Repede, prefa-te ca esti mort!

In drumetiile mele de unul singur prin paduri mai mult sau mai putin intunecoase, am stat si eu ca tot omul cu o oarecare frica de ursi. Nu destul de multa frica incat sa ma intorc din drum vazand afisul cu „zona frecventata de ursi”, dar nici prea putina astfel incat sa nu iau anumite masuri de protectie. Si in cazul asta, esential este sa fii informat, nu inarmat. Asadar…

NU fugi! Ursii fug mult mai repede decat oamenii! Serios, omul prinde maxim vreo 40 km/h daca e atlet antrenat, si oricum nu poate mentine viteza prea mult, ursul prinde si 50 km/h lejer, si poate alerga mai mult, faceti voi calculele. Deci nu prea ai sanse sa scapi de el prin fuga. In plus, daca fugi, reactia naturala a ursului poate fi sa fuga dupa tine. In schimb, am citit undeva, daca e vorba de alergat la vale, pe o vale mai abrupta, atunci s-ar putea sa ai mai mult succes. Pentru ca ursii alearga mai greu la vale, avand picioarele din fata mai scurte decat cele din spate. Cu alte cuvinte, e posibil sa se duca de-a rostogolul daca fuge la vale. Caz in care sugerez sa fugiti la vale pana cand vedeti ca ursul va depaseste de-a rostogolul, dupa care urcati inapoi in directie opusa lui

Despre urcatul in copaci. Ursii sunt buni cataratori si daca e vorba de un copac mai subtire, l-ar putea darama usor. Totusi, daca ai timp sa te urci, cauta un copac in care sa te poti urca la cel putin 3 metri inaltime. Partea buna este aceea ca nu are niciun interes sa se suie după tine.

In principiu, ursii nu se apropie de oameni, mai ales cei care traiesc in salbaticie si nu in Sinaia sau pe Tampa. Ursii care nu sunt asa obisnuiti cu oamenii, se indeparteaza inainte sa apucati sa ii vedeti (in acest scop ajuta ca atunci cand mergeti pe poteca, sa faceti galagie – un fluierat, un cântecel – fără să deranjați ceilalți turiști de pe potecă). Urșii nu ataca omul decat daca sunt provocati sau daca se simt in pericol, iar asta se întâmplă de obicei din cauza oamenilor, a ceea ce ei fac (că lasă mâncare în cort, că merg în liniște prin păduri dese sau stau tăcuți în zmeuriș etc).

De aceea, cel mai bun lucru de facut daca cine stie cum vedeti un urs, e sa va opriti, sa faceti niste zgomote sa va auda ca sunteti om (dar nu agresiv) si sa mergeti incet inapoi… sa vada ca nu reprezentati o amenintare. Sau pur si simplu să-i dați lui ocazia să se îndepărteze. Aici e vorba mai ales de o intalnire de gradul… 30 de metri. Adica daca nu ai dat nas in nas cu el. Caz aparte acesta, pentru ca ursul  (mai ales ursoiaca insotita de pui) ar putea sa te considere o amenintare si ar putea ataca (pentru a elimina amenintarea).

Daca nu-l poti tine la distanta prin zgomote si miscari ale bratelor, care sa-l sperie, culca-te la pamant! Cu fata in jos, cu mainile la ceafa, pentru a proteja gatul. Chiar daca  ursul va incerca sa te rasuceasca, tu mentine-ti pozitia. Nu are niciun interes sa te omoare, doar sa vada ca nu reprezinti un pericol. Dupa ce te lasa in pace, nu face miscari bruste si asteapta sa se indeparteze. Oricum, acestea sunt cazuri extrem de rare, în care chiar să ajungi în această situație – și nu se întâmplă dacă mergi ziua, pe trasee marcate, în grup.

Legat de faza cu făcutul pe mortul…

Sora mea imi zicea ca la ea nu ar functiona asta cu facutul pe mortu, pentru ca atunci cand ar veni ursul sa o miroasa, pe ea ar pufni-o rasul Mi-o si imaginez, ca asa e ea, rade mereu si o si vad stand pe jos abtinandu-se sa nu rada! Si sa vina ursul la ea cu botu, clar nu s-ar mai putea abtine. Ca sa vezi ce inseamna de fapt „sa mori de ras”. Oricum, pentru unii oameni asta ar fi destul de usor, sa faca pe mortu adica. Trebuie doar sa se poarte normal, ca si cand ar fi la birou sau in autobuz.

Apoi ma gandeam ca exista spray-uri anti-urs si ma gandeam ca sunt ceva gen alea paralizante, dar adaptate pt urs, sa tragi spre el si el sa fuga (chiar exista asa ceva, dar unele mai serioase – alea mici cu piper nu prea merg pe urs, pentru ca au raza mica de actiune si jetul poate fi imprastiat de vant, chiar catre ochii tai). Dar mi-a venit o idee! Daca de fapt spray-urile acelea sunt spray-uri cu aroma de mort, sa dai pe tine, nu pe urs! Sa te ajute sa faci pe mortu, stii? Dai pe tine cu parfum de putrefactie si l-ai pacalit pe urs!

Dar varianta asta nu ar funcționa oricum, pentru ca de fapt ursii mananca si cadavre – si sa faci pe mortu nu inseamna sa faci ursu sa creada ca esti mort, ci sa ii arati ca nu reprezinti niciun pericol pentru el. Te miroase si pleaca, pentru ca nu-l interesezi. Nu mananca oameni, stiu ei mai bine. Si de fapt niciun animal salbatic din Romania (lupi, rasi, vipere) nu ataca omul daca nu sunt provocate – voluntar sau involuntar (prin nestiinta). Binee, pot exista si cazuri aparte (animal turbat, ranit, foarte foarte  flamand, in haita etc) dar cazurile de atacuri asupra oamenilor sunt foarte reduse și sunt în general explicate prin inconștiența oamenilor respectivi/lipsa de informare asupra modului de comportare în zone frecventate de animale sălbatice.

Ursii din zonele frecventate de turisti (gen cota 1400, poiana brasov) sunt mai altfel, astia vin sa-ti ia mancarea din mana, ceea ce nu e tocmai placut (multumiti-le pentru asta turistilor ca si voi care au hranit ursii si i-au invatat prost!).  Poate ar trebui sa nu umblati cu mancare in mana in fata ursilor.

Daca nu aveti mancare la voi, dar ursul vine sa va caute la rucsac, atunci aruncati-le niste bani, sa-si cumpere ei ce mancare vor…

De fapt ursul simte mirosul mancarii de la distanta foarte mare (mai multi km), simt chiar si o ciocolata pitita in buzunar. Si vin spre ea daca vin (nu spre voi). Dar daca ii dai mancare in loc sa incerci sa-l alungi, atunci el va invata ca unde sunt oameni, e mancare – si in loc sa stea pititi in padure, vor veni cand ti-e lumea mai draga la cortul tau. In care, daca esti un idiot, n-ai decat sa tii mancare (mancarea nu se tine in cort, ci la distanta de cateva zeci de metri, eventual intr-un copac mai inalt – daca nu vrei sa ramai fara ea).

Cand coboram de pe Varful cu Dor intr-o zi, ajusesem pe la 1600 asa si imi zice prietena cu care eram, asa pe sub buze: „uite-te in stanga…” Si ma uit si acolo aproape, intr-o vale, un urs! Se uita la noi ca la urs! Ea o ia inainte tacand din gura fara sa se uite spre el, eu incep sa vorbesc tare si sa scot aparatul foto. Ea: „lasaaa aparatuuull, hai sa mergem!!!”

M-am chinuit sa-i fac vreo doua poze (fara blitz! blitzul ii poate intarata!) dar nu l-am prins ca eram in mers si el se bagase in iarba. Dar apoi dupa ce am dat un colt, cand mai coborasem putin, apare si el in stanga undeva si mai aproape. Macar atunci i-am facut o poza (cea de la inceputul textului), spre disperarea prietenei respective, care se gandea ca ursii sunt atrasi de aparatele foto ca unele fete.

Avand in vedere teoria, ar trebui sa merg mult mai linistit pe munte. Hmm… Ar trebui totusi mai bine sa verific din trei surse? Sa citesc mai multe  pareri, sa ma informez mai bine… Poate ar trebui sa nu mai merg niciodata pe munte, asa sigur as fi in siguranta

As prefera sa mor pe munte facand ceva ce-mi face sufletul sa cante cu toata forta (desi as prefera sa traiesc astfel, nu sa mor astfel), decat sa mor calcat de o masina in timp ce spuneam „mi-ar placea candva sa…” sau „toate la timpul lor” sau „dragostea vine cand te astepti mai putin”. Nu mai confundati dragostea cu moartea Doar sa fiti pregatiti pentru ele.

Ioan, scris candva prin 2008, cu cateva adaugiri in clipa de fata.

PS: sunt multe de stiut despre ursi, despre mersul pe munte, despre pericole si metode de prevenire. Asa ca inainte sa va aventurati pe carari neumblate, informati-va! Textul asta e doar o trecere comica in revista a anumitor aspecte legate de ursi.

Aici e un articol in engleza cu sfaturi si informatii utile:

http://usparks.about.com/od/backcountry/a/Bear-Safety.htm

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Prin mintea inimii și etichetat , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

28 de răspunsuri la Repede, prefa-te ca esti mort!

  1. jurnaldecalator zice:

    de urs nu scapi, mai degraba scapa el de tine 😛

    Apreciază

  2. renu zice:

    faza cu piperul e pe bune! am vazut un documentar pe discovery, toata treaba e sa=l activezi la distanta optima…asa a scapat un barbat de urs, dupa ce in prealabil i-a atacat prietenul
    io de cate ori am mers la munte nu m-am gandit deloc la urs, mi-e teama doar de oameni, sunt mult mai periculosi

    Apreciază

    • In america exista niste spray-uri de urs geniale ( http://www.udap.com/ ) cu actiune la distanta, cu o solutie concentrata, cu sunet si culoare care sa contribuie la indepartarea ursului. Sunt niste filmulete acolo pe site… mi-as lua si eu unul, dar sunt scumpe si oricum nu se aduc in Europa. Si daca nu gasesti in Romania, unde sunt cei mai multi ursi, doar nu gasesti in Italia, unde e un singur urs :)) Poate pe la rusi ceva… nu stiu. Oricum, e mai bine sa nu ajungi sa te intalnesti cu el, si sa-l tii la distanta prin cantece nenumarate cantate cu voiosie, si pe cat posibil, total fals! :))

      Apreciază

  3. Mike zice:

    Exista si la noi: http://www.mercenarul.ro/index.php?page=detalii&id=%201557
    sau http://www.mercenarul.ro/index.php?page=detalii&id=%20697 , ambele au raza de actiune peste 5 m.
    O perioada m-am tot uitat dupa asa ceva si eu, oricum parca nu as cara si asta dupa mine tot timpul pe munte. Cand ai de campat intr-o zona cu risc mai mare, ar fi totusi indicat…
    Mai e utilizabila si varianta cu petarde, de ex. daca mergi pe cursul unei ape (gen Valea lui Stan) ai toate sansele sa nu te faci auzit prea usor doar vorbind tare sau batand din palme…:)

    Intalnirea unei ursoaice cu pui e cea mai periculoasa, daca dai peste ursuleti s-ar putea sa nu vezi ursoaica de prima data. Ideea e sa te retragi urgent, desi majoritatea probabil am fi tentati sa punem mana pe camera pentru ca ursuletii par inofensivi… La fel, nu e frumos sa deranjezi ursul de la masa, e alt caz in care ai toate sansele sa atace …

    Pentru faza cu „facut pe mortul”, daca ajungi in situatia aia ideea ar fi sa stai pe burta, cu mainile incrucisate dupa ceafa. E posibil sa incerce sa te intoarca, daca o face te rostogolesti sa ajungi din nou pe burta, se pare ca nu trebuie sa iti simta respiratia, caz in care e posibil sa reactioneze imprevizibil… Si da, varianta asta functioneaza in cazurile in care nu era in cautarea unei mese…

    Atentie la zonele cu zmeura, cand e in parg 🙂

    Nu scriu din experienta, dar e una din situatiile pentru care am incercat sa ma documentez cat mai mult. Nu prea merge pe varianta „hai ca mergem si vedem noi acolo ce facem…” 😀

    Apreciază

    • Asa e, sunt zone unde te faci mai greu auzit, mai ales pe vai de rau. O sa ma gandesc poate-mi iau si eu niste petarde pentru astfel de cazuri. Nici spray-ul nu l-as cara mereu cu mine, ca ziua pe trasee marcate sunt slabe sanse sa dai peste vreun urs. Eventual l-as tine pentru trasee nemarcate prin munti mai salbatici, gen muntii Vrancei. (spray-urile alea Udap aveau raza de actiune parca la 15 metri!)

      Multumesc pentru comentariu, orice adaugiri sunt utile! 😀

      Apreciază

  4. Valentin zice:

    Un alt instrument foarte bun in „lupta” cu ursii este cutitul de lemn.
    Cum, nu stii la ce se foloseste cutitul de lemn?
    Ca sa razui „rahatul” de pe pantaloni dupa ce te-ai intalnit cu ursul! :))

    Apropos, foarte bun articolul si util. Eu nu am avut ocazia sa vad ursul pe munt (doar la gradina zoo) si nici nu as vrea. Decat poate eu sa fiu pe creasta Baiului si sa-l vad pe o vale din Bucegi 🙂

    Apreciază

  5. Daron zice:

    Am si eu o curiozitate: Poza de la header unde e facuta?

    Apreciază

  6. dan petcu zice:

    da.-mi voie sa-ti povestesc o intalnire de gradul 15 m.cu ursul pe muntii Vaii Doftanei.Pe vremea cand faceam pe taranul in Valea Doftanei , imi placea sa plec la coasa cu „noaptea in cap” pe la 4 de dimineata,singur ,insotit decat de ciobanescul meu mioritic Haiduc.Intr-o traversare de gol alpin catelul meu de numai un an,jucaus si fara experienta,se desprinde de mine ,fugind latrand voios spre o mogaldeata ce parea de la departare un manz ratacit pe munte. S-a dovedit a fi un urs,o mandrete de urs,care deranjat din ale lui a pus pe fuga cainele.Haiducul meu s-a retas cu coada intre picioare,dar cu ursul dupa el.Vazandu-i apropiindu-se,am proptit coada furcii in pamant,cu ,coarnele spre atacator si am inceput sa urlu din toti rarunchii.Ursul oprit un pic contrariat in fata mea ,mi s-a aratat in toata splendoarea sa salbatica inaltat in doua picioare.Nedand un pas inapoi si urland de continuu cu catelul meu pitulat intre picioarele mele.Ursul a scuturat de cateva ori „cojoaca” la mine,cred ca m-a trimis si undeva cu cainele meu cu tot, mi-a intors spatele si a plecat mormaind pe limba lui..Un moment ce m-a marcat pe toata viata si m-a facut sa iubesc natura asa cum e ea facuta.Ursule, sa stii ca inca te mai iubesc si nu te voi uita niciodata!

    Apreciază

    • Ce tare! Chiar e genul de experienta care te marcheaza pe viata – si ma bucur sa vad ca a fost vorba de o marcare pozitiva. La fel de bine putea sa creeze niste sentimente opuse, de ura, fata de ursi. Si eu cred ca o astfel de intalnire te face sa apreciezi mult mai mult animalele salbatice. De fapt am si un text scris despre prima mea intalnire cu ursul, dar nu a fost atat de spectaculoasa…

      Apreciază

  7. dan petcu zice:

    daca e vorba de cei doi ursi vazuti de tine in mtii. Vrancei-da am citit. Si sa sti ca toate cunostintele teoretice de comportament in astfel de cazuri nu au mare valoare intr-un astfel de moment.Toate senzatiile mele din acel moment nu au cuvinte pentru a fi exprimate.Frica iti blocheaza multe din reactii, creierul intra pe „automat” din cauza adrenalinei si tot ce mai reusesti sa faci mai mult sau mai putin constient este sa urli.Deznodamantul depinde de noroc si de „bunavointa ” ursului.Daca scapi te poti apoi „lauda” ca mine toata viata dar vei purta mereu ascuns in suflet frica si respectul fata de natura.

    Apreciază

  8. Jaga zice:

    Am dat de urs de trei-patru ori; cel mai „nasol” a fost sa ma trezesc la 2 metri in fata cu o ursoaica si un ursac de vreun an si jumatate, noaptea pe la 11 si ceva. Norocul meu e ca desi tremuram ca naiba nu m-am pierdut cu firea: ea a „urlat” la mine, eu am urlat la ea. Cred ca vreun minut (poate mai putin..timpul deja isi pierduse sensul 😛 ) ne-am privit reciproc pana cel mai destept a cedat si ursoaica a luat-o la galop. Insa nu a parasit zona si ii auzeam pasii cam la 100m (face un zgomot grozav cand paseste) dand tarcoale. In 2 minute (nu exagerez) am strans cort, sac de dormit si pe cucoana cu care eram pe munte si am mers in cabana (ma mancase undeva sa pun cortul langa Babele..mai erau vreo 4-5 alaturi). Faza pe care am inteles-o de atunci e ca totul e sa nu pierzi dramul de ratiune care ar trebui sa mai ramana si sa nu faci gesturi tampite. Tin minte ca pana sa intre in raza mea vizuala auzisem respiratia greoaie si pasii dar nu i-am comunicat tipei cu care eram ca sa nu se sperie mai tare decat era. Poate a fost noroc insa a doua zi, pe Piciorul Pietrei Arse am dat de altul, singur de data asta..a mormait si ala la noi dar eu cantam deja tot repertoriul de la Tezaur Folcloric si nu s-a apropiat la mai mult de 100 de metri.
    Impreuna cu un prieten am inceput sa „luam urma” la diversi ursi prin padurile noastre din zona, numai ca de atunci nu am mai dat de ei desi e cam plin, tinand cont de varietatea de urme si marimea padurilor din zona (subcarpatii prahoveni), chiar daca de data asta suntem mult mai pregatiti.
    Spor la munte si la fotografii!

    Apreciază

    • Salut! Foarte intensa intalnirea de care ai avut parte! Am avut si eu ocazia sa aud cum alearga un urs intr-o vale aproape de mine, mi s-a parut un sunet incredibil – de herghelie care alearga :)) Dar atât de aproape nu am fost niciodată de un urs.

      In zona Babele nu as pune niciodata cortul – iar de Diham sau Padina nu mai zic. Sunt zone foarte frecventate de ursi. Oricum, e tare ca dupa aceasta experienta nu a ramas nimeni cu „traume”, cu frici irationale. Ba mai mult, ai mers sa-i „cauti” 😀 Si eu incerc de ceva vreme sa fac poze cu ursi, dar e tare greu sa dai de ei…

      Apreciază

      • Jaga zice:

        Cam greu ,e drept, dar nu imposibil..am gasit vizuini, urme, locuri de hranire…de caprioare si ciute nu mai zic 🙂 e drept, prefer padurile mai de deal, sunt mai bogate si mai „acasa”. Cat despre Babele si Bucegi in general in niciun caz sa mai pun piciorul.

        Apreciază

  9. Valentina zice:

    Nu stiu daca e chiar o intalnire cu dl. Urs, dar, va povestesc oricum. In 2007, campasem pe Valea Cerbului, o zi superba. Cu o noapte inainte asistasem la o intalnire cu o ursoaica si puii ei care venisera la tomberoane. Trebuie sa recunosc ca cei doi copii ai mei au fost incantati de aceasta intalnire. Insa oamenii strigau, o asaltau cu lumini, ce mai.. ca la circ. Noaptea aceea o sa ramana vesnic in amintirea mea. Copiii dormeau, nu mai stiu cat era ceasul, dar era tarziu in noapte si, deodata aud mormaituri langa cort. Am inghetat, am stiut clar ca este ursoaica aceea, cauta ceva de mancare, probabil. Si eu am pus cortul langa o „alee” dintre corturi; greseala! Am luat un cutit in mana si ma dadeam mare. Ca daca o sa sfasie cortul, o s-o injunghii. Aiurea, acum rad, dar atunci, n-am mai dormit toata noaptea de frica. A fost singura intalnire cu un urs, dar mi-aduc aminte ca si cand ar fi fost ieri. Dupa ce a plecat cum a venit, m-am gandit daca nu cumva a fost un vis. Dragilor, sigur nu a fost.

    Apreciază

    • Valea Cerbului e renumita pentru astfel de intalniri – acolo ursii sunt invatati cu prezenta oamenilor si sunt atrasi de gunoaie si de mirosul de gratar. Nu trebuie tinuta mancare in cort, nu trebuie hranit ursul chiar daca pare distractiv si nu trebuie facute poze cu blitz. In principiu daca respecti asta, nu ai probleme – si poti ramane doar cu amintirea frumoasa a faptului ca ai vazut ursul 😀

      Apreciază

      • Valentina zice:

        Draga Ioan, iti multumesc de raspuns si pentru sfaturi. Stiam ca nu trebuie sa tin mancare in sau pe langa cort, asa am si facut. Altfel, iti multumesc pentru acest blog minunat, care ma „transporta” si pe mine, odata cu tine si prietenii tai, prin maretiile muntilor. Tare ii iubesc! Si mai am atat de citit, de-abia te-am descoperit. Iti doresc sa ramai la fel, un impatimit al muntilor si al fotografiilor, toata viata ta. Oamenii care iubesc munti sunt buni si puternici.

        Apreciază

    • Marius zice:

      Draga Valentina, eu am patit-o zilele trecute pe dealurile de pe langa Borovonesti, Florieni, Arges, si tot asa, ma dadeam si eu mare in cort incercand sa nu inghet de frica….dar ca si bucuresteanul plecat singur pe munte, fara cutit, ci cu un cutter.
      Dragut nu? Ah, si sa nu mai zic ca a fost imediat dupa o ploaie, ce a inceput pe la 4:30, de mi-a intrat apa si in cele mai ascunse coltisoare ale sufletului.

      De regula nu fac greseli de genul cand plec in drumetie, dar de data asta cortul de munte a fost “compromis” cu toate lucrurile din el… asa ca am luat cortul de mare…fara sac de dormit, fara unelte de foc, fara nimic in afara de hainele de pe mine de ghiozdanul de oras. Eram ca un fluturas dupa floricele pe campii!

      Ca si alternative in caz ca nu vrei sa te lasi la pamant si vrei sa te asiguri ca iesi din intalnirea asta cu nadragii si sufletul curat, ce alte metode de a induce panica ursului mai stiti?

      Am vazut ca se pune acent pe spray cu piper, galagie cu oale…eu ma aveam pe mine si atat, ca si vocea mi-era ascunsa de frica, asa ca ma gandesc…daca ai un deodorant la tine, si poate si o bricheta, te-ai ales cu un aruncator de placari de toata frumusetea – din cate stiu, nu mai sta nici o lighioana sa te cerceteze daca vede si aude flacarile alea, chiar si pt cateva secunde (ca doar atat poti sa folosesti ingineria, ca sa nu se topeasca capacelul ala de plastic, dar flacari repetate de cate 2-3 secunde cred ca merge)

      Apropo…faza cu pocnitorile/petardele merge? ca mai am vreo 2-3 cutii de la revelion si am mai auzit si eu povesti 🙂

      PS: de unde stiu ca era urs? Pai dimineata in pamantul ala ud si lutos…am vazut frumusete de labute de urs mare, si unul mai mic, de vreo 1-2 anisori

      Apreciază

      • Valentina zice:

        Multumesc, Marius, pentru idei, dar, sa stii ca am stat mult si m-am gandit (si atunci si acum) si am multumit in gandul meu ca s-a terminat asa. Altfel… trebuie sa recunosc ca mi-a mers mintea la „relanti” spre 0 absolut. De atunci nu m-am mai intalnit cu ursi decat in poze si sincer, nici nu tin neaparat.

        PS Mi-a placut faza cu „fluturas pe campii”.

        Apreciază

  10. Valentina zice:

    muntii*

    Apreciază

  11. Salut Ioan si multumesc pt. articol. Plin de invataturi.
    Cu urs nu m-am intalnit niciodata dar odata am fost inconjurat de vreo 5-6 caini ciobanesti rai. M-am pus jos pe burta si la mai mult de 3 metri nu s-au mai apropiat.
    Deci functioneaza metoda cel putin in cazul cainilor.

    Apreciază

    • Aha, e bine de stiut ca functioneaza si varianta asta 😀 Desi ca orice varianta, poate sa mai dea probabil si rateuri uneori – nimic nu e 100% sigur- dar oricum e mai bine sa fii informat despre ce poti face, decat sa fii luat complet prin surprindere.

      Apreciază

  12. Basileu zice:

    Salut!
    Am mers in weekend-ul cu un grup trecut pe Valea Cerbului catre Cabana Omu.
    Din pacate am dat nas in nas cu un urs imens, dupa ce am trecut de bifurcatia de dupa poienita (Malaiesti vs Costilei, sper sa nu gresesc).

    Am mai vazut ursi la zoo, insa asta era absolut urias. Avea o capatana cat rucsacul din spinare.
    Cred ca l-am surprins, pentru ca atunci cand l-am vazut era intors din drum si se uita spre noi.
    Si se uita asa tacticos, sa vada ce si cum 🙂
    Am luat-o usurel inapoi pe poteca pe care am venit.
    Inainte nu aveam cum sa mai mergem, pentru ca poteca urca un povarnis si am si fost deasupra lui.

    Cred ca ideea cu zgomotul este buna. Eu pana acum am mers pe trasee in liniste, imi place sa aud pasarile. Insa mai intelept e sa faci zgomot, bag de seama.

    Numai bine!

    Apreciază

    • Esti un norocos! 😀 Eu ma chinui sa vad ursi si nu reusesc, desi merg de multe ori singur si in liniste. Sper sa reusesc sa filmez unul pentru vreun episod al emisiunii mele 😀 Daca insa nu vrei sa te intalnesti cu ursul, e mai bine sa faci zgomot, sa stai pe potecile marcate si sa mergi in grup.

      Apreciază

  13. Doru zice:

    Am avut parte si eu in mai de o intalnire cu ursul, in urma careia mi-am luat si spray. Nu sunt cauzl care merge sa-i caute, am o frica teribila de ei. Eram pe cel mai usor traseu cu putinta, Cheile Tisitiei din Lepsa, muntii Vrancei, la cca 5 km de intrare(2 km pana la tunelul lung). Poteca pe care ne aflam era destul de ingusta intr-o parte fiind versant si in cealalta fiind raul. Am dat nas in nas(la vreo 3 metri), pe poteca cu 2 pui de urs(cred ca la 1 an si ceva). Eram 4 tineri, am rupt-o la fuga inapoi. Acum stiu ca a fost o idee tampita dar pe moment singurul gand care avea loc in capul meu era „Unde e ursoaica sigur vine dupa noi”. Din fericire nu a venit dupa noi si ne-am intors inapoi pe carare ca nu aveam altfel pe unde sa ne intoarcem. Am vazut-o jos in apa cu cei doi pui, de data asta la distanta ceva mai mare, 15-20 de metri. Se uita la noi si bea apa… Am ramas cu teama in suflet sper sa nu se mai repete niciodata incidentul. Cert a ca puii aia de urs s-au speriat de noi la fel cum ne-am speriat noi de ei.

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s