daca am fi convinsi de gandul acesta! Felicitari, Ioan, si mult succes 🙂

    Apreciază

  6. Dan zice:

    Salut,
    Am descoperit emisiunea ta pe Travel Mix de curand. Acum in timpul liber urmaresc pe rand episoadele de pe youtube. Consider ca esti un om fericit si implinit ca pasiunea este si profesie. Cat priveste legislatia si normele de aplicare din Romania pt PFA … rabdare, calm, perseverenta .

    Apreciază

  7. Alexa zice:

    Foarte bun articolul, multumesc! Insa am o nelamurire cu privire la oamenii care isi fac un fel de firme de turism (despre care nu stiu daca au urmat birocratia aferenta) ca sa duca oamenii pe munte (pe bani), insa nu au experienta vasta si nici acreditare de ghid montan. Cat de legal este?… Si ce e de facut?
    Ma gandesc ca daca as dori sa iau parte la una din expeditiile lor (pe Mont Blanc, sa zicem), mi-este foarte clar ca nu as merge cu o persoana cu pregatirea necesara, ci cu un om care a facut o afacere din a merge pe munte, pe spinarile oamenilor neexperimentati.
    In Romania… se pare ca multi incearca sa faca bani din orice, indiferent de cat e de legal.

    Multumesc,
    A.

    Apreciază

    • Buna! Aceste intrebari ar trebui sa si le puna mult mai multi oameni! E foarte important sa intelegem cum stau lucrurile in Romania – si care sunt cele mai corecte, legale si bune variante – atat pentru cei ce presteaza servicii, cat si pentru cei ce vor sa apeleze la astfel de servicii (de ghid montan in acest caz).

      Din pacate, lucrurile sunt destul de complicate (ca sa nu zic „varza”) – si se fac multe abuzuri. Pe scurt, legea spune ca pentru a desfasura activitati economice in mediul montan, este nevoie sa fii ghid montan autorizat (cu atestat emis de ANT) – sau sa apelezi (prin contract) la cineva care este.

      Pentru asta, e nevoie mai intai sa devii Ghid de Turism Local, dupa care sa faci o Specializare pe domeniul de interes (in cazul asta, montan) – cu un formator autorizat.

      ” Cetăţenii români pot exercita profesia de ghid de turism dacă posedă un atestat de ghid de turism eliberat de Ministerul Turismului în baza certificatului de calificare obţinut în urma absolvirii unui curs de calificare la Centrul Naţional de Învăţământ Turistic (C.N.I.T.) sau la alte instituţii autorizate din România.”

      „ART. 6 Constituie contravenţii următoarele fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracţiuni: a) exercitarea profesiei de ghid de turism de către persoane fără atestare; b) utilizarea de către agenţii economici a unor ghizi de turism care nu deţin atestatul corespunzător acţiunii turistice desfăşurate. ”

      „Art. 40. Persoanele fizice sau juridice care organizează acțiuni turistice în munți, au următoarele obligații principale: a) să utilizeze ghizi montani calificați..”

      Multi oameni obtin atestatul de ghid de turism (local sau chiar national), care NU da insa dreptul de a profesa in mediul montan! (doar pe autocar, la muzee, obiective turistice etc). Pentru munte, e nevoie sa fii Ghid Montan Autorizat (lista acestor ghizi, aici: http://ghizimontani.org/ghizi-montani-atestati )

      Problema este ca la nivel de institutii (Autoritatea Nationala de Turism, Autoritatea Nationala de Calificare etc) nu exista controale adevarate si lucrurile sunt neclare. De exemplu, cand am obtinut de la ANT atestatul de ghid de turism local, am intrebat daca il pot folosi ca sa duc oameni la o manastire care se afla undeva pe munte, in padure. Persoana de acolo nu a stiut sa-mi spuna asta. Deci limita intre ghid de turism si ghid montan nu e foarte clara.

      Lucrurile se complica foarte mult (pentru prestatorii de servicii, legali sau ilegali), atunci cand apare un accident in grup = accident de munca (pedepsit chiar cu inchisoare, in unele cazuri). Atunci esti luat la bani marunti si ies la iveala toate ilegalitatile.

      Dar pana sa se ajunga acolo, e important sa tinem cont de pericolele la care unii oameni se expun, mergand cu oameni neexperimentati pe munte (pe care ii si platesc), dar si la incalcarea legii de catre cei ce ofera servicii pentru care nu sunt autorizati (si pentru care, evident, nu platesc impozit) – chiar daca acestia pot avea suficienta experienta.

      Experienta de munte nu inseamna insa obligatoriu si experienta in gestionarea grupului, in acordarea primului ajutor etc. De aceea sunt importante cursurile profesionale, in urma carora se obtine atestatul.

      Dar si formatorii (scolile) sunt diferiti, iar in acest domeniu lucrurile sunt destul de grave si diferentele sunt mari intre o scoala serioasa (gen SGLM) si una care da diplome din burta. Prefer sa nu dau nume in acest moment, dar spun doar ca exista „scoli” care te fac „ghid montan” (cu atestat) in doar 2 iesiri pe munte. Ieftin si rapid, nu? Desi legea spune ca un astfel de curs de formare profesionala trebuia sa aiba circa 700 de ore de pregatire, un astfel de curs (fals, fabrica de bani si atat) dureaza doar 3 sau 4 luni. Ceea ce ar insemna ca participantii sa fie prezenti la cursuri 8 ore pe zi, zilnic, circa 3 luni. Evident ca asa ceva nu se intampla, iar in realitate, dupa 2 iesiri de wkend, participantii primesc atestatul. Ce fel de pregatire au acei oameni? 🙂

      (cursul pe care-l urmez eu dureaza circa 2 ani, cu module de cate 5 zile cu mai mult de 8 ore pe zi de activitati, plus antrenamente individuale separat de curs – si experienta vasta ceruta la admitere etc).

      Referitor la cei ce organizeaza ture pe Mont Blanc, e interesant: Franta e una din tarile cu cele mai dure legi in acest domeniu, la ei ghizii montani sunt super respectati si meseria e protejata mult mai bine fata de „invadatori” ilegali. In acest moment, in România nu exista niciun ghid montan care sa fie recunoscut in Franta – ghizii nostri sunt recunoscuti oficial doar in Romania (cei cu atestat). In Franta, pe Mont Blanc, daca un ghid local observa un grup suspect, poate chema jandarmeria pentru identificarea si legitimarea ghidului – iar daca acesta nu este ghid atestat si recunoscut in zona, este dat jos de pe munte – cu amenda sau chiar mai rau. Multa lume se duce si la noroc, sau fara sa tina cont de aceste aspecte, pe care nici macar nu le cunosc. Important e sa iasa banu, nu sa respectam legea sau sa avem grija de clienti.

      Nu mai zic de cazuri de pseudo-ghizi (de la noi) care duc clientul pe varf, iar la coborare il lasa sa coboare singur, ca el e grabit sa ajunga la cabana la o băută (stiu caz real). Sau in alti munti inalti din alte tari, unde tot asa, „ghidul” cobora la tabara de baza, iar clientii, epuizati, ramaneau prin tabere superioare, sau pe traseul spre varf – fiind ajutati sa coboare de alti clienti, ca deh, ghidul nu putea fi contactat, era deja departe.

      Sa fii ghid nu inseamna doar sa ai experienta individuala pe munte. E ceva foarte complex si pentru mine personal, care investesc timp si bani in pregatirea mea si in atestarea mea, care vreau sa lucrez legal si sa pun la dispozitia clientilor cat mai mult din ceea ce stiu (nu doar sa-i duc la varf si atat), e important ca lucrurile sa fie mult mai bine reglementate – iar oamenii sa fie mult mai atenti si selectivi atunci cand aleg sa plateasca pe cineva sa-i insoteasca pe munte.

      Iar despre ce se poate face, la nivel de asociatie, Societatea Ghizilor si Liderilor Montani (SGLM) incearca sa contribuie la imbunatatirea lucrurilor. Nu doar a nivelului de pregatire a ghizilor din Romania, dar si legislativ, sau la nivel de control – prin discutii cu autoritatile implicate (ANT, ANC), astfel incat standardul pentru pregatirea si atestarea ghizilor montani sa fie respectat – si sa nu ajunga ghid orice om care a fost de 5 ori pe munte, a facut 2 iesiri cu o scoala „de ghizi” si gata. Dar asta depinde si de atentia si implicarea celor ce merg pe munte – care, de multe ori, ca la români, preferă să dea cat mai putini bani si pun prea putin accent pe cat de legal sau cat de bine puse la punct sunt lucrurile.

      Apreciază

  8. dobrica laurentiu zice:

    Te respect si te apreciez c uy adevarat sint foarte multi oameni care iubesc si apreciaza muntele tu faci niste emisiuni si niste filmari pe care multa lume ar trebuisa le vada e foarte adevarat ca e foarte greu sa faci aceste filmari si pt. asta te respect mult in ce priveste legislatia ai mare dreptate e foarte greu sa iei in tura oameni pe care nu ii cunosti si pe care nu stii ce pot si cum se comporta in situatii mai complicate muntele iti ofera multe frumuseti dar nu intodeauna important este ca introdeauna sa fii tu cel care sa il iubesti si sa il respecti. In ceia ce priveste partea financiara ai o mare dreptate tu faci o treaba destul de mare pe care multi montainisti deja o stiu inclusiv la costurile de tranport cazare si organizare mi se pare foarte normal ca in momentul in care vrei sa vezi ceva intr-o relativa siguranta sa platesti unui organizator mai ales al unuia care a mai facut acest traseu .Mult respect

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s