Framed with love

– Haide, hai repede ma…

– Unde mergem?

– Avem de cumparat o gramada de chestii, o sa vezi…

– De ce cumperi tort tati?

– O sa ii facem o surpriza lui mami cand se intoarce…

– O surpriza? De ce, e ziua ei?

– Nu trebuie sa fie ziua ei puiutul meu iubit, ii facem o surpriza fiindca o iubim… O iubim mult de tot, in fiecare zi, nu?

– Mereu o iubim! Dar… pot sa te ajut si eu sa pregatim surpriza?

– Vrei tu sa ma ajuti? Ca eu chiar ma intrebam cine ar putea sa ma ajute, ca singur nu m-as descurca… ma ajuti tu?

– Pai ce, si eu o iubesc pe mami tot asa de mult ca si tine… uite asa de muuuuuuuult o iubesc!

– Vino sa te mananc ca esti prea dulce… te iubesc ma!

– Gataaa ca ma tocestiii

– Gata, gata, sa nu tocim fetita… Hai acasa sa pregatim totul, ca… acu sar pe tine sa te gadilesc! Vino aici, sa vedem cine e cel mai mare gadilitor…

– Nuuuu Gaataaaaa

– Gata stapana, dorinta dumneavoastra e comanda pentru mine…

-Mai pupa-ma putin, imi place sa fiu tocita!

– iti place, ai? Lasa sa vezi ce te toceste mami cand vine si te vede… iti dau si cu tort pe nasuc! Nu ca nu ai fi deja cel mai dulce copil…

– Eee, ca oricum pe tine te toceste mai mult decat pe mine…

– Hai ma, asa crezi? Si eu care ma plangeam ca pe tine te toceste mai mult…

– Tati, dar ce ii mai dam in afara de tort? Haide sa facem noi ceva…

– Asa ma gandeam si eu puiut iubit, dar ce sa facem?

– Putem sa facem ceva cu lalele? Ei ii plac lalelele…

– Rosii…

– Si galbene! Si cu flori de camp!

– Ma ce o stii tu pe mami, de unde stii ca ii plac florile de camp?

– Pai nu mai stii cand am fost atunci pe deal si am cules un buchet mare mare?

– Atunci cand zicea ca ne iubeste mult?

– Pai ce, ea mereu zice asta…

– Da, nu e minunat? Dar de data asta o intrecem… fii atenta ce facem! Luam poza asta cu noi trei, si ii facem noi o rama frumoasa… eu tai cartonul, si tu il colorezi si lipesti floricelele pe el…

– Daaaaaa!! Dar… tati?

– Da iubire?

– Pot sa i-l dau eu? Si ii zic ca e de la amandoi… da vreau sa i-l dau eu…

– Uite de ce e ea cea mai fericita mamica… pai cu asa un copil, si eu as fi!

– Pai ce, ca sunt si copilul tau, nu? Lasa ca ii zic lu mami sa-ti facem si tie o surpriza…

– Bine, dar vezi mie sa nu-mi spui asta, ca sa fie surpriza!

….

– Bravo iubita mea, ia uite aici ce rama frumoasa a iesit… o rama… cu dragoste! Si un copil cu si mai multa dragoste…

– Da crezi ca o sa-i placa? Daca nu-i place?

– Cum sa nu-i placa, nu vezi ce frumoasa e? Si ia miroase-o putin… a ce miroase?

– A… flori? Si a carioca putin…

– Pai da, dar nu stii ca daca amesteci mirosul de flori cu mirosul de carioca, iese miros de dragoste? Cum sa nu-i placa daca miroase asa frumos a dragoste! O sa-i placa la nebunie! Haide, piteste-te dupa canapea, si sari de acolo la gatul ei, o pupi si ii dai poza… Si eu vin cu tortul!

– E bine daca ii zic asa? „mami, eu si cu tati te iubim mult. De tot!”

– O sa planga de fericire cand o sa te auda spunand asta!

– Tati?

– Da?

– Eu si pe tine te iubesc…

– Si eu te iubesc micuta mea… Mult de tot de tot de tot! Fugi, mami trebuie sa vina…

Nu stiu de ce intarzie atat…

 

 …

Ioan Stoenica, 6 noiembrie 2007

framed with love

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Prin mintea inimii și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Framed with love

  1. GabiR zice:

    No comments… 🙂 so swwweeeet!

    Apreciază

  2. Mai am un text din aceeasi categorie, se cheama ”a venit barza”. Trebuie sa fie pe blog pe undeva, trebuie dat search 🙂

    Apreciază

  3. simona zice:

    Dulce-amăruie…
    Se poate trăi cu gândul la aşa o viaţă.
    Dar nu vreau să ştiu cum s-ar putea trăi cu gândul că ai avut aşa o viaţă.

    Apreciază

Cum ți s-a părut?