Copil fiind, am învățat și eu ca tot omul (care a avut parte de ceva educație) că trebuie să îți ceri scuze atunci când ai greșit ceva, sau ai făcut ceva ce a deranjat, sau în multe alte situații (pe care le-am mai învățat și între timp). Țin minte că avea tata o vorba: „cu pardonu omori omu!” – si mi se părea amuzantă, pentru că se referea la situația în care ai tras un pârț. Îți ceri scuze, spui „pardon”, dar pe cel de lângă tine tot îl „omori” cu pardonul tău.

Oamenii sunt foarte politicoși. Au învățat să își ceară scuze în multe situații. Uneori chiar și pentru lucruri pe care nu le-au făcut își cer scuze. Asta nu ar fi o problemă, problema este că în timp, sensul acestui termen s-a mai schimbat. Oamenii l-au înțeles din ce în ce mai puțin și astfel, l-au transformat. De la ideea de a-ți părea rău pentru ceva ce ai făcut sau ai spus, de la a-ți cere scuze, pur și simplu la… a căuta scuze. Diferența e aproape insesizabilă în viața de zi cu zi, dacă privim un pic la oam… la noi înșine. Tendința mai mare este ca, atunci când greșim, să căutăm scuze, nu să căutăm să ne cerem scuze. Sesizați diferența?

Să luăm un exemplu, pe cât posibil unul cât mai neutru, astfel încât voi, cei ce citiți să nu vă identificați în vreun fel cu acest exemplu. Că dacă o faceți, adio corectitudine și înțelegere de ansamblu. Știți doar cum funcționează oamenii: dacă se simt cumva vizați, nu mai pot privi lucrurile limpede, nu mai pot fi corecti – le vor vedea denaturat și vor face orice să se opună, să schimbe ceva în jurul lor – niciodată la ei înșiși.

Să zicem că un om, care evident, nu citește acest text, a furat un porc și a spart farurile la o mașină cu o lopată. Of, nu găsesc un exemplu mai neutru acum. Dacă între voi e cineva care a furat un porc și a spart farurile la o mașină cu lopata, să-mi scrie pe privat pentru explicații mai clare.

Ceea ce el a făcut este considerat infracțiune, sau mă rog, nu mă pricep, ceva rău oricum. Faptele, luate ca atare, pot duce la o condamnare – în cazul ăsta, în baza sistemului de justiție în vigoare. Punct. Astea sunt faptele. Oricum ai încerca să învârți lucrurile, astea sunt faptele. El a făcut asta!

Cu siguranță însă că și un judecător analizează cazul mai îndeaproape. Până la urmă contează și motivele, nu doar faptele. Că unele motive sunt mai ușor de iertat decât altele. Și bineînțeles că înainte de a considera omul un infractor, e bine să îl asculți, să analizezi mai îndeaproape.

Variante pot fi multe: omul era flămând și a furat porcul de foame, poate avea chiar și copii care îl așteptau cu ceva de mâncare acasă! Sau poate îl ura pe proprietar și a vrut să-i facă o pagubă, sau poate proprietarul îl păgubise pe el și în felul ăsta se răzbuna, poate că era pur și simplu beat și a furat un porc în loc să fure o găină, poate a greșit curtea și a crezut că era la el în curte și era porcul lui, poate că nu avea serviciu și nevoia l-a împins, poate dacă ar fi avut părinți care să se ocupe mai bine de el, nu ar mai fi ajuns în starea asta, poate dacă s-ar fi dus la școală, acum l-ar fi dus capul de ceva mai bun.

Poate l-a părăsit iubita și el i-a furat porcul și i-a spart mașina, poate a spart mașina amantului iubitei, care era el însuși un porc, poate a avut cine știe câte alte sute de motive care l-au împins, în cele din urmă, să facă ceva ilegal. Ceva ce, foarte probabil, nu ar fi rezolvat oricum problema de ansamblu care l-a împins să facă acel gest. Că importante sunt reacțiile de moment, nu soluțiile pe termen lung, nu?

Motive pot fi multe, dar niciunul nu schimbă de fapt ceea ce el a făcut. Porcul a rămas furat, mașina a fost spartă. Cu care din motivele de mai sus sunteți totuși mai empatici? Așa e că aveți niște preferințe? Vă e milă de omul care a furat ca să dea de mâncare la copii, mai ales că oricum nu e vina lui, ci a sistemului, că nu i-a oferit un loc de muncă, sau a părinților care erau niște bețivi… Dar ce vină are vecinul, care era muncitor, avea și el copii de hrănit și avea un porc?

Dar dacă hoțul era pur și simplu beat și voia să se răzbune pe vecin că acestuia îi mergeau treburile mai bine? Parcă e mai greu să rezonezi cu un astfel de motiv. Dar chiar și așa, unii oameni vor rezona, alții vor condamna – în funcție de propriile păreri, experiențe, amintiri etc. Motive pot fi multe, dar niciunul nu schimbă de fapt ceea ce omul a făcut! Ce ai făcut, e făcut, orice motive ai fi avut și oricâte scuze poți găsi – acestea nu vor repara farul și nu vor pune înapoi slănina pe porc.

Doar o părere de rău poate schimba ceva (în interiorul omului – cel mai important! dar și în exterior, în funcție de situație). Asumarea greșelii, dincolo de scuze și motive – căci aceasta poate duce spre ceva mai bun.

Când realizezi că se pot găsi sute de motive și de scuze pentru ceva, atunci scuzele nu te mai surprind – și devin chiar inutile. Pentru că reușești să vezi mult mai bine esențialul – ce se ascunde de fapt în spatele scuzelor. O realitate. De cele mai multe ori, un strigăt disperat după ajutor. Chiar și prostia (neștiința) este un astfel de strigăt, nu doar răutatea, doar că trebuie să fii tu mai binevoitor ca să-l auzi în cazul ăsta.

Replica „pune-te in locul lui” sau „tu nu ai trait ce traiesc eu, asa ca nu stii” nu mai are relevanță când înțelegi că orice ai înțelege făcând asta, orice motive sau scuze ai găsi care să justifice cumva ceea ce acel om a făcut, nu contează. Pentru că mai importante sunt faptele – pe care, orice motiv ai fi avut pentru a le face, trebuie să ți le asumi. Și dacă, orice motiv ai avea și orice scuză ai găsi, tu nu ai fost în stare să acționezi într-un mod mai bun… atunci ce sens au scuzele? Încerci să te menții la același nivel cu ele, sau preferi să avansezi cumva? Doar înțelegerea faptelor și asumarea lor poate schimba ceva – scuzele și motivele nu vor schimba nimic. Poți avea o mie de motive și de scuze, e degeaba, dacă tu nu ești capabil să acționezi în mod mai înțelept într-o anumită situație.

Unul singur sau o mie de motive, nu contează – pentru că întrebarea nu este „de ce ai facut asta?” Intrebarea ar trebui sa fie „de ce nu ai fost capabil, in acea situatie, sa fii mai bun de atat?” Și, dacă vrei pe viitor să fii mai bun și nu doar sa rămâi la același nivel, acționând mereu la fel, ar trebui să te întrebi cum ai putea face lucrurile mai bine de-acum încolo! Dar asta e mult mai greu de făcut decât să cauți scuze.

O mulțime de motive, o mulțime de scuze, menite de fapt să distragă atenția de la ceea ce s-a întâmplat, spre ceva care să facă viața mai ușoară cumva. Oamenii încearcă atât de tare să atragă sau să distragă atenția… Dar în principiu, legea e lege. Putem considera unele circumstanțe ca fiind atenuante (în funcție de propriile noastre concepții), dar realitatea este una singură și e clară: un om a furat un porc și a spart farurile la o mașină. Iar asta are niște consecințe, oricât ar empatiza unii oameni cu tine, oricât ai căuta scuze sau ai încerca să denaturezi faptele. Problema nu este de ce ai făcut ce ai făcut – pentru asta se pot găsi motive. Problema este că nu ai fost mai capabil de ceva mai bun. Iar pentru asta… nu ajută să cauți scuze. Pentru asta trebuie să cauți soluții!

Viața are și ea legile ei, pe care nu le poți păcăli. Poți să încerci permanent să eviți să te privești cu adevărat pe tine și ceea ce ai făcut, căutând mereu scuze – dar asta nu va rezolva problemele tale esențiale. Nu va rezolva de fapt mai nimic. Doar va amâna posibilitatea ca ceva bun să se întâmple.

Să căutăm scuze este mult mai la îndemână decât să ne cerem scuze. De fapt, chiar și să ne cerem scuze este mult mai la îndemână decât să ne pară rau de ceva. Pentru că avem impresia că noi suntem perfecți. Noi nu am greșit nimic. Mereu e vina altcuiva. Așa că în loc să ne cerem scuze, căutăm scuze. La ce folosesc de fapt și cum te ajută să evoluezi spre ceva mai bun?

Dar putem trece totuși la nivelul următor: când scuzele de acoperire, de distragere, nu sunt de ajuns, atunci putem apela cu încredere la Acuze! E întotdeauna mai rentabil să dai vina pe altcineva, decât să recunoști că ai făcut tu o prostie. Pentru că nu trebuie să uităm, tu ești perfect. Și va fi ușor ca lumea să vadă asta, dacă vei găsi mereu scuzele și acuzele potrivite, care să distragă atenția de la urâțenia ta. Urâțenie care în primul rând (și poate doar) pe tine te sperie. Nu contează pe cine călcăm în picioare, atâta timp cât urâțenia noastră rămâne ascunsă – mai ales față de noi înșine.

Tin minte o fază din niște desene animate, în care un personaj îi spunea unui porc: ”nu fi porc!” Mi s-a părut comică ideea atunci, dar acum îi pot găsi și alte sensuri. Nu contează de ce ai furat porcul, problema este că, făcând ceva rău, te porți tu însuți ca un porc – orice scuze sau motive ai fi avut. Iar asta e o problemă mult mai mare, pentru că A FI e mult mai important decât A FACE. Dar ceea ce faci spune multe despre ceea ce esti, ce fel de om esti.

Deci… ce mai faci? Ce porci ai mai furat, pentru ce mai ai nevoie de scuze? Eu am o cutie plină cu scuze de toate felurile, pentru toate gusturile și răutățile, le știu pe toate! Și încerc să scap de ele, că mă cam țin pe loc. Așa că dacă ai făcut ceva rău, pot trimite scuze pe mail, se potrivesc în orice situație! Nu contează ce ai făcut, important e să găsești scuza potrivită și totul va fi mult mai bine! Ai văzut doar că funcționează, nu? Așa că nu-i nevoie să–ți pară rău de ceva, important e sa găsești scuzele sau acuzele potrivite. Pardonul cu care să omori omul, care lasă mașina spartă, dar care să te facă pe tine să te simți în continuare minunat cu propria părere de sine. 

Ioan Stoenică