Apusul ca un răsărit

Vedea apusul a câta oară pe malul acelui lac? Nu mai ştia. Uneori poate nici nu-şi dădea seama dacă era apus sau răsărit, se pierdea adânc undeva în frumuseţea lui. Sau poate în durerea unor gânduri pe care portocaliul soarelui le scotea mereu la iveală. “Suferinţa are culoarea portocalie” îşi spunea el de multe ori prinvindu-l.

La marginea unui oraş prea mare să îl ştie, acel lac îi devenise de mult prieten să-l asculte. Uneori natura are urechi mai înţelegătoare decât oamenii, căci sunt urechi cu suflet şi nu urechi cu minte! Nu-i de mirare câţi poeţi sau pictori i-au exprimat frumuseţea în felul lor, câţi oameni s-au bucurat de ea cândva, la bine sau la rău. Uneori mai mult la rău decât la bine…

Se stinse, lăsând în urmă un cer portocaliu. Sau poate roz. Cu puţin mov şi-o nuanţă stinsă de roşu. Da, uneori trebuia să aştepte câteva minute să-şi dea seama dacă e apus sau răsărit. Să-l vadă urcând sau coborând, căci dacă te trezeşti stingher pe malul unei lumi pe care o uitasei, cum ştii în ce moment al vieţii ai ajuns? Erai în cădere, sau începusei să urci câteva trepte spre cer? E-aşa uşor să le confunzi, când nu stai să priveşti în jur – şi nici în tine.

Soarele ştia răspunsul: uneori cobori, apoi te urci în altă parte. Cobori şi urci, acesta-i mersul lumii sale. Dar părea că atunci când apunea, le era mai uşor oamenilor să-l privească lung, senzaţia căderii din vârful lumii în spatele ei părea mult mai dramatică şi importantă decât momentul ridicării. Cerul unei zile noi părea la fel ca-n alte zile, pe când pierdut în întunericul unui apus, posibilitatea unui nou răsărit trezea în oameni visuri măreţe… sau poate doar dureri strălucitoare. Uneori le era mai uşor să gândească ziua de mâine, decât să primească în ei frumuseţea pe care un răsărit de dimineaţă rece o agăţa pe cerul de departe. Sau poate începutul unei noi zile cenuşii nu le mai părea de mult interesant, pe când un sfârşit plin de culoare, le amintea uneori că viaţa e mai mult decât ceea ce ei simt.

Dar nu-şi doreau mai mult. Un apus din când în când era de-ajuns, căci alte lucruri sunt mai importante şi sentimente ale unui suflet de copil nu ţin de foame, într-o lume unde totul se rezumă la dorinţa minţii de-a face pe plac trupului. Nimic nu pare să lipsească din această ecuaţie atât de atent studiată asupra fericirii. Citim din cărţi ce-i fericirea, iar dragostea nu-i ca în filme. Pentru că noi suntem nişte actori prea slabi ai propriilor noastre vieţi, ca să putem să transformăm în soare o dragoste ce a apus uneori înainte de a fi răsărit cu-adevărat.

Să pui în tine dragostea ce frige precum soarele, nu-i un lucru prea inteligent dacă nu eşti pregătit să arzi. Dar dorinţa de a simţi strălucirea şi căldura lui în tine e prea mare să-i rezişti. Şi-atunci înghiţi cu un pahar de apă o iubire mult prea mare să-i faci faţă şi te trezeşti la scurtă vreme, că apa ce te-a ajutat să-nghiţi, a stins cu ea din start nucleul ce făcea razele să ardă. Ce ai apoi e-un soare stins, pe cerul unei iubiri ce n-avea spaţiu ca să simtă.

Și pe Pământ soarele-apune,

Inevitabil într-o seară

Plecând încet dinspre o lume

Ce n-are suflet să-l răsară.

Dar de vrei să-l ai cu tine,

Să-i simţi căldura viaţa-ntreagă,

Atunci nu-l lua pe el în tine

Ci zbori spre el, iubire dragă!

Nu-l trage-n jos căci îl omori,

Lăsând în urmă-o lume moartă

Dar mergi spre el riscând să mori

Şi-ai să vezi dragostea ce-o poartă.

Și de te simţi în suflet soare,

Nu-ţi face giji, vei şti să zbori!

Căci lângă el nimic nu moare,

Ci totul se transformă-n sori…

 …

 

Ioan, 11 martie 2008. Pe malul unei lumi.

(am uitat sa-l pun pe blog mai demult, era unul din textele mele preferate…)

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Prin mintea inimii și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Apusul ca un răsărit

  1. mada zice:

    aceste frumoase randuri, par ultimele raze dintr-un apus de soare

    Apreciază

  2. mada zice:

    sau primele dintr-un rasarit..

    Apreciază

  3. 🙂 Mai degraba ale rasaritului, mie imi place mai mult! 🙂 Desi cand am scris textul era vorba mai mult de un apus…

    Apreciază

  4. Anca V zice:

    foarte frumos,
    faptul ca ai spus ca e un text mai de demult pentru tine e apusa acea durere, dar, care pentru unii poate fi valabila. eu, una m-am regasit si cred ca e un text pe care ori de cate ori il citesti in anumite conjuncturi e valabil

    Apreciază

    • Asa cred si eu – unele lucruri nu se schimba niciodata – doar oamenii se schimba. Uneori insa trecem prin lucruri prin care au trecut si altii inainte, si atunci e natural sa te regasesti intr-un astfel de text. Cel mai important mi se pare atunci cand realizezi ca nu esti primul care a trecut prin asa ceva, si atunci inseamna ca poti invata din greselile altora… lucru mult mai putin dureros decat daca ai invata din propriile greseli.

      Apreciază

  5. Irena Raluca zice:

    Daca vrei asculta pe youtube.com Sting – Fragile. Iti va place, cred. Esti sensibil …si ai talent de a exprima trairea…asta e un dat, te-ai nascut cu el, un cadou DE SUS…

    Apreciază

  6. Apusurile de soare ca si rasariturile fac parte, ca si cele similare din viata noastra, dintr-un ciclu firesc, in care ultima care apune e speranta unui nou rasarit.
    Am invatat din propria-mi experienta sau din cea a altora ca nu merita sa regreti nimic din ce ti s-a intamplat in viata, ci cel mult sa inveti ceva din acele intamplari, care poate au avut loc doar ca sa te ajute sa te cunosti mai bine sau sa intelegi anumite lucruri si astfel, pe mai tarziu, sa fii mai pregatit pentru ceva poate mai maret, mai special.

    Apreciază

  7. Victor Anica zice:

    Lacul Morii ? parca vorbeai de el altundeva

    Apreciază

  8. Giorgiana Mihăescu zice:

    Reblogged this on Privire de copil.

    Apreciază

  9. Carmen zice:

    Foarte frumos,sensibil cu mult talent , mi-am permis sa citez din comentariul tau la o postare pe FB bineinteles mentionand sursa .Felicitari !

    Apreciază

  10. Giorgiana Mihăescu zice:

    Recitesc acest post de fiecare data cu emotie…simtind la fiecare citire alte si alte lucruri.

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s