Il passo silenzioso de la neve

(textul e scris prin iunie 2009, dar acum mi-am amintit sa-l trec si pe blog – poate se mai bucura si altii de melodiile Valentinei)

„Io sono in volo sono libera, non ho confini intorno a me, sono un pensiero sono musica”
(Eu sunt in zbor sunt libera, nu am granite in jurul meu, sunt un gand sunt muzica…)

Acum vreo 3-4 ani descoperisem o melodie in Italia care mi-a placut tare mult… Am ascultat-o acolo la cineva, dar apoi am uitat de ea. Cand m-am intors acasa mi-am amintit-o, si fara sa fi retinut numele cantaretei, am cautat internetul pana am gasit-o. Am ascultat-o pe repeat destul de mult, si am mai gasit inca o melodie a ei care mi-a placut la fel.

Era vorba de Valentina Giovagnini, cu melodia Senza Origine. Si mai apoi „Il passo silenzioso de la neve”. Au trecut cativa ani in care nu am mai ascultat-o, dar acum, cautand pe net alte melodii italienesti, mi-am amintit si de ea. Si am cautat un videoclip, poate si in ideea de a vedea cum arata cantareata (habar nu aveam, nici nu contase). Am gasit un clip cu ea cantand live la Sanremo in 2002 si apoi cel de la Senza Origine.

Am ramas uluit de cat de frumoasa poate sa fie Valentina Giovagnini – o frumusete simpla si naturala – cum imi place mie. Dar nu am apucat sa vad bine asta ca ceea ce am constatat m-a surprins si mai tare. Nu am apucat sa ii aud si mai bine vocea in cateva melodii minunate pe care nu le stiam, nu am apucat sa o vad si mai bine in alte imagini sau videoclipuri, ca imi sare in ochi un rand scris la una dintre melodii: ”adio valentina giovagnini”. Un pic bulversat caut detalii si ceea ce aflu ma face sa raman cumva… fara cuvinte. Valentina murise. In ianuarie 2009, anul asta, la 28 de ani, in accident de masina.

Ca a murit Michael Jackson nu m-a afectat sau impresionat prea mult, dar acum parca eram ceva de genul… „nu-i corect…” Era asa tanara si eu abia o descoperisem…

Am cautat apoi mai multe melodii si videoclipuri, dar multe sunt compilatii de poze facute de fani, cu melodii pe fundal. Melodiile sunt minunate totusi, chiar are o voce si un chip asa… ingeresti. Nu degeaba o mai alintau fanii in Italia, „angelo”.

Nu stiu de ce am simtit sa scriu despre asta. Probabil din ideea… toti murim,dar nu neaparat asa cum ne-ar placea sa credem: candva peste multi ani, cand vom fi facut tot ceea ce acum nu avem timp sa facem, cand vom fi simtit tot ceea ce acum nu luptam sa simtim pentru ca suntem prea ocupati cu alte lucruri aparent mai importante. Si nu neaparat intr-un pat confortabil, inconjurat de stranepoti carora sa le spunem „e timpul vostru acum, eu trebuie sa plec…”

Sa constientizezi capacitatea mortii de a te lua prin surprindere poate sa influenteze mult felul in care traiesti. In mod pozitiv! Pentru ca toti murim, dar nu toti traim cu adevarat. Si sa stii ca ai putea sa mori maine, poate te-ar face sa scoti capul din computerul asta, sa nu mai citesti ce fac si ce simt altii, sa nu te mai uiti la televizor la cum traiesc altii si sa nu iti mai plangi de mila pentru ceea ce nu ai, sau ai avut si ai pierdut, si sa te duci afara sa incepi sa traiesti! Sa schimbi ceva – ori in modul de viata si in ceea ce faci, ori in felul in care percepi ceea ce faci. Astfel incat sa poti face totul impacat cu tine insuti si cu un zambet undeva in suflet. 

Sa ignori moartea iti poate da un confort, unul care sa te faca sa uiti cumva si ce inseamna viata cu adevarat pentru tine. Poate de aceea unii se tem de moarte. Pentru ca nu sunt multumiti de felul in care traiesc. Poate de aceea pentru unii moartea pare ceva trist si nu ceva firesc, pentru ca reprezinta un sfarsit a ceva ce nu au avut timp sa aprecieze asa cum ar fi trebuit, nu au avut timp sa simta atat cat ar fi putut, nu au ajuns la o anumita impacare cu ei insisi si cu ce-i in jurul lor (lucru foarte greu de atins de fapt).

Imi amintesc ce scria pe tabla aceea de lemn personajul din „Into the wild” la sfarsit… Dar e greu sa intelegi cum poate cineva sa moara cu zambetul pe buze la 20 si ceva de ani.

Prea complicat. Si apoi… urmeaza episodul cel mai interesant din telenovela, nu il pot pierde chiar pe asta! Si uite ce a mai scris Vasilica pe blog…

Aici sunt cateva melodii Valentina Giovagnini (mai sunt si altele pe youtube):

Il passo silenzioso de la neve

Mi fai vivere

Libera

Senza origine

L’amore non ha fine

Continuamente

La mia natura

Voglio quello che sento

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Prin mintea inimii și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Il passo silenzioso de la neve

  1. Otto Hauck zice:

    I read your post about the italian singer. I clicked on some links below the article and listened to her voice. (Ill passo silenzioso…is great.) Its beautiful and I understand the sadness you must felt when it occured to you she is not alive. It is hard to believe it. Good thoughts to her.

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s