Călătorie prin stropi de furtună

Sunt zile lungi de vara uda, cu ploi ce cad peste copaci

Sunt seri si nopti in care ploaia se minuneaza de ce faci.

Cand patul spre-asternut te cheama, sa-i mangai valurile reci

Tu pleci si-l lasi in urma singur si singur spre padure pleci.

Privesti in sus spre cerul negru si norii-ti tuna raspicat

Sa pleci acasa, nu-i de tine, furtuna in care-ai intrat!

Dar tu n-auzi amenintari si nici cuvintele prea dure,

Tu vezi in ei doar frumusetea pe care ei vor sa ti-o fure.

Cum nu te sperie un sunet, oricat de puternic este,

Treci mai departe prin padure si te indrepti incet spre creste.

Dar varfurile de deasupra, unde-si  are casa-un nor

Nu par sa stie sau sa invete, sentimentul tau de dor.

Si te opresti s-asculti copacii cum se inclina-n fata ta

Lasand stropii sa te-atinga, curgand usor exact pe ea.

In siruri lungi, fara oprire, paraie reci se scurg pe față

Si silueta-ti colorata intra si se pierde-n ceață.

Nu mai e nimeni in padure, doar animale pe poteci

Si te afunzi spre adancime si parca n-ai mai vrea sa pleci.

Pe haine ud, cu parul plans, ar trebui sa-nvinga frigul!

Dar ce putere sa mai aiba cand nu poate trece digul

Cladit in timp din pasiune si-ajutat de ratiune

Dig cu minte si cu suflet, nu constructie: minune!

Este focul din adancuri ce-ncalzeste-n jurul lui

Om si munte si-animale ce-asculta de comanda lui.

Melodie in surdina, tril de suflet mult prea plin

Ce aseaza-n cerc padurea ca la un concert divin.

Nu-l aude chiar oricine, nu-i pe placul tuturor

Doar o lume-i fascinata: lumea animalelor.

Pregatita sa se-ascunda te priveste-un pic mirata

Canti frumos dar ea nu uita: melodia-i plagiata!

Au cantat-o inainte multi turisti urcati pe munte,

Obositi dar fericiti stergand sudoarea de pe frunte.

Unii insa par sa uite ca-s intrusi in a ei casa,

Cu bocancii in picioare intra si se pun la masa.

Vin si pleaca, nu saluta, pentru ei muntele-i lupta

Sa-l darame, sa-l distruga, sa-i lase padurea rupta.

Oamenii, e lucru clar – mai au multe de-nvatat!

Nu s-ar fi oprit vreodata vantul sa-l fi ascultat

Cum soptea brazilor tineri cantecele si povesti

Despre oameni ca si tine – dar tu ce fel de om esti?

Astfel stau ne-ncrezatori  – lupi, mistreti si capriori

Cautand sa-ti afle scopul, ca de-atatea alte ori.

Nu poti cumpara bilet, sa le-arati apoi sa pleci

De altceva este nevoie daca vrei pe-aici sa treci.

Tu, venind de la oras, poate inca n-ai aflat

Dar un detector de suflet un mistret a inventat!

”-Pune sufletul pe masa, haide, uite-aici o buturuga!”

”-Vrem sa stim ce ai in suflet, altfel poti s-o iei la fuga!”

Frica vine doar atunci cand exista-o neimpacare

Neintelegere, minciuna, asta-i provocarea mare!

Sa nu simti frica in tine cand la intrebari esti luat

Fiindca ai intentii bune si-ti stii sufletul curat.

”- E curat! Bun si sincer, detectoru’ a confirmat!”

Si privind zambind spre tine: “nicicand nu s-a inselat!”

“Foarte bine! Poti sa treci. Dar un lucru nu uita:

In padure ca si-n viata esti ce lasi in urma ta!”

Le zambesti si tu, desigur, luandu-ti sufletu-napoi

Nu ai vrea sa treci prin viata avand ochii mult prea goi.

De-acum calea catre varf ti-e deschisa si usor

Urci calcand din piatra-n piatra pana intri intr-un nor.

Cu capu-n nori ai fost mereu, insa parca niciodata

N-ai intrat cum faci acum, in ei cu fiinta toata.

E alta lume sus acolo, cand lasi norii la picioare

E alta lume mult mai buna si un pic asta te doare.

De ce te simti mai ”tu” acolo decat jos langa oras?

Vor fi multi care sa-ti spuna ca plecand ai fost un las.

Insa muntele nu minte, scoate afara ce-i in tine

Si iesind la suprafata poti s-analizezi mai bine –

Sentimente si dorinte, vise poate ne-mplinite

Suferinte, bucurii, toate din adanc venite.

Care-i rostul pentru asta, poate ca va intrebati.

Oh! E unu-atat de mare – stati putin si meditati!

Cand pasesti pe-aceeasi strada, zilnic, greu de atatea ori

Nu te astepta vreodata, mergand pe ea s-ajungi la nori.

De metoda e aceeasi si cu ea la fel si tu – ai acelasi rezultat!

Nu schimbi drumul sau pe tine – nimic n-ai sa vezi schimbat!

Dar cum sa lasi confortu-n urma, cand de el te simti lipit?

Cum sa schimbi ceva in bine sa te simti mai implinit?

Are muntele raspunsul? Nu stiu, dar un lucru stiu:

Urcand din greu pe a lui pante te-ajuta sa fii mai viu!

In confort e mai usor, sa traiesti sau sa te pierzi

E usor sa stai la baza fara sa urci crestele  verzi.

Dar indrazneste doar o clipa sa privesti acolo sus

Sa te gandesti ca ai puterea de vise sa te lasi dus.

Vei regasi, tot ce-i posibil, copilul de care-ai uitat

Pe care prin pestera vietii singur l-ai abandonat.

Nu ezita sa-l iei in brate, te va ierta si-ti va zambi

Si-ti va sopti de ai noroc, secretul pentru a re-iubi.

Vei reveni apoi in Lume mai plin decat te-ai fi gandit

De tot ce-i bun si cu-a lui voie, muntele ti-a oferit.

Pastreaza zambetul in tine, dar nu il tine prea ascuns

Ofera-l cald oricui vei crede ca-n viata lui prea mult a plans.

Iar daca simti venind spre tine dorul pentru o schimbare

Poate-ascultand o ciocarlie sau poate mirosind o floare…

Primeste dorul de pe creasta, fa-l mare, nu ii spune nu.

Lumea poate fi mai buna, daca mai bun devii si tu!

Ioan Stoenică.

Inceputa prin vara, abandonata o vreme, terminata in decembrie 2011.

ioan in ploaie penteleu

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Prin mintea inimii și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Călătorie prin stropi de furtună

  1. MeetTheSun zice:

    Foarte faina Ioan, te-ai intrecut pe tine!
    Multe idei frumoase, rupte drept din suflet asa cum stim cu totii ca simti pentru munte.

    E foarte bine ca ai continuat-o si ai dus-o la lumina „tiparului” 🙂

    Apreciază

  2. Popescu Cristian zice:

    O poezie plina de mesaje educative. Dar in unele locuri sunt probleme de ritmicitate. Aici spre exemplu – „In confort e mai usor, sa traiesti sau sa te pierzi / E usor sa stai la baza fara sa urci crestele verzi.” – as fi folosit creste in loc de crestele.

    Apreciază

  3. Alina zice:

    Frumoase versuri :)! Sper ca vor mai urma!

    Apreciază

  4. seedone zice:

    Versurile au o latura ludica si, indiferent de subiectul abordat, ideile se ordoneaza si mai repede in cititor. Ritmul creeaza . Desi iubesc proza, recunosc ca unele poezii ma prind din zbor si ma duc departe… Foarte dragute versuri, pline de mult adevar si de tine.

    Apreciază

  5. criscar zice:

    As spune, calatorie spre lume prin sine…Sentimentul dorului,iubirii de munte,de natura presupune reciprocitate: c u c e r i n d inaltimile,ajungi sa fii c u c e r i t de farmecul si maretia lor; d a r u i n d u-i muntelui energia si pasiunea ta, p r i m e s t i in schimb sansa de a te cunoaste mai profund,de a-ti descoperi slabiciunile,dar si ceea ce este bun si frumos in tine si generozitatea fata de semeni…

    Apreciază

    • Asa e, avem multe de castigat si de invatat mergand pe munte… Si mi se pare important sa nu uitam sa oferim si noi (lui sau altora) din ceea ce am castigat.

      Apreciază

      • carmen runceanu zice:

        O excursie la munte, indiferent de anotimp, iti creeaza sentimentul ca ai evadat intr-o alta lume, intr-o alta identitate, care se numeste VIATA.
        Nu este nevoie de multe cuvinte sa exprimi ceea ce simti in momentele in care esti mai aproape de cer, de nepatruns, de infinit.

        Apreciază

        • Da, uneori te poti bucura mai bine in liniste, contempland, simtind pur si simplu – fara sa exprimi ceea ce simti. Dar daca vrei sa imparti cu cineva (care poate nu a fost acolo), atunci cuvintele te pot ajuta foarte mult. De-aia stim de fapt sa vorbim, ca sa comunicam, sa exprimam, sa transmitem ceva. Ce si cum… depinde de noi 🙂

          Apreciază

  6. Corina zice:

    Cu poezia asta m-ai cucerit definitiv ! Parca era ceva ce lipsea, iar acum am gasit piesa care intregeste puzzle-ul.
    Dupa mine e perfecta.
    Felicitari, Ioan!

    Apreciază

  7. Aura zice:

    Frumoase versuri. Din inima pentru cei care vor sa le descifreze si sa le inteleaga. Iar cei care iubesc muntele cu siguranta vor fi incantati. Felicitari

    Apreciază

  8. alexandra zice:

    ,,far’sa urci crestele verzi”-cea mai potrivita varianta.FELICITARI PT TOT!

    Apreciază

  9. alina.m zice:

    WAWWW!!!…..CATE TALENTE ASCUNSE POTI SA AI!….Esti la fel de surprinzator ca acei munti pe care ni-i aducu in suflet!!!
    Esti un inger pe pamant!!!

    Apreciat de 1 persoană

  10. Radu florica zice:

    M-am intrebat de multe ori,cum de nu ai scris nici o poiezie? Astazi am gasit intamplator recomandarea ta langa o fotografie.Cam tarziu dar bine si acum! MINUNATA!!! Am cautat si varianta inregistrata,nu era disponibila,sper sa o gasesc.Mai scrie si publica undeva,sa se bucure cat mai multa lume!

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s