Review frontală Fenix HP11 – și informații utile despre frontale

Frontala Led Fenix HP11 – review de Ioan Stoenică

(un text despre importanta unei frontale pe munte, cu sfaturi utile si pareri personale despre diferitele aspecte legate de asta – dar si observatii facute in urma testarii unei frontale marca Fenix, model HP11.

Ulterior am adăugat și câteva păreri despre lanterna Fenix LD22, pe care le găsiți în partea finală a paginii.)

Despre nevoia de lumină pe munte.

In excursiile pe munte (sau în natură în general), o lanternă face parte din echipamentul obligatoriu. Fie că dormi în cort sau te prinde noaptea prin pădure, o sursă de lumină e nu doar utilă, dar poate fi indispensabilă! Îți poți face treburile gospodărești în jurul cortului (amenajat tabăra, gătit etc) dar poți merge și pe potecă fără să te umpli de cucuie, lovindu-te de toți copacii din cale. În situații dificile, te poate scoate… la lumină!

Pentru că pe munte e foarte practic să avem mâinile libere, lanternele de tip frontală sunt cele mai indicate. Ele se așează pe cap cu ajutorul unor benzi elastice, lăsându-te astfel să gătești, să te cațeri, să ții bețele de trekking în mâini – fără grija lanternei. Sigur, și o lanternă obișnuită poate deveni o frontală prin doi pași simpli: se ia o lanternă obișnuită; se pune între dinți. (257 dentiști like this).

Situațiile în care o frontală poate fi utilă (pe munte) sunt foarte multe: la ture de mai multe zile, cand dormi cu cortul (sau la refugii) – deci atunci cand știi sigur că vei petrece cel puțin o noapte pe munte. Când vizitezi unele peșteri neamenajate (cum sunt in munții Apuseni destule). Când vrei să faci fotografii de noapte (sau în peșteră). Când traseul se dovedește a fi mai lung decât te așteptai (sau tu mai încet) și se face noapte înainte să ajungi la destinație. Pe bicicletă, în barcă, la cățărat etc.

in cetatile ponorului - frontala fenixEste evident că o frontală e necesară la ture de mai multe zile în natură – excursii pe care le fac de obicei oamenii cu măcar puțină experiență de munte. Ce nu este însă evident este cât de utilă poate fi o frontală în ieșirile scurte, de o zi – aparent ușoare. Excursiile de o zi, mai ales cele făcute de oameni fără prea multă experiență (asta nu e ceva rău, toți am trecut prin faza asta), pot fi mult mai periculoase decât celelalte, dintr-un motiv simplu: ești mult mai puțin pregătit pentru un eveniment neprevăzut.

În excursiile de o zi, bagajul e minim – ai ceva de mâncare, apă și, dacă nu ai uitat, ai și o haină de vânt sau de ploaie – că știi că pe munte poate fi frig și vara. Dar cam atât. Ei bine, dacă se întâmplă să mergi prea încet pe traseu, traseul să fie prea lung sau să pierzi marcajele, e posibil să te prindă noaptea pe munte, în zone pustii. Fără nimic la tine. Nu ar trebui deci să lipsească din rucsac folia de supraviețuire, un fluier, un briceag și desigur… o lanternă, cu bateriile verificate înainte, să meargă.

Fenix HP11 – în cifre și nu numai.

Dar destul despre utilitatea frontalelor în general, chiar dacă mai sunt multe de spus (voi mai adăuga și pe parcurs). Voi vorbi în continuare despre un anumit model de frontală, pe care l-am testat în ultimele excursii făcute. Atat despre date tehnice, cat si despre detalii pe care nu le poti afla de pe site (sau din fisa tehnica).

Sper ca acest review sa fie util celor care doresc sa-si cumpere o frontală bună și vor mai multe informații înainte de achiziție sau vor să știe la ce să fie atenți atunci când aleg o frontală. E foarte bine sa fim cat mai informați înainte,  să (ne) punem întrebări, să știm bine ce vrem și abia apoi să cumpărăm – ceva potrivit nouă!

Frontala pe care am testat-o este marca Fenix, modelul HP11. Până să primesc această frontală spre testare, nu auzisem de marca Fenix. În domeniul frontalelor, Petzl și Black Diamond sunt poate cele mai cunoscute – cel  puțin la noi. Dar, acum că m-am informat, constat că marca Fenix este de fapt foarte populară în multe țări – și există acum și în România pe www.easylight.ro . Acesta este un magazin specializat în lanterne de toate tipurile – deci o sursă foarte bună de informare și alegere a unei frontale. Și la magazinele de munte se găsesc frontale, dar oferta este mult mai redusă – iar detalii tehnice găsești în general mai puține, comparativ cu un magazin specializat pe așa ceva. (Daca vreti sa cumparati produse de pe acest site, puteti obtine o mica reducere folosind codul urmator in casuta speciala din rubrica „cosul meu”: codul este „IOANS082013” )

Nu este vorba așadar de o frontală “no name”, cum găsești la piață – e vorba de multă tehnologie și chiar inovație la mijloc. Așa că am fost uimit să constat că poți cumpăra o frontală foarte bună, la un preț mai mic decât al concurenței. Poate tocmai pentru că nu trebuie să plătești la fel de mult pentru brand.

Dar ce înseamnă o frontală bună?

Pe “hârtie”, poți afla destul de multe detalii, date tehnice. Despre putere, distanța la care bate lumina, consumul de energie, greutate etc. Poți face comparații între specificațiile unei frontale și ale alteia – dar, dacă nu ești pasionat de acest domeniu (și deci nu te prea pricepi), poți, ca și mine, să nu ai habar ce înseamnă toate acele cifre. Ce înseamnă că are 277 de lumeni? E mult sau puțin? Și cum mă ajuta asta pe munte? Dacă te documentezi un pic, începi să afli din ce în ce mai multe.

Până să folosesc efectiv frontala pe munte, am analizat destul de mult aspectele tehnice pe care le-am găsit pe site – comparând diferite modele între ele, dar comparând și modelul pe care urma să-l primesc (HP11) cu frontala pe care deja o aveam – Black Diamond Spot (un model un pic mai vechi, pe care îl am de circa 4 ani) sau cu alte modele de frontale de la alte mărci.

Prima reacție când am văzut specificațiile a fost una de șoc: e incredibil de puternică!! Rapid am constatat că 277 de lumeni e o cifra foarte mare, știind că a mea (BD) are circa 80 de lumeni. Si pe a mea o consideram destul de puternică, mai ales că o comparam de obicei cu frontalele mai “micuțe” pe care le aveau oamenii cu care mergeam. De fapt, 277 de lumeni înseamnă o putere mai mare decât a multor frontale existente pe piață. E din categoria “elită”. Sigur, există și unele mai puternice, dar cele mai multe au sub 200 de lumeni. Ok, e puternică tare, dar ce înseamnă asta și cât consumă?

Intensitatea luminii se poate regla pe 4 nivele: 4 lumeni (low – eu i-am spus faza 1, cea mai slabă), 55 lumeni (mid – faza 2), 133 lumeni (high – faza 3) și faza Turbo, de 277 lumeni. Destul de echilibrata împărțirea aceasta, pentru a acoperi o gamă mai largă de activități (sau nevoi). Pe faza Turbo, lumina ajunge la 150 de metri! “Ca un far!”, ai putea spune.

Există și 3 faze intermitente, una de S.O.S (sper să nu o folosesc niciodată), una cu flash-uri mai rare și una Strobe, cu flash-uri foarte puternice și foarte rapide, dese. Utilitatea pentru această fază trebuie să apară la mersul noaptea pe bicicletă, altfel nu-mi dau seama când ar putea fi utilă. Pe bicicletă te vezi mai bine (te văd șoferii mai bine) dacă strălucești discontinuu, dar ca sa poți vedea și tu bine drumul, e nevoie de lumină continuă. Faza strobe le combină foarte interesant – nu e o lumină constantă, banală – ci una intermitentă – dar în așa fel încât să nu existe nici jumătate de secundă în care să ai întuneric în față. Fiindcă folosește însă intensitatea maximă (277 lumeni), probabil și bateriile se consumă mai rapid. E posibil și ca șoferii să te înjure că folosești faza mare și nu faza scurtă :))

Privind informațiile tehnice legate de consumul de energie, am fost cam îngrijorat: nici 4 ore de autonomie dacă o folosești pe faza cea mai puternică (faza Turbo). Păi 4 ore mi s-a părut extrem de puțin! Ce apuci să faci în 4 ore? A mea ținea zeci de ore, foarte rar schimbam bateriile!

Dar să nu tragem concluzii pripite ci să analizăm în continuare: 9h30min pe faza 3 (high), 25 de ore pe faza 2 (mid) și 205 ore pe cea mai slabă fază (low). 200 de ore e foarte mult, dar faza mică probabil nu e prea utilă când mergi prin pădure. Asta rămâne de văzut. Ulterior mi-am dat seama că pe mine bateriile mă țineau așa mult și pentru că foloseam frontala destul de rar și de puțin (nefiind nevoie de ea tot timpul) – si rar pe faza cea mai puternică. Mai jos voi vorbi și despre aceste lucruri.

Un alt aspect care m-a impresionat, privind specificațiile, e rezistența la apă. Există un standard pentru lanterne frontale, iar aceasta are standardul IPX6. Din ce am mai citit pe net, asta înseamnă ceva de genul…  poți să stai cu ea sub apă la adâncimea de 1 metru, pentru circa 30 de minute (nu am testat încă). Un standard de genul IPX4 inseamnă de exemplu că e protejată doar în caz de stropire (ploaie ușoară). IPX6 e destul de mult, dar am văzut și modele cu IPX8 – făcute pentru scufundări (de exemplu în peșteri inundate). Frontala mea BD a avut de suferit în urma unei ploi, în rucsac fiind! Dar repet, era un model mai vechi. Rezistența la apă este importantă, pentru că pe munte și în peșteri poți avea parte și de udătură destul de mare. Pentru cum am de gând eu să folosesc frontala, IPX6 cred că este mai mult decât suficient.

La prima vedere.

Datele tehnice devin mult mai clare odata ce începi să folosești frontala. Până să ajungi să ieși însă cu ea în natură, trebuie mai întâi să… desfaci pachetul. Și în acest moment apar noi impresii. Sigur, entuziasmul pentru o frontală nouă (sau orice piesă de echipament) e mare, dar să ne păstrăm calmul.

Frontala arată drăguț, pare bine făcută, piesele sunt de calitate – chiar daca pot părea fragile în același timp. Poate chiar sunt. Cert e că nu arată deloc a chinezărie ieftină (nici nu este) ci mult mai mult a bijuterie tehnică, pe care nu știi cum să o ții mai cu atenție, să nu cumva să pățească ceva. Specificațiile spun totuși că rezistă la căderi de la o înălțime de un metru, dar asta mi-a fost milă să testez momentan.

frontala fenix HP11 - pe cascaAșa cum mă așteptam, este o frontală destul de mare și mai ales… destul de grea. Fără baterii are 180 de grame, iar 4 baterii AA cântăresc și ele destul. Voluminoasă și cam grea, primele minusuri, care erau de așteptat și care ies rapid în evidență. BD-ul meu are sub 100 de grame cu tot cu baterii și încape în orice buzunăraș (dar este, cum spuneam, o altă categorie). Problema nu este când folosești frontala, ci când trebuie să o cari în rucsac – mai ales atunci când vrei o greutate cât mai redusă pentru tot rucsacul, trebuie să fii atent la fiecare sută de grame. Dar nu mă plâng, greutatea se va vedea probabil în puterea de luminare.

Următorul lucru pe care îl constați (sau poate ăsta e primul) e că benzile elastice cu ajutorul cărora se fixează pe cap, nu sunt montate. Trebuie să le montezi tu. E drăguț să meșterești un pic la lucrurile noi, să le montezi, dar nu mă așteptam să fie așa greu de făcut asta! Nu există o schiță cu instrucțiuni și ar fi fost utilă. Ulterior mi-am dat seama că te putea ajuta imaginea frontalei din pliantul cu instrucțiuni (sau imaginile color de pe site) – dar chiar și așa, montarea e foarte greoaie.

După ce am reușit să prind banda principală, mi-am dat seama că nu stătea fixă – se tot lărgea când o puneam pe cap. Era clar că nu am pus-o eu bine, dar cum trebuia? Ca să îmi dau seama, apelez la vechea frontală. Analizez banda elastică de pe aceasta și mă lămuresc. Cam prea complicat pentru entuziasmul cu care voiam să o pun pe cap – dar cel puțin nu trebuie să fac asta de mai multe ori, doar o singură dată, la început.

benzi elastice - frontala fenix hp11După atâtea trageri de benzile elastice, mi-era un pic teamă să nu le agăț și să le rup – pe ele, sau sistemul de prindere (niște plăcuțe de plastic cam greu de manevrat – dar destul de rezistente).

Foarte plăcute la atingere aceste benzi, făcute dintr-un material care absoarbe umezeala și ajută la eliminarea ei. Un aspect interesant, dar nopți caniculare întâlnești mai rar (iar pentru sex pasional, in urma căruia să transpiri abundent, nu-i nevoie de frontală :))  ).

Capul frontalei se poate inclina destul de mult față de poziția “închis”, astfel încât poți să luminezi și drept în jos, dacă e cazul. Atenție însă la manevrare, dacă apeși prea mult pe ea, probabil cedează la un moment dat. Sper ca zimțișorii aceia din interior care permit alegerea gradului de înclinare să nu se uzeze prea repede – la BD s-a întâmplat asta după câțiva ani, iar acum nu o mai pot folosi decât pe o singură poziție (nu o mai pot înclina la unghiul dorit).

cap - frontala fenix hp11 - reviewCutia cu baterii se montează pe elastic la spatele capului, pentru a distribui greutatea frontalei într-un mod mai echilibrat pe cap. Așa că există o bandă elastică suplimentară – care stă deasupra capului. Fără ea, cutia cu baterii ar atârna prea greu și frontala nu s-ar mai simți la fel de stabilă pe cap. Cu ea însă stă destul de bine – chiar dacă uneori am senzația că elasticele sunt prea mici. Sau poate am eu capul prea mare. Cert e că frontala stă bine, dar coafura nu rezistă – dacă ai părul un pic mai mare, vei arăta destul de ciudat cu banda aceea pe mijloc 😀 Un aspect total neimportant pe munte, mai ales noaptea – norocul nostru!

Mai târziu mi-am dat seama că și această bandă se poate monta în așa fel încât să permită reglarea lungimii. Atenție așadar la montare. Durează cam mult (mie mi-au trebuit 15 minute să mă prind cum vin așezate toate și să le montez), dar după ce o montezi corect, nu mai ai treabă cu aceste aspecte.

Un alt element care trebuie montat este căpăcelul de plastic cu “lentilă”, menită să disperseze lumina. Frontala are un singur led, foarte puternic (și durabil, spune fișa tehnică), care luminează tot timpul pe “faza lungă”. Ca să treci la faza scurtă (lumină împrăștiată pe o suprafață mai mare pe laterale, dar pe o distanță mai scurtă – util de exemplu în jurul cortului), se folosește un căpăcel special. Acesta se montează destul de ușor pe capul frontalei, apăsând până când face click – apoi se inchide sau deschide foarte ușor, pentru a comuta între faza lungă și cea scurtă. (folosirea capacului nu influenteaza consumul de energie, frontala luminand cu acelasi led si acelasi consum si pe faza lunga si pe cea dispersata).

Este poate cea mai fragilă piesă a frontalei. Inelul se fixează bine și nu prezintă riscul de a se rupe, dar capacul alb, elementul cel mai important, e predispus la accidente. Poți să îl așezi cum vrei, să se deschidă spre în jos sau spre în sus. Dacă dai din greșeală cu mâna peste el in sensul de închidere, nu va face altceva decât să se închidă – nu să se rupă – dar daca balamaua e sus si il lovesti de jos in sus, atunci e riscant (sau de sus in jos, in caz ca l-am montat cu balamaua jos). Totuși, așa cum am constatat ulterior, capacul stă de cele mai multe ori închis – pentru că mult mai des folosită este “faza scurtă”, aceea dispersată – așa că riscul să se rupă din greșeală nu-i chiar așa mare. Există oricum capace de schimb, nu-s așa scumpe.

frontala Fenix HP11 - capac pentru dispersia luminiiCutia bateriilor este conectată la capul frontalei cu un cablu. Acesta se fixează de banda elastică prin 2 clipsuri de plastic – dar, stând pe cap, cablul tot e un pic prea lung – adică nu stă perfect mulat pe bandă, ci formează cel puțin o buclă care iese în afară. Nu m-a deranjat asta până acum si probabil nici prin pădure nu o va face.

Eu nu mi-aș fi dat seama de asta (prea curând), dar un prieten cu un alt model de frontală mi-a spus că aceasta este partea cea mai predispusă să se strice: cablul. El are un model Petzl, cablul e mai subțire (la HP11 cablul e parca mai solid, imbinările par rezistente). Dar are sens, cablul e destul de solicitat, când strângi frontala, când o pui și o scoți din rucsac, cablul se tot îndoaie – ca la orice frontală cu cablu. Nu ar strica o husă pentru transport.

detaliu - frontala fenix hp11Deși pe cap cablul pare un pic prea lung, dacă vrei să scoți cutia cu baterii și să o pui în buzunarul de la geacă (pentru a o proteja de frig), cablul e prea scurt – și greutatea cutiei va trage frontala în jos în mod deranjant. Acesta nu este însă modelul de iarnă de la Fenix, există și așa ceva – dar probabil se poate improviza ceva în acest sens, dacă vrei să pui cutia cu baterii la căldurică.

Cutia se închide etanș cu ajutorul unui șurub de mari dimensiuni, manevrabil cu mâna (nu-i nevoie de unelte speciale). 4 baterii AA își găsesc repede locul (și sensul) potrivit, iar circuitul este protejat în cazul că așezi greșit bateriile (nu stiu exact ce înseamnă asta, dar sună bine!). Odată strâns șurubul, e nevoie de ceva forță să-l deschizi la loc – dar e posibil să nu fie nevoie să umbli la el atât de curând cum ai crede. Cutia pare blindată, foarte bine construită, rezistentă – ca un tanc.

cutia cu baterii Fenix HP11Un mare avantaj mi se pare faptul că acest model funcționează cu 4 baterii – și nu cu 3, cum sunt multe alte modele (cum este și BD-ul meu). În comerț nu există seturi de baterii de 3 – sunt ori de 2, ori de 4. De asemenea, daca vrei să folosesti acumulatori NI-MH, nu poti încărca doar 3 acumulatori, trebuie puși 2 sau 4 în același timp. Așa că 4 baterii (sau 2, la modelele mai mici) sunt mult mai ușor de cumpărat și/sau reîncărcat – un detaliu care mi se pare foarte important!

Câteva cuvinte despre modul de aprindere. Există două butoane, protejate într-un mod inteligent și simplu de apăsarea accidentală. Ce mi-a plăcut foarte mult, a fost faptul că butoanele sunt foarte ușor de manevrat – nu ca la BD-ul meu, unde chiar și fără mănuși mă chinuiam puțin (cu mănuși nici nu reușeam să o aprind de multe ori).

Butonul din stânga e pentru pornit/oprit, dar și pentru trecerea la fazele intermitente. Iar cel din dreapta e pentru reglarea intensitatii – in ordinea Low – Mid – High – Turbo. Ce e interesant și foarte, foarte util, e că dacă ești să zicem pe faza 2 (mid) și stingi frontala de la butonul din stânga (on/off), când o reaprinzi, se reaprinde pe faza 2 (adică pe faza pe care erai când ai stins-o). Un aspect foarte important, că nu trebuie să treci prin toate fazele ca să ajungi iar la cea dorită – cum se întâmplă la unele frontale. Și BD-ul meu avea problema asta. Doar dacă vrei să treci de la faza 2 la faza 1, aceea mai slabă, trebuie mai intâi să treci prin fazele 3 și 4. Cum spuneam, ordinea e 1-2-3-4.

butoane frontala fenix

(butoanele sunt protejate de apăsarea accidentală, in pozitia – închis – ele fiind acoperite de două proeminențe de plastic. Pentru a aprinde frontala e nevoie să o înclini puțin în față, pentru a descoperi butoanele)

Butoanele pot fi manevrate ușor și cu mănuși de iarnă, am probat.

Dar gata cu montatul! Să așezăm frontala pe cap și să o pornim!

Prima aprindere

Dacă montarea mi-a dat ceva bătăi de cap, greutatea mare m-a pus pe gânduri iar specificațiile legate de consum m-au îngrijorat, toate aceste aspecte dispar ca prin minune, la o simplă apăsare de buton!

Dacă înainte mi se părea că modelul Spot de la Black Diamond este un model puternic, această frontală, Fenix HP11, te face instant să spui “wow!”  Nici nu se compară! De fapt serios, nu se compară cu modelul Spot, e cu totul altă clasă. Una superioară, evident!

Recomand ca prima aprindere să se facă afară, pe balcon sau lângă casă, când e foarte întuneric. Șocul e mult mai mare în cazul ăsta, comparativ cu folosirea în baie, unde spațiul mic poate fi luminat de orice altă frontală.

Afară însă, când o aprinzi, poți rămâne uluit! Tentația de a da pe faza Turbo e mare – dar scade când vezi cât de puternică e faza de mijloc (a 2-a)!  Incredibil până unde se duce lumina! Cum se văd brazii de la distanță luminați – sau blocul de vizavi. Prima impresie când o aprinzi e impresionantă, nu-ți vine să crezi câtă lumină poate ieși dintr-un beculeț atât de mic!

Ca o mențiune, uluirea a rămas și după primele excursii – și a apărut la toți cei care au văzut frontala în acțiune în excursiile pe care le-am făcut. Ca și mine, mulți alti oameni nu mai văzuseră o frontală atât de puternică! E super, îți dă senzația că niciodată nu te vei mai lupta cu întunericul, chinuindu-te să faci ochii mici ca să deslușești ce se ascunde între copaci la 50 de metri de tine, acolo unde cu greu ajunge frontala ta “obișnuită”.

Tin minte o excursie de iarnă din munții Baiului, în care ne-a prins noaptea pe creastă. Căutam un adăpost și încercam să ne dăm seama, de undeva de sus, dacă la marginea pădurii, mai jos, se vede sau nu o stână. Primii doi ne-am chinuit cu frontalele noastre și nu reușeam să ne dăm seama dacă e ceva acolo sau nu – că lumina nu bătea așa departe. Până a ajuns al 3-lea, care avea o frontală mult mai puternică. Imediat am zărit adăpostul salvator – și mi-am dat seama cum uneori, o frontală mai puternică face o foarte mare diferență!

Cu HP11 am simțit că nu voi mai fi niciodată în situația de acum câțiva ani.

În casă dacă o folosești, nu îți poți da seama însă de prea multe. Așa că hai pe munte!

Prima excursie în care am folosit frontala a fost în munții Bihorului, în Apuseni. S-a potrivit la fix, pentru că în Bihor sunt și multe peșteri, așa că aveam unde să o încerc.

Vara însă, zilele sunt mai lungi – așa că șansa să te prindă noaptea pe traseu sunt mai mici. Nu mergi chiar până la ora 21. Așa că am constatat rapid că timpul efectiv de folosire al frontalei, într-o excursie normală de vară (chiar și de mai multe zile), e unul relativ mic. Nu o folosești ca să mergi, o folosești mult mai mult în jurul cortului. Acesta este un aspect important, de ținut minte atunci când alegi ce frontală să cumperi!

În cele 4 zile de excursie, dar și în excursiile viitoare (o seară în Siriu și 4 seri în munții Vrancei), nu am folosit frontala pe traseu – pentru că ne-am oprit din mers înainte de lăsarea întunericului (sau la limită).

Am folosit-o însă pentru a monta corturile, pentru a găti, pentru a aduna lemne de foc etc. Activități de tabără.

Am constatat astfel următoarele lucruri: faza cea mai folosită a frontalei, in excursii normale de vară (adică nu excursii cu traseu foarte lung sau greu, cand ai sanse sa mergi si noaptea), este faza 2 (mid – cea de 55 lumeni) – și în special în modul dispersat de capacul special. Este ultra suficientă pentru activități în jurul cortului, dar și pentru mers pe trasee ușoare (când nu ai nevoie să te orientezi de exemplu).

Pentru interiorul cortului, ea devine mult prea puternică – acolo fiind foarte utilă faza 1 (low), cea mai mică. Chiar eram curios dacă această fază e utilă la ceva și iată că este. În cort e ideală faza low (sau în cabane, refugii – când alții dorm și tu ai vreo treabă).

Concluzia a doua este aceea că, folosind în mod preponderent fazele 1 și 2, consumul de energie e destul de mic. La asta contribuie și faptul că, fiind pe munte și având (probabil) traseu de făcut a doua zi, nu stai toată noaptea în jurul cortului cu frontala aprinsă. Montezi cortul, te schimbi de haine, gătești, te mai uiți la stele (cu lumina stinsă), dai o fugă până la pădure și înapoi si te culci.

Am văzut că în circa 10 seri de folosire, am utilizat frontala cam 40 de minute pe seară (o medie aproximativă). Asta înseamnă că, folosită în acest fel (faza 2, câte 20-60 de minute pe seara (vara) ), bateriile ar trebui să ajungă pentru circa 50 – 25 de seri! (25h cf specificațiilor pt faza 2). Adică foarte mult! Sigur, asta e doar orientativ, uneori poate stai 2 ore cu ea aprinsă, alteori stai doar 20 de minute, sau 10, dacă ți-e somn tare. Poate nu ține chiar cât spun ei, 25 de ore, poate ține doar 20 – oricum, folosită în felul acesta, nu vei schimba prea des bateriile și asta contează mult!

cort ferrino bivy hl - noaptea in padureDacă montezi cortul pe lumină, la ora 19 să zicem, ai timp pe lumină să și gătești, să faci tot ce trebuie, astfel încât nici nu ai nevoie de frontală (ceea ce NU inseamnă că poți pleca de acasă fără ea!).

Cert e că după primele folosiri mi-au dispărut temerile legate de consumul de energie. La început sare în ochi că bateriile țin doar 4 ore pe faza Turbo, dar când o folosești în mod obișnuit în natură, foarte rar ai nevoie de faza turbo – iar timpul de folosire nu este atât de mare precum ai crede dacă nu ai mers niciodată pe munte (revin mai jos cu detalii).

În peșteri cu HP11

Există însă situații în care nevoile de lumină sunt diferite – și ca timp dar și ca putere. Un exemplu sunt peșterile. Vizitarea unei peșteri (neamenajate) poate dura și o oră (Cetățile Ponorului), dar și mai multe ore, pentru speologi pasionați. Tocmai am primit un mesaj de la o prietenă care a terminat de explorat o peșteră prin munții Șureanu. A stat 8 ore în subteran! Concluzia ei, legată de frontale, fiind aceea că e nevoie de o “frontală dintr-aia șmecheră”.

Eu am folosit modelul HP11 în Bihor – mai întâi pentru a traversa Cetățile Rădesei, apoi două peșteri mici, apoi traversarea prin Cetățile Ponorului + o altă peșteră în ultima zi.

În peșteri, nevoia de lumină e evidentă. Nu ai luna plină să te ajute, iar terenul e de multe ori primejdios: e ud, alunecă, sunt pietre mai mari sau mai mici. Nu îți permiți să rămâi pe întuneric, așa că trebuie să ai o frontală pe care să te poți baza – cu bateriile verificate în prealabil, să știi că merge – și de preferat, rezistentă la apă! (cad stropi din tavan, mai sunt cascade, mai scapi frontala în apă…)

in cetatile ponorului - proba frontala fenix hp11Cu HP11, ai lumină din plin! Faza 2 e suficientă în spațiile mici și medii, mai ales că lumina se reflectă și din pereții peșterii. Ca să mergi, faza 2 e de ajuns, păstrând astfel consumul la minim. De mers se merge cu căpăcelul pus, pentru că faza lungă formează un cerc destul de restrâns de lumină – care se duce departe, dar care nu e prea util în mers (nu e bine să mergi noaptea privind spre depărtări!). In modul dispersat, privind în jos, lumina e destulă și aproape dar și în fața ta cât de cât – iar dacă vrei să vezi mai departe, e de ajuns să ridici capul mai mult (sau să miști frontala) – cu sau fără capac pus, lumina e destul de puternică pentru a bate la distanță destul de mare.

in cetatile radesei cu frontala(modul in care lumina se vede in poze nu e relevant, pentru ca in functie de timpul de expunere si iso poza poate iesi mai luminoasa sau mai intunecoasa – dar peretii erau luminati de frontală)

Dacă treci însă la faza 3, intensitatea luminii e mult mai mare și vezi mult mai bine, poți cuprinde mai mult odată! Vezi mai bine la distanță (fără capac) sau luminezi pe o suprafață mai mare, într-un mod mai puternic, dacă pui căpăcelul la loc. Diferența nu pare la fel de mare între faza 2 și 3, așa cum pare între fazele 1 și 2. Dar cantitatea și calitatea luminii sunt mult mai mari pe faza 3. Foarte util când în grup sunt mai multe persoane, cu lanterne mai slabe sau fără lanterne. Tot grupul poate beneficia de lumina ta, dacă e un grup compact – așa cum ar trebui să fie pe munte (asta nu înseamnă că e ok să intre 10 oameni într-o peșteră cu o singură lanternă, dar pentru o familie ar putea fi numai bine). Faza 3 e bună când vrei să ai super lumină, să nu stai cu grijă că ratezi vreun colț de stâncă și dai cu genunchiul de el. În mod normal însă, faza 2 e suficientă pentru mers prin peșteri.

Turbo

Dar ce facem cu faza 4, faza Turbo? Aveam impresia la început că această fază de 277 lumeni e ce face această lanternă deosebită – dar până acum nu am folosit-o deloc. Ulterior mi-am dat seama că nu asta o face deosebită, ci mulți alți factori – faza Turbo fiind un fel de  ledul de pe tort.

În peșteri (mai ales unele mai mici), faza Turbo e utilă doar dacă vrei să faci fotografii (poți lumina mult mai bine pereții din jur).

the way out - lumina spre iesireÎn peșteri mai mari însă, când ai nevoie să luminezi la distanță, sau să găsești vreo ieșire ascunsă printre pietre, poți folosi cu succes faza Turbo. Și o folosești NU ca să mergi, ci ca să cauți! Asta înseamnă că nu o vei folosi probabil niciodată mai mult de 5-10 minute continuu, pentru că nu e nevoie!

În afara peșterilor, pe munte, faza 4 (turbo) își poate găsi mai des utilitatea. E nevoie de ea pentru situații de urgență, când cauți ceva la distanță mare – dar odată găsit acel ceva (om rătăcit, adăpost etc), treci pe faza de mers (2 sau 3). Ceea ce înseamnă că și consumul rămâne mai scăzut.

3 faze diferite la frontala Fenix(fazele 1 – 2 – 3 – dar modul in care se vede in poza nu e foarte relevant, el poate fi diferit in functie de timpul de expunere: mai luminos sau mai intunecat. Mai important e modul in care ochii percep lumina pe teren)

În afară de fotografii de noapte (foarte utilă o super frontală pentru așa ceva!), ai nevoie de o rază puternică pentru a găsi traseul, în caz că l-ai rătăcit. Pentru a găsi următorul semn de marcaj, aflat la distanță pe o stâncă sau pe un copac. Poți vedea mai bine dacă zgomotul pe care îl auzi la distanță e făcut de o capră neagră sau de un urs și poți, dacă vrei, să ajuți un avion care zboară în derivă, să aterizeze! Bine, pentru asta ai nevoie de mai multe frontale, puse aliniat una lângă alta.

Faza Turbo e pentru situații deosebite. Nu te lovești prea des de ele (mai ales ca turist obișnuit), dar e foarte utilă atunci când asta se întâmplă. Ca speolog sau salvamontist, ca fotograf sau om care merge foarte mult pe munte – în orice fel de condiții, ca alpinist care pleacă pe trasee lungi de cățărat, ca ghid montan sau organizator de excursii, ca schior sau biciclist, faza Turbo poate face o diferență enormă. Faptul că o folosești rar face consumul să fie redus, dar faptul că știi că la nevoie te poți baza pe ea, contează mult în activitățile de mai sus (și cu siguranță nu numai).

Eu rar am mers noaptea, pentru că am avut grijă să-mi calculez bine timpii și să aleg bine traseul, astfel încât să mă opresc acolo unde voiam, înainte să se întunece. Sau, dacă nu aveam o destinație clară, atunci cortul îl montam de obicei acolo unde mă prindea seara (sau apusul, ca să am timp să fac și poze). Dar au fost și situații în care traseul s-a dovedit a fi mai lung, sau noi mai înceți – și atunci a fost nevoie de frontală. Țin minte o tură din Piatra Craiului, pe un traseu nemarcat – unde ne-am mișcat destul de încet (eram un grup mai mare și înaintarea a fost dificilă). Am mers cel puțin 3 ore pe întuneric (14 ore in total), iar frontala mea era chioară – rămasă probabil fără baterii. Noroc cu luminile celorlalți, dar așa îți dai seama de importanța unei frontale bune!

Mersul noaptea mi s-a întamplat însă mai ales iarna, când ziua e foarte scurtă. Iarna, nevoia de lumină e mult mai mare – folosești frontala cel puțin o ora (chiar două) pe seară, doar pentru activități de tabără – fără mers (durează mult mai mult să gătești, mai ales dacă e nevoie să topești zăpadă pentru a face rost de apă)! Dacă e vorbă să și mergi, să cauți traseul, să cauți un adăpost, să cauți un izvor prin pădure, atunci vei folosi mult mai mult frontala – și cu atât mai mult iarna ai nevoie de o frontală serioasă!

Noaptea pe creasta Pietrei Craiului, cu Fenix.

Pentru că, așa cum spuneam, în excursiile de vară nu prea folosești lanterna pe traseu (ca să mergi cu ea) ci mai mult pe lângă cort (sau în peșteri), am făcut și o excursie specială, de noapte, pentru a vedea mai bine cum se comporta modelul Fenix HP11. Am parcurs singur creasta nordică a Pietrei Craiului, de la vf Ascuțit la Vf La Om, de la miezul noptii pana la ora 4. Asta înseamnă 4 ore de întuneric (era noapte fără lună, dar cu stele multe) – pe un traseu dificil, unde nevoia de lumină e mult mai mare decât pe o potecă ușoară, fără stânci. Eu am mers special noaptea, dar se întâmplă să fii nevoit să faci asta, în diverse situații – că te-a prins noaptea pe traseu, că te-ai rătăcit etc. De aceea, așa cum spuneam, nici la excursii ușoare pe munte, de o zi, nu ar trebui să lipsească frontala din rucsac!

Am fost îngrijorat la început, când am ajuns la vârful Ascuțit la ora 21. Eram deja obosit de urcușul făcut în viteză, aveam de gând să mă odihnesc acolo 2-3 ore și apoi să plec pe creastă. Eram îngrijorat pentru că traseul poate pune probleme și ziua, așa că noaptea poate fi mult mai periculos! Nu știam cum se va comporta frontala, cum voi vedea cu ea. Dacă voi vedea suficient de bine! Mi-era teamă că pietrele vor crea umbre deranjante, că lumina nu va pătrunde dincolo de pietre – așa cum se întâmplă ziua, când lumina e mult mai abundentă și uniformă. Mi-era cel mai mult teamă de faptul că, dacă nu voi vedea bine un colț de piatră, există riscul să dau cu genunchiul de el. Se poate întâmpla asta și ziua și nu e deloc plăcut! Noaptea pe un traseu stâncos și abrupt nu e de glumit – e nevoie de atenție maximă, de concentrare – e nevoie să fii treaz, în ciuda oboselii ce pune stăpânire pe tine.

Cu aceste gânduri, dar liniștit cumva de frumusețea locurilor, a stelelor și a luminilor din văi, am început să strâng sacul de dormit pus pe iarbă și să pregătesc rucsacul, aproape de miezul nopții. Frontala am montat-o pe cască – unde stă foarte bine. Ca să o montez însă, am apelat la frontala de rezervă, că nu puteam să luminez în spatele frontalei Fenix cu ea însăși :))  (se putea și fără, dar mai greu). Am avut o frontală de rezervă pentru cazul în care s-ar fi întâmplat ceva neașteptat cu frontala de test – nu era un traseu unde să vreau să rămân fără lumină. Deși, dacă nu aș mai fi putut să avansez din diverse motive, aș fi pus sacul de dormit pe iarbă (sau mai degrabă pe pietre) și aș fi așteptat lumina zilei.

casca petzl si frontala fenixAm pus rucsacul în spate la ora 00.00. Stând pe loc, vedeam că frontala luminează departe, dar nu îi înțelegeam prea bine utilitatea, stând pe loc. A fost de ajuns însă ca să aud un băiat aflat în apropiere spunând ceva de genul “ia uite ce frontală are băiatul ăsta!”. Ai putea considera frontala asta un fel de Ferrari care atrage atenția când îi aprinzi farurile :))

Primii pași făcuți printre stânci aveau să mă liniștească destul de mult: mergi aproape ca ziua! Lumina e din abundență, iar poteca nu ascunde niciun secret pe care să nu-l poți vedea, dacă ești atent! Super! Văzând asta, altfel am continuat traseul – mult mai încrezător că-l voi putea duce la capăt.

Am folosit cel mai mult faza 2 (și ca să consum mai puțin), cu căpăcelul de dispersie pus – pentru că mă interesa în primul rând, evident, să văd unde calc – nu să văd la distanță. Dar au fost foarte dese momentele în care ridicam capacul pentru a vedea stâncile din depărtare (repet, capacul nu influenteaza consumul de curent).

Faza 2 bate și ea foarte departe – dar intensitatea luminii e mult mai mare pe fazele 3 și 4. Pentru a căuta marcajele am folosit faza lunga (fara capac), in general pe faza 2 sau 3. Pentru fotografii am apelat și la faza 4, pentru a avea mai multă lumină și un timp mai scurt de expunere la aparatul foto.

fotografii de noapte in piatra craiului - ioan stoenica(pereții din spate chiar erau luminați de frontală – raza ajungea până acolo. Dar ca să vezi atât de bine e nevoie de un timp de expunere mai lung – 125 secunde in cazul ăsta. Pentru a pune lumină pe mine am folosit blitzul aparatului.)

Fotografiile ies mult mai bine cu o astfel de frontală – lumina puternică te ajută să “desenezi” stâncile din întuneric, să le scoți la iveală în cadru – care altfel ar fi mult mai banal. Economisești bateria aparatului foto, pentru că nu mai ai nevoie de timp de expunere așa lung.

Cu frontala pe cască

Pe traseu, în zonele de cățărat, e nevoie de mai multă atenție noaptea: chiar dacă frontala luminează foarte puternic, umbre și zone negre tot se crează – si având lumina îndreptată în jos să zicem, nu poți doar să ridici ochii și să vezi la fel de bine și ce e deasupra. Trebuie să ridici tot capul (și deci frontala). La coborâre îmi făceam un pic probleme, crezând ca raza de lumină va ajunge mai greu la picioarele mele, va fi obturată de genunchi – dar a fost ok. Trebuie însă atenție, sunt șanse mai mari să dai cu capul de vreo stâncă atunci când te cațeri. Nu degeaba am avut și casca pe cap.

Legat de cască, frontala stă foarte bine pe ea, dar am simțit greutatea în plus destul de apăsător. Bine, asta și pentru că nu sunt eu prea obișnuit să merg cu casca pe cap, dar nici frontala nu-i ușoară deloc.

Dacă tot există riscul să dai cu casca de vreo stâncă (valabil și în unele peșteri), trebuie să ai grijă să nu spargi frontala, sau să rupi capacul lăsat desfăcut. Frontala ar trebui să reziste la ceva șoc, dar capacul desfăcut s-ar rupe repede dacă-l lovești. Din fericire, sunt șanse mici să se întâmple asta, pentru că nu mergi cu faza lungă, ci cu aceea dispersată, “de mers”, cum am numit-o eu.

traseu de noapte - creasta pietrei craiului (nordica)Când capacul e desfăcut și stă în partea de sus a frontalei (eu l-am montat cu balamaua sus, nu jos), uneori apare o umbră pe rază – pentru că nu stă suficient de țeapăn când e deschis la maxim, are tendință să coboare cu vreo 2-3 mm și atunci îi vezi umbra pe raza de lumină – sau pe stânca unde cade lumina, dacă luminezi la apropiere. Poate fi deranjant mai mult așa, ca idee, nu încurcă la mers. Se poate remedia oricum asta montând capacul cu balamaua în jos.

Deși e incredibil cum poate o mică lentilă de plastic să disperseze lumina în felul ăsta, uneori mi s-a părut că se putea ca lumina să fie și mai larg dispersată. Adică chiar și cu căpăcel, lumina bate destul de departe – și uneori insuficient pe laterale. Dar nici lanterne frontale care să lumineze și-n față și-n laterale și-n spate în același timp nu există, mai trebuie să întorci și capul stânga dreapta uneori.

Comutând deseori de la o faza la alta (acest lucru nu este obligatoriu, eu o făceam special, pentru a afla cât mai multe detalii despre frontală și a observa împrejurimile), am observat că de 2 ori, în graba mersului și a apăsării de butoane, am apăsat din greșeală butonul din stânga în loc să-l apăs pe cel din dreapta – ceea ce a dus la stingerea frontalei (butonul din stânga este cel on/off). A durat doar o secundă până să o aprind la loc, dar eram în mers când s-a întâmplat asta. Frontala nu are nicio vină, voiam doar să menționez că nu trebuie scăzută atenția atunci când mergi noaptea pe munte – și mai mult, când vrei să manevrezi frontala, aparatul foto, bețele de trekking sau orice altceva, e mai bine să o faci stând pe loc, nu în mers! Valabil în mod deosebit pe creasta Pietrei Craiului sau alte trasee stâncoase și abrupte – unde o cădere poate însemna mai mult decât o mică zgârietură sau vânătaie.

imagini de noapte - piatra craiului

(da, lumina ajungea până pe stâncile din spate – dar ochii bat mai greu așa departe)

Un alt lucru pe care l-am constatat a fost acela că, dacă în aer e un pic de praf, sau de abur (sau ceață, dar acum nu era cazul), lumina devine orbitoare și nu mai vezi la fel de bine la distanță mare. Asta e valabil la orice frontală, chiar și la mașini. Și, dacă la mașini soluția o reprezintă farurile de ceață, plasate undeva mai jos pe bara din față, o putem adapta și pe munte: daca e ceață și nu mai vezi bine la distanță cu frontala pe cap, e de ajuns uneori să o dai jos și să o ții în mână (la oarece distanță față de ochi). Unghiul dintre ochi si rază va fi mai mare și lumina nu se va mai reflecta deranjant pe praf/abur/ceață.

noaptea pe marginea prapastieiPe creste domoale, unde traseul e destul de plat – sau zona destul de largă, luminatul la distanță mare nu e chiar așa spectaculos – pentru că lumina nu are pe ce să cadă. În Crai însă sunt pereții uriași de stâncă și prăpăstiile, iar faptul că poteca urcă și coboară abrupt de multe ori, face frontala să fie mult mai utilă. Ai ce vedea cu ea – vârfuri de stâncă sau fund de prăpăstii ce pe întuneric par fără fund.

Alte observații și câteva lipsuri

Pe lângă lucrurile evidente, legate de putere sau consum, mai sunt și detalii de care îți poți da seama doar folosind o anumită frontală. Multe le-am spus și în text, dar unele nu și-au găsit locul acolo. De exemplu, cred că toate frontalele care au bateriile plasate la spate într-o cutiuță, sunt incomode de purtat când stai culcat – in cort de exemplu – sau pe iarbă, când te uiți la stele. Chiar dacă e stinsă, eu prefer să țin frontala pe cap, să-mi fie la îndemână dacă am nevoie de ea.  Că doar e destul de greu să găsești frontala stinsă în cort – ai nevoie de o frontală aprinsă pentru asta! Cu cea veche chiar dormeam uneori pe cap, pentru că, singur fiind, voiam să pot reacționa rapid în caz că vreun urs venea la cort sau la stâna unde dormeam. Cu această frontală nu pot dormi pe cap (noroc că nu mai îmi e frică de urși), dar tot apar situații când simți deranjant cutia cu baterii, atunci când vrei să te întinzi pe izopren.

Dimensiunea destul de mare a frontalei (cap plus cutie de baterii) o face incomodă atunci când te îmbraci/dezbraci. Există riscul ca, atunci când vrei să scoți bluza de pe tine, să dărâmi frontala de pe cap. Poate de aceea au făcut-o să reziste la șocuri. Cert e că trebuie să o dai jos de pe cap pentru această activitate – ceea ce nu se întâmplă cu o frontală mai mică.

Dintre marile lipsuri ale acestui model amintesc indicatorul pentru nivelul bateriilor  – ar fi fost util, dar având în vedere ce ziceam mai sus despre consum, nu-i chiar așa grav. Nu ar strica însă să avem o oarecare evidență a folosirii frontalei, ca să știm cam în ce stadiu sunt bateriile. Mai ales înainte de excursii importante sau grele, când nu vrei să rămâi fără lumină. Baterii de schimb sunt mai greu de cărat, că merge cu 4 AA – ar fi o greutate foarte mare în plus, pentru cineva care e atent la fiecare sută de grame pe care o cară în spate (ceea ce e indicat!). Mai bine baterii noi, dacă ești în dubiu când pleci de acasă.

Iar legat de asta, mă gândeam inițial că va fi mai rentabil să cumpăr 4 acumulatori (si deci și un încărcător). Acum îmi dau seama că nu voi fi nevoit să schimb chiar așa des bateriile, încât să merite investiția. Diferența ar putea să se vadă însă și la putere, frontala mergând cel mai bine cu acumulatori puternici.

Un alt lips e ledul roșu, pe care alte modele îl au – dar căruia nu pot să spun că îi simt lipsa, pentru că nici frontala pe care o aveam nu avea așa ceva – și nu îmi dau prea bine seama la ce ar fi util un led roșu. În schimb, un beculeț roșu pe cutia de la baterii ar fi util, ca să fii mai ușor văzut din spate.

Alte modele de frontale au mai multe leduri principale. Unele (sau unul) pentru faza lunga și altele pentru faza scurtă, folosită de exemplu la cort. Acest lucru poate fi mai practic în ceea ce privește consumul de energie – pentru că ledurile mai mici consumă mai puțin. În plus, cu leduri mai mici dispare căpăcelul acela (care există însă și pe alte modele de la alte mărci). M-am gândit pentru o clipă și că asta ar fi mai bine, pentru că în caz că un led se strică, rămân totuși altele care să meargă. Dar mi-am dat seama rapid că nu e cazul: ledurile astea sunt incredibil de rezistente – în principiu nu se strică niciodată. Frontala are garanție 2 ani.

Despre preț

Mie mi se pare că prețul unui produs nu poate fi considerat așa, pur și simplu, mare sau mic. E ca și frumusețea – ceva e frumos sau urât, în funcție de cine privește. Așa și prețul: e mare sau mic în funcție de mai multe aspecte. Mare comparativ cu ce? Mic pentru cine?

Frontala pe care am testat-o, Fenix HP11, costa circa 250 de lei pe www.easylight.ro

Am lăsat la final discuția despre preț, considerând că înainte de a te interesa de preț, e important să sții pentru ce plătești un anumit preț. Care sunt trăsăturile produsului respectiv. Apoi fiecare îl evaluează după propriile valori sau nevoi sau după puterea financiară.

Poți însă face comparații între diverse modele –  asta e cel mai ușor și obiectiv de făcut. Și poți să te gândești dacă banii investiți se justifică, în funcție de nevoile tale. Adica sa vezi daca avantajele, câștigul, depășesc cheltuielile.

Am prieteni care nu ar plăti niciodată atâția bani pe o frontală – și preferă, fără să-i poată judeca cineva, să meargă cu frontală luată din piață cu 20 de lei. E alegerea lor – și e foarte bine atunci când e făcută în cunoștință de cauză. Adică știi ce nevoi ai și ce anume le poate împlini. Dar cu o frontală de 20 de lei, nevoile sunt unele de bază – nu poți cere prea mult.

Sunt cu siguranță și oameni care ar cumpăra cea mai scumpă frontală, doar pentru că își permit – nu pentru că ar avea neapărată nevoie de calitățile ei – și nici nu vor ajunge să o folosească la adevărata valoare (valabil pentru orice piesă de echipament).

Ideea e să știi pe ce dai banii – și să îi dai dacă chiar consideri că merită, că acel produs e potrivit pentru tine și ai nevoie de el.

Eu am plătit în jur de 35 de euro parcă pe frontala mea Black Diamond, acum 4 ani. Am fost foarte mulțumit de ea, prețul destul de mare se vedea atunci când o foloseam – sau când o comparam cu alte frontale. Acum, că începe să dea rateuri și nu mă mai pot baza pe ea la fel de bine, nu aș trece în niciun caz la un model mai ieftin și mai slab ca performanțe. Tocmai pentru că am văzut care îmi sunt nevoile și ce înseamnă o frontală mai slabă sau mai puternică, aș prefera un model mai puternic – chiar dacă trebuie să plătesc mai mult pentru asta. Dar repet, asta se justifică doar pentru mine, pentru nevoile mele. Fiecare cu ale lui. Și acum că am văzut ce poate marca Fenix, aș lua-o în considerare cu siguranță.

Comparând cu alte modele de frontale, am observat următoarele: modele concurente (asemănătoare), de la mărci concurente, oferă o putere (mult) mai slabă la același preț – sau la preț (mult) mai mare. De exemplu modelul Petzl Myo RXP are o putere de 250 lumeni (apropiată) dar lumina bate doar la 90 de metri (comparativ cu 150m) și asta doar în modul boost – care poate fi activat doar câte 20 de secunde o dată (din câte știu de la un prieten care are acest model – sau unul asemănător). Iar consumul pe faza mică permite o autonomie de circa 80 de ore – comparativ cu 200 ore la HP11. Merge cu 3 baterii (nu cu 4) si e mai puțin impermeabilă (IPX4 in loc de IPX6 la Fenix). Este în schimb mai ușoară, are led roșu și indicator pentru consumul bateriilor – si costă 289 de lei. De ce aș vrea să plătesc mai mult, pentru ceva care oferă performanțe mult mai reduse? (sigur, motive se pot găsi, nu zic nu).

Întrebarea mai firească însă poate fi de ce să plătesc 250 de lei pe acest model, în loc să plătesc circa 100 de lei pe un model mai puțin performant (fie el Fenix sau altă marcă). Aceasta este într-adevăr o întrebare foarte bună – și dacă ți-o pui, înseamnă că vrei să alegi ce e cel mai potrivit ție, și nu doar să cumperi la nimereală o frontală oarecare. Iar asta e foarte bine!

Modelul pe care l-am testat eu face parte dintr-o categorie de top de frontale. Cum ar fi la aparate foto: compacte, bridge, DSLR si Full Frame. Aceasta ar fi un Dslr al frontalelor, dar nu unul entry-level, ci unul pentru avansați. Cam ca D90-ul meu. Există și frontale „full frame”, desigur, adica modele mult mai tari, de genul Fenix HP25.

Dacă mergi din când în când pe munte, excursii ușoare, chiar și ieșiri cu cortul, dar nu foarte dese – si nu mergi toamna sau iarna prea mult… acesta nu este un model  pentru tine. Este prea greu, prea puternic și prea scump pentru cineva care va folosi frontala doar în jurul cortului, din când în când – sau se pierde ocazional prin pădure :)) În acest caz trebuie să cauți un model mai puțin puternic și scump (dar asta nu înseamnă că e mai puțin performant), mult mai ușor – de genul HL21 de la Fenix, care e foarte puternic, foarte rezistent la apă și, un aspect foarte interesant: merge cu o singură baterie AA! Dar există și modele mai ieftine, mai puțin puternice.

Dacă în schimb mergi mult pe munte, în orice anotim și orice condiții meteo, dacă lucrezi în natură sau pregătești vreo expediție de mai multe zile prin cine știe ce munți înalți, atunci da, merită investiția! Pentru că e o investiție pe termen lung, de care te poți bucura des. Apropo, în munții înalți, gen Mont Blanc, se merge foarte mult noaptea – se pleacă pe traseu la ora 2 noaptea de la unele refugii, ca să ajungi pe vârf dimineața și să ai timp să și cobori pe lumină. Acolo sigur nu merge nimeni cu frontală de 20 de lei – pentru că riscul e mult prea mare – să te lase pe întuneric, într-o situație în care viața ta e pusă în pericol.

Pentru astfel de oameni activi, nevoia de putere (de iluminare) e mult mai mare, pentru că ei sunt mult mai expuși riscurilor de a avea nevoie de acea lumină – de a găsi traseul pierdut, de a găsi un adăpost etc. Când știi că sunt șanse multe să dai de greu, e bine să te poți baza pe echipament. E la fel și în cazul bocancilor sau al gecilor de munte. Le iei în funcție de nevoi, dar nu poți face aceleași lucruri cu orice model.

ioan stoenica - dupa o noapte pe creasta pietrei craiuluiConcluzii – Fenix HP11

Deși nu auzisem de marca Fenix, acum că m-am informat și am avut ocazia să testez acest model, m-am convins. E o marcă foarte bună – adică face produse de calitate – chiar mai puternice decât ale concurenței – și mai ieftine, poate pentru că nu e încă o marcă la fel de bine cunoscută (deși au reprezentanțe în peste 100 de țări – cf site-ului oficial http://www.fenixlight.com/ ).

Modelul HP11 e un model incredibil de puternic – lumina bate foarte departe (mi-e greu sa confirm cei 150 de metri din fișa tehnică, pentru că pe munte nu sunt borne kilometrice) și nu simți niciodată că-ți lipsește lumină. E din abundență, mai ales pe faza de mers, aceea mai scurtă – dispersată. Ești înconjurat de lumină atât de puternic, încât pe fazele mai puternice (3 sau 4), ai putea să mergi în grup de 3 oameni doar cu o singură frontală (dar nu am testat acest aspect, e doar o impresie momentan – ideal e ca fiecare să aibă frontala lui, să nu depindă de unde privește cel din spate).

Consumul de energie nu e deloc de speriat, așa cum mi s-a părut prima oara – pentru că faza cea mai puternică e folosită foarte rar, iar pe faza cea mai folosită (aceea de 55 lumeni), consumul este rezonabil. 25 ore autonomie înseamnă 25 de zile în care folosești frontala 1 ora/zi – și cum într-o lună nu mergi pe munte 25 de zile și într-o zi nu o folosești mereu o oră… nu va fi nevoie să schimbi prea des bateriile. Dar asta depinde de modul de folosire (cât de des, de puternic etc).

(Later edit – 9 octombrie! După mai multe folosiri, am constatat că, din cauza consumării bateriilor, faza Turbo nu mai poate fi activată – iar recent, nici faza a 3-a. Asta înseamnă că, pentru a asigura funcționarea pe fazele 1 și 2 chiar și când bateriile sunt pe consumate, lanterna nu mai permite folosirea fazelor puternice – un aspect interesant, care te poate ajuta și să-ți dai seama cam care e starea bateriilor).

Este o frontală grea, din cauza celor 4 baterii care o alimentează – și uneori asta se poate simți incomod pe cap – deși stă destul de bine așezată. Nu-i nimic, te ajută să mai întărești muschii gâtului, foarte util pentru cei care nu întorc capul după fete pe stradă și deci nu au acești muschi prea lucrați. Dezvantajul mai mare al greutății se simte însă în rucsac, atunci când ești atent la fiecare sută de grame (așa cum ar trebui când mergi pe munte!). Lumea obișnuiește însă de multe ori să care prea multă mâncare sau prea multe haine, măcar o astfel de frontală știu pentru ce o car – și dacă nu o folosesc, nu ma întorc supărat cu ea acasă – așa cum se întâmplă cu mâncarea nemâncată.

Deși nu am testat încă rezistența la apă, sunt convins că frontala respectă standardul IPX6, așa cum spune – și nu-mi fac probleme în caz de ploaie, sau dacă o scap din greșeală în vreun râu. Intenționez să o scap din greșeală într-un râu cât mai curând oricum.

Pentru cineva care merge ocazional pe munte și nu face ture prea solicitante, această frontală nu e cea mai potrivită – trebuie căutat un model mai mic, mai ușor, mai ieftin, dar de încredere. Pentru asta, recomand pagina următoare: http://www.easylight.ro/lanterne/frontale

Pentru cei care practică regulat (și intens) un sport în natură (mers pe munte, ski, cățărat, bicicletă etc), o astfel de frontală e justificată. Pentru că atunci când mergi des, în condiții mai grele, șansele să ai nevoie de lumină puternică sunt mult mai mari.

(voi reveni in text cu alte detalii si imagini pe masură ce voi folosi și mai mult frontala în excursii)

Hp11

Plusuri:  

–  putere mare, lumină din abundență, raza ajunge foarte departe

– 4 faze ale intensitatii luminii (plus 3 intermitente)

– faza cea mai slaba e ideala in cort, faza 2 e ideala in jurul cortului dar si pentru mers pe trasee usoare (e cea mai folosită)

– faza 3 si faza turbo – foarte puternice – ideale pentru a cauta traseul, semne de marcaj, oameni, un adapost etc, sau pentru mers in grupuri mici, cand ceilalti nu au frontală.

– consum redus de energie (folosind preponderent faza 2, circa 1 ora pe seară, bateriile tin circa 25 de seri!)

– două butoane, unul on/off si unul pentru reglarea intensitatii. Usor de manevrat, chiar si cu manusi de iarna. Protejate de apăsarea accidentală.

– foarte rezistentă la apa (standard IPX6) dar și la lovituri usoare.

– benzi elastice plăcute la atingere – pozitie ferma pe cap. Stă bine si pe cască.

– capacul care disperseaza lumina (faza scurta) e destul de eficient – frontala se foloseste in special cu el montat.

– merge cu 4 baterii AA, nu cu 3 – foarte practic (la magazine nu exista seturi de 3).

Minusuri/lipsuri

–          Voluminoasă (în bagaj) și grea, în special din cauza celor 4 baterii.

–          Capacul care dispersează lumina e predispus la accidente.

–          Cutia de baterii se poate scoate de pe elastic si se poate pune in buzunarul gecii, dar cablul e mult prea scurt pentru asta.

–          Nu are indicator pentru nivelul de energie al bateriilor.

–          Nu are led rosu.

–          Are un singur led

–          Frontala vine in pachet demontată – trebuie montată pe benzile elastice – lucru un pic cam complicat

Indiferent de modelul de lanternă frontală pe care îl alegeți, nu uitați cât de important poate fi pe munte să aveți o sursă de lumină cu voi – și nu uitați, când plecați de acasă, să verificați funcționarea acesteia și starea bateriilor!

Excursii frumoase și în siguranță să aveți! Iar pentru fotografi, expresia „lumină bună” se subînțelege! Doar e vorba de o super frontală!

Pentru reduceri pe site-ul www.easylight.ro, folositi codul „IOANS082013” in căsuța corespunzătoare, dupa ce ati ales produsele si ati intrat in rubrica „cosul meu”. Reducerea va aparea imediat la pretul final de platit.

…………………………………………………………………………………………………………….

Fenix LD 22 – adăugat la 9 octombrie.

Pentru că am avut ocazia să folosesc de câteva ori și o lanternă de mână Fenix (LD22), o să scriu și despre ea câteva cuvinte. Fiind vorba de o lanternă “normală” și nu de una frontală, mi-a fost destul de greu să-i găsesc o întrebuințare în activitățile mele – pentru că pe munte nu e prea practică (ai nevoie de mâini libere).

Am putut totuși să mă minunez de aspectul ei și de modul în care e construită – pare o bijuterie solidă, bine făcută – deși e atât de micuță și delicată – și ușoară (60 grame fara baterii). Carcasa nu e de plastic, e metalică – iar asta îți dă sentimentul că e indestructibilă – foarte util în caz că o scapi pe jos – sau în apă (e super impermeabilă, factor IPX8!)

fenix ld22Butonul de pornit/oprit e plasat în coada lanternei și e învelit cu un cauciuc moale. Poziția lui poate fi incomodă uneori – dacă ții lanterna în mână în mod normal, nu prea ai acces la buton (cu aceeași mână). Trebuie fie să răsucești lanterna, fie să folosești cealaltă mână pentru a o stinge. De aceea am avut mereu tendința să o țin în mână… invers! Adică ridicând pumnul sus să ajungă în poziția corectă (în care luminează în față) – pentru că în felul ăsta ai acces super la buton, cu degetul mare. Cum vezi de altfel și prin filme, când polițiștii intră undeva cu lanterna ținută sus, în pumn. Probabil de aceea – pentru că butonul e în coada lanternei.

lanterna fenix ld22Butonul are și o funcție de genul “half press” – lumina se aprinde și dacă apeși doar la jumătate butonul – atâta timp cât ții apăsat. Daca ridici degetul, se stinge.

Pe de altă parte, butonul care schimbă intensitatea luminii e mult mai micuț și e plasat aproape de capul lanternei. Așa că dacă ții lanterna cum am spus mai sus, nu ai acces la acel buton. Ai însă acces mult mai bun dacă o ții normal – caz în care poți ajunge ușor la buton. Ce e însă un pic greuț e să găsești acel buton pe întuneric. De aceea eu am făcut o improvizație: lanterna are pe ea o clemă metalică, menită să te ajute să o agăți la curea sau undeva. Acea clemă e mobilă, poate fi rotită de jur împrejurul lanternei – așa că eu am așezat-o în dreptul butonului de schimbare a intensității. În felul ăsta găsesc mult mai ușor acel buton pe întuneric. Ingenios, nu? 😀

lanterna performanta fenix ld22Ca sursă de energie sunt două baterii AA, foarte avantajos că nu sunt mai multe – în felul ăsta poți, la nevoie, să iei cu tine și două baterii de schimb, să nu duci grija consumului.

Ce pot face acele două baterii atunci când își trimit curentul unui led super performant? Ei bine, lanterna produce maxim 215 lumeni – ceea ce e foarte mult. E greu de crezut că o rază așa puternică poate ieși dintr-o lanternă așa mică – dar ce să-i faci, tehnologia a avansat.

Raza bate foarte departe, la peste 100 de metri, dar e în același timp și foarte concentrată. Dacă ăsta e un avantaj sau un dezavantaj, depinde de nevoia fiecăruia. Mie de exemplu mi-ar fi utilă o rază mai largă, mai dispersată (de aceea se vinde separat un dispozitiv de plastic ieftin, care ajută la acest aspect). Pentru utilizare la apropiere, lumina concentrată nu mi se pare așa practică – acoperă o suprafață prea mică. Pentru a lumina însă la distanță, situația se schimbă – acolo vezi mult mai bine cu raza concentrată. Deci, cum spuneam, depinde de nevoile fiecăruia.

Intensitatea luminii se poate regla pe 4 nivele – cea mai slabă fiind cea pentru urgențe, pentru că furnizează doar 3 lumeni – la o autonomie de 150 ore (conform specificațiilor). Cu 3 lumeni nu prea ai ce face în aer liber, dar în spații strâmpte (cameră, cort), poate fi util. Sau, cum spuneam, pentru situații de urgență – când 3 lumeni sunt mai buni decât 0 lumeni cu siguranță.

Faza a 2-a, cea de 50 de lumeni, promite o autonomie de 14 ore – și este faza cea mai folosită în caz că vrei să mergi cu lanterna în mână. Lumina e suficientă pentru a vedea pe unde mergi fără probleme, sau pentru a umbla în portbagaj sau la motor (nu strică să ai o lanternă la mașină!).

Fazele mai puternice consumă mai mult curent: faza de 105 lumeni ține 6 ore, iar cea de 215 lumeni doar 2h30 min, dar și oferă o lumină mult mai puternică, mai strălucitoare. Compensează chiar și faptul că lumina e concentrată – adică e greu la 200 de lumeni să nu scape ceva lumină și pe laterale. Dacă tot ziceam de mașină, am încercat să merg cu mașina fără faruri, luminând doar cu această lanternă (scoasă pe geam). Ei bine… deși nu se compară, ai putea, la nevoie să faci și asta :)) Dar nu încercați așa ceva! (eu am facut-o undeva în siguranță, nu pe drum public).

Există desigur și o fază intermitentă (sos) și una care clipește foarte rapid (strobe), dar nu am avut ocazia să le folosesc. Faza strobe cred că ar putea fi folosită cu succes în spitale, pentru a provoca crize în scop de diagnostic :)) (m-am uitat prea mult la House).

Pentru că pe munte mi-a fost greu să o folosesc, am încercat lanterna și pe bicicletă. Asta pentru că separat am avut un suport special pentru așa ceva, tot de la Fenix – care se montează pe ghidon. Suportul (AF02) mi s-a părut cam mare și butucănos la început, dar pe urmă mi-am dat seama că asta îl face mai solid – și în plus, e așa pentru că are o caracterisitică foarte interesantă: lanterna se poate roti stânga – dreapta datorită lui (dar și sus-jos, prin slăbirea șuruburilor care-l fixează). Suportul se montează ușor, fără unelte speciale.

lanterna pentru bicicleta fenixsuport lanterna bicicleta - fenixPe o bicicletă de șosea cum este a mea, lanterna Fenix LD22 face o treabă destul de bună – mai ales pe faza a 3-a de putere. Distanța mare la care se duce lumina nu e chiar așa importantă, pentru că eu am simțit mai util să montez lanterna un pic înclinată în jos, pentru a-mi lumina la circa 15-20 de metri în față – nu mă interesa așa mult să văd la 50-100 de metri, pentru că în felul ăsta nu vedeam deloc în fața roții. Și cum șoselele noastre mai ascund și gropi, e mai bine să ai lumină în fața roții.

suport pentru lanterna pe ghidon - fenixDacă mergi cu viteză mai mare, e util să vezi și aproape și departe, așa că mi-a plăcut faptul că, pusă un pic înclinat, lumina se duce pe asfalt destul de mult – chiar dacă pe laterale nu se duce și asta e uneori deranjant. Pentru situații de genul “in caz că mă prinde noaptea”, atunci lanterna e super și e suficientă – mult mai bună decât o lanternă ieftină. Dar pentru ture în care știi clar că vei merge și noaptea, aș prefera să am și frontala pe cască.

Pentru o bicicletă de teren, folosită în pădure, parcă nu aș folosi o astfel de lanternă – că acolo ai nevoie mult mai mare să vezi pe laterale – schimbările de direcție fiind mult mai bruște. Sau aș combina această lanternă cu o frontală puternică, pusă, desigur, pe cască!

Oricum, această lanternă e, cred, mult mai potrivită pentru folositul din mână, pentru mers sau supraveghere – caz în care face probabil o treabă super bună – că e destul de mică, ușor de transportat în orice buzunar (îmi place că vine și cu o husă/teacă de transport dar și cu un șnur pentru a o ține pe mână) și foarte puternică.

fenix ld22 - husa transportEu i-am descoperit de curând și o utilitate inedită – am montat-o pe o cameră de filmat, în locașul dedicat microfonului. În felul ăsta am putut filma noaptea în interiorul unei stâne, cu lumină puternică așezată în așa fel încât să nu ai grija lanternei.

lanterna montata pe camera video sonyPentru mine este evident că lanterna ideală este o lanternă de tip frontală – pentru că activitățile mele impun să ai mâinile libere. Pentru alt gen de activități însă, în care e potrivită o lanternă de ținut în mână, Fenix LD22 poate fi o variantă foarte bună. Principalele avantaje mi se par construcția robustă și dimensiunile reduse, combinate cu lumina super puternică. O lanternă pe care o poți lua oriunde și care își face treaba foarte bine. E genul de lanternă pe care o poți lăsa cu încredere și pe mâna copiilor, fără grija că o vor strica. Atenție însă la raza puternică, să nu și-o bage prea mult în ochi! 😀

Ah, încă un lucru care mi-a plăcut la această lanternă e faptul că mi-a confirmat părerea bună despre marca Fenix – și m-a făcut să-mi placă și mai mult. Nu doar ca o alternativă mai ieftină la marca Petzl sau Black Diamond, dar și ca o alternativă bine construită și performantă. Marca Fenix nu reprezintă un compromis, de genul “nu-mi permit una Petzl, asa ca iau asta”. Nu nu! E o alternativă inteligentă – pentru că una e să iei ceva mai ieftin pentru a reduce cheltuielile, alta e să iei ceva mai ieftin pentru că, observând performanțe asemănătoare sau chiar mai bune, îți dai seama că nu are rost să plătești mai mult pentru ele.

Ioan Stoenică

Pentru reduceri pe site-ul www.easylight.ro, folositi codul „IOANS082013” in căsuța corespunzătoare, dupa ce ati ales produsele si ati intrat in rubrica „cosul meu”. Reducerea va aparea imediat la pretul final de platit.

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Prin mintea inimii și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

14 răspunsuri la Review frontală Fenix HP11 – și informații utile despre frontale

  1. Lavinia zice:

    Cred ca asta e cel mai cuprinzator review de frontale din cate s-au facut si or sa se faca vreodata pe aceasta planeta 🙂

    Apreciază

  2. csj zice:

    Daca te prinde noaptea neasteptat in tura de o zi si nu ai probleme de orientare, e bun si un telefon cu lanterna (ex. Nokia 5030) cat sa nu te impiedici pe drum.

    Apreciază

    • Da, normal, in caz de urgenta orice sursa de lumina e buna. Dar cu unele te descurci mai bine decat cu altele – iar la telefon mai e si problema cu bateria de multe ori. Tin minte una din primele mele excursii facute singur, m-a prins noaptea intre Babele si Caraiman – si aveam la mine… un far de bicicleta. Dar cu baterii varza. Cu greu m-am descurcat sa ajung la cabana – noroc ca avea un ditamai becul si se vedea de la distanta :)) Iar pe telefon eu am dat 4 euro si nu are lanterna, din pacate :)) Dar pot intra pe net de pe el! 😀

      Apreciază

  3. csj zice:

    Pe de alta parte sunt curios cei care nu vor sa dea bani multi pe frontala cat au dat pe telefon. Sau pe masina.

    Apreciază

  4. Adrian zice:

    Big like Ioan! Caut de ceva vreme un review pentru frontale, altele decat clasicele Petzl, BD, Vaude, Primus s.a.m.d., iar informatiile pe care le-ai postat sunt super utile pentru alegerea unei frontale de calitate fie ca e Fenix sau alta marca.

    Apreciază

  5. george zice:

    Marea problemă a frontalelor cu cablu de alimentare de la baterii la lampă,cablul de alimentare.Pentru iarnă rişti să se rupă din cauza temperaturii cînd este flexat.Calitate care nu este specificată în performanţe.Sînt păţit cu aşa ceva.Se deteriorează şi suportul bateriilor din cauza punerii în scurt a cablului.Prefer frontalele fără cablu.Am păţit-o cu cablul într-o situaţie de supravieţuire din cauza frigului.Am 3 frontale:una de 20 lei,una de 200 lei şi a3-a de 300 lei.Cea de 20 lei bate cam la 200m la fel ca celelalte.Consumul nu diferă.Etanşarea da.

    Apreciază

  6. emilmaga zice:

    Mersi pentru reviewul pertinent si bine documentat!

    Apreciază

  7. alex zice:

    Eu recomand sa nu luati nici petzl , bd ori fenix ( poti sa te superi ioan stoenica dar fenix nu st asa performante) eu recomand tuturor o lanterna olight de tip frontala – h25 sau h35 …..sunt singurele lanterne la care modul maxim nu e unul turbo boost ci merg pe mod continuu 5 h .

    Apreciază

    • Salut! Nu e nicio suparare, fiecare utilizator cu preferintele lui. Dar nu iti recomand sa te faci vreodata vanzator (de frontale sau orice altceva), pentru ca nu intelegi faptul ca utilizatorii sunt foarte diferiti intre ei – si nevoile lor (de lumina in cazul asta) difera foarte mult. Nu poti sa-i recomanzi unui om care merge o data pe an la munte o frontala de 400 sau 700 de lei. E o prostie! O fi ea foarte buna, dar unui om care merge ocazional pe munte, care nu face speologie de performanta, ii trebuie o frontala fiabila si ieftina! Nici macar cat de puternic lumineaza nu e asa important, cand pe el il intereseaza sa o aiba doar asa, in jurul cabanei sau la cort.

      Apoi, oricat ai insista tu ca nu recomanzi Fenix, BD sau Petzl, gandeste-te ca sunt, chiar si in Romania, mii de oameni multumiti de aceste marci si de frontalele lor. Nu imi poti spune mie ca Fenix nu e performanta, cand eu sunt super multumit de performantele ei 🙂

      Una e sa iti placa tie un anumit model, care poate e potrivit cu nevoile tale, alta e sa dai altora recomandari in baza prferintelor tale 🙂

      Apreciază

      • nicolai zice:

        Dle Ioan,
        Util si interesant articolul dv.
        Dar timpul a mai trecut, modelul acesta nu se mai comercializeaza, au aparut alte lanterne.
        Daca ar fi sa va luati acum una, ce v-ati lua?
        Doamne ajuta si spor in ce faceti.

        Apreciază

        • Modele asemanatoare se gasesc in continuare – eu momentan inca folosesc acest model si sunt foarte multumit de puterea lui. Daca as schimba ceva, as cumpara o frontala care are bateriile in fata, in capul frontalei – nu in spate (ca sa fie mai usoara si mai comoda), dar as cauta tot ceva foarte puternic – asta pentru ca nevoile mele de lumina pe munte sunt mai mari (merg si cu grupuri de exemplu, uneori nu toti au frontala, am nevoie de ceva puternic sa putem merge la nevoie 3-4 oameni cu aceeasi lanterna). Marca e mai putin importanta, toate marcile de top au modele foarte bune – trebuie ales in functie de putere, consum, pret etc.

          Apreciază

      • alex zice:

        Eu n.am preferinte de marca …ideea era ca marca asta de lanterne ( olight) e singura marca din lume ce nu foloseste modul boost ,lanternele lor merg pe modul maxim pana la epuizarea bateriilor . Ceilalti producatori ( fenix, nitecoore,petzl,bd,armytek,zebralight…etc)dau un numar mare de lumeni care sunt folositi pt o scurta perioada de timp, intensitatea luminoasa scazand dupa …adica e mai mult de marketing pt a pacali cumparatorul . Poate organizezi o tura la frontala si astfel putem face o comparatie ( eu detin mai multe modele printre care si fenix hp 15 ). Multa bafta in tot ceea ce faci !

        Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s