Eram pe munte într-o dimineață de iunie – când pantele Ciucașului erau roz de la florile de rododendron. După ce am pozat răsăritul, trezindu-mă la ora 5 pentru asta, am simțit dorința să pun izoprenul pe iarbă și să mă mai întind o vreme.

Norii se scurgeau pe deasupra mea, muștele și albinuțele îmi dădeau târcoale și… iarba se mișca sub acțiunea vântului! Ați mai văzut așa ceva? Iarba să se legene, să danseze, condusă de vânt – de o forță invizibilă?

Vântul – ceva invizibil, dar puternic – cu un efect totuși atât de vizibil… Vântul mișca iarba, parcă îi comanda cum să se miște, îi spunea ce vrea de la ea și ea răspundea la comanda lui fără să comenteze. Incredibil! Aproape ca… un robot! Ca un computer!

Am analizat mai departe. Cum ar fi să existe un computer-natură? Un computer care să poată să imite natura… Să fie undeva o cameră mare de control, plină de computere și oameni – și acolo să se întâmple totul! Un om pe un computer apasă niște butoane și iarba crește (ce, credeați că e un proces ușor?). Alt om apasă pe un buton și vulpea începe și aleargă după un iepure, pentru a se hrăni. Computerul din colț controlează mișcarea Pământului în jurul soarelui și a propriei axe – și uite așa se nasc anotimpuri, zile și nopți…

Tot ce se întâmplă în natură, în jurul nostru, să fie controlat de niște computere de undeva din umbră (o cameră umbroasă). Vă dați seama ce computere capabile și inteligente ar trebui să fie acele computere? Și de câți oameni și câtă pricepere ar fi nevoie? Să controlezi atât de multe detalii mărunte, dar atât de importante? Pentru că da, firul de iarbă care crește este important – este parte din ceva uriaș. Dacă programul care controlează creșterea ierbii s-ar virusa și iarba nu ar mai crește… Locul ar deveni sterp… animalele din zonă poate ar dispărea… oamenii ar trebui să se mute de-acolo. Ce computer! Ce tehnologie!

Puteți să vă imaginați? Cât de capabil, de performant ar trebui să fie un astfel de centru de control? Mai ceva ca la avioane – că totuși avioanele sunt limitate, au puține aspecte de controlat, comparativ cu natura! Pai să programezi tu computerul în așa detaliu încât să știe să facă celulele să se reproducă? Cât de bun programator trebuie să fii?? Dacă o astfel de tehnologie ar exista, ar fi considerată ceva uriaș!

Totuși, acea cameră plină de computere care ar controla natura are un defect: e prea mare și cere prea multe resurse umane și financiare! E greoi de folosit și nu o poți vinde publicului. Păi ce-i asta, credeam că tehnologia a evoluat! Deci hai să o evoluăm: toate acele computere, toți oamenii care lucrau la ele, care făceau programele astea complexe… s-au micșorat și au intrat într-un singur telefon! Un i-Nature care e atât de deștept încât poate să creeze și să controleze elemente ale naturii!

Îți dai seama? Ce tehnologie incredibilă? Într-un aparat de dimensiunea unui telefon, să existe niște cipuri, niște programe atât de puternice încât să controleze ceva atât de uriaș precum natura din jur? Bine, nu cred că oamenii realizează cât de uriaș este tot ce-i înconjoară, dar oricum. Mai important e dacă TU realizezi asta, sau o consideri ceva normal și banal?

Imaginează-ți că ții în mână acel telefon. Și intri în meniu: Plante, Animale, Fenomene Naturale… fiecare cu subcategorii: creșterea plantelor, înmulțirea, hrănirea… fotosinteza, digestia, fecundarea… Cu simple atingeri de ecran, să poți să faci la tine acasă să apară iarbă, să vină gărgărițe care să o urce, să zboare fluturi sau orice altceva. Ca un joc pe computer – doar că în urma apăsării pe butoane, rezultatul nu s-ar vedea pe monitor, ci la tine în casă!

Câte premii ar câștiga o astfel de invenție? Câți oameni nu și-ar dori așa ceva? Și cât de fantastică li s-ar părea această tehnologie oamenilor… dacă ar putea să o țină în mână! Dacă ar fi ceva palpabil! În cazul ăsta natura li s-ar părea ceva fantastic oamenilor, pentru că e mai ușor să înțelegi ideea de cip, de computer, de tehnologie creată de oameni, care controlează ce e în jur. Decât să înțelegi ceva fantastic, din povești, de genul unei naturi care nu are nevoie de oameni pentru a exista și a fi incredibilă (cine a pomenit așa ceva?).

Ar fi însă mult de muncă să îți creezi propria natură în casă. Sau mai mult, propriul univers! Și apoi, cât de priceput ești tu, ca utilizator de i-Nature? Dispozitivul ar fi incredibil de capabil, dar tu ai putea ușor să dai greș. Până și la un joc simplu pe computer, dacă pui prea multe animale de un fel într-o zonă și prea puține de alt fel, sau prea puține plante, se va întâmpla un dezastru. Natura are legile ei, iar dispozitivul nu le poate încălca – din motivul simplu că nu ar funcționa altfel. Și așa a fost programat – și a fost programat bine.

Deci tu, ca utilizator de i-Nature, trebuie să ajungi să înțelegi foarte bine cum funcționează fiecare element din natură și să știi echilibrul dintre ele! Nu poți doar să apeși pe butoane și să creezi. “Pun aici 100 de fire de iarbă, 10 gărgărițe, un arici și 3 lupi”. E extrem de important ca ceea ce creezi să existe în echilibru! Altfel ar duce la autodistrugere și… game over!

Îți dai seama acum cât de complex ar fi acest proces de creație pe care l-ai avea la dispoziție? Cât de capabil, de informat ar trebui să fii, ca să știi ce faci? Prin urmare, șansele să dai greș în construirea primului tău Univers sunt foarte mari. Nu da vina pe Univers pentru greșelile tale!

Dar să presupunem că ai învățat din greșeli și nu dai vina pe program pentru neîndemânarea ta. Ai devenit un fin observator acum și știi și să folosești computerul incredibil pe care-l ai în mână. Ai devenit creator! În camera ta goală și uriașă, poți de-acum să creezi cât de cât în armonie un Univers. Sau un colț de Univers. Îti poți imagina cum ar fi asta? Te vezi în această ipostază? Cu o cameră goală și un dispozitiv care te poate ajuta să creezi natură în ea? Câtă putere, dar și câtă responsabilitate!

Deștept dispozitivul, dar acum și posesorul e deștept – nu doar dispozitivul. Smartphone-uri vezi mai des, smart-users, mai rar. Fiind un smart-user de i-Nature, înțelegi acum că pentru a crea așa ceva, e nevoie de un echilibru perfect – pe care trebuie să-l înțelegi ca să-l poți crea. Dar asta înseamnă foarte multă muncă, informație, implicare…

Așa că ajungi la un moment dat să-ți dai seama că nu vei putea învăța tot ce ai nevoie și mai ales, nu vei putea trăi cu telefonul în mână. Și că acel dispozitiv îți mănâncă prea mult timp. E drept că ceea ce obții de pe urma lui, un mic Univers natural la tine în casă, e ceva incredibil! Dar parcă ai vrea să te și bucuri de ceea ce creezi, nu doar să trebuiască să stai non stop cu degetul pe un ecran și ochii în “Manualul de folosire și construire a naturii”. Adică… “ups, n-am mai plouat de mult, hai să bag o ploaie în partea nordică a grădinii – că parcă s-au cam uscat roșiile. Ah, cum de n-am știut că e nevoie și de albine ca să se înmulțească florile?? Să fie albine!” Și apeși pe buton.

Mult timp pierdut, probabil nu ai mai avea timp de altceva. Dacă un joc pe computer te poate captiva atât încât să stai lipit de ecran, păi un astfel de “joc” te-ar prinde pe viață! Așa că ai avea nevoie de un dispozitiv și mai inteligent! Ceva care să poată să lucreze singur! Să fie atât de bine gândit, atât de bine construit, încât totul să fie perfect în echilibru… de la sine! Fără să trebuiască să înveți tu mare lucru, fără să trebuiască să intervii tu! Tu să îi dai doar impulsul inițial: să fie viață! Și apoi iarba să știe când să crească, pentru că simte impulsurile pământului, simte temperatura, nivelul de umezeală… Norii să știe când să se adune, când să plouă, pentru că simt mișcările vântului, umezeala, simt greutatea apei ce se formează în ei… Și niciodată să nu dea greș!

Ca să folosim limbaj de programare, “if soil is good, humidity is good – then make grass grow!” (“daca solul e bun, umiditatea e potrivita – atunci fă să crească iarba!”). Totul automat! Evident, tu, ca utilizator al acestui i-Nature 2, nu ai înțelege prea bine tot ce se întâmplă cu el, tot ce face, de ce face lucrurile într-un anumit fel și nu în altul. Tu vezi doar rezultatul în ceea ce te înconjoară în acea cameră.

Poate uneori ai vrea ca el să facă altfel, să nu plouă chiar când vrei tu să te duci să culegi cireșele. Dar dacă dispozitivul a fost programat extrem de bine, atunci tot ce se întâmplă are sens – și nu doar că nu ar putea să fie altfel, ci e chiar util să fie așa cum este! Ca să fii mai deștept decât el, în acest punct nu poți face decât să înțelegi și să accepți asta și să înveți cum să trăiești în mijlocul acestei creații. Bucurându-te de ea, dar fără să faci ceva ce ar putea să o distrugă. Echilibrul e perfect, dar e fragil. Să te plângi de ceea ce dispozitivul face, e inutil și stupid. Nu tu l-ai programat și nici nu știi să-l reprogramezi.

Să revenim. În camera ta inițial goală, ai acum o natură vie în miniatură. Computerul ultra mega performant din dispozitivul pe care tu-l ai în buzunar, programează singur totul. Controlează fiecare detaliu, oricât de mărunt, oricât de greu de sesizat de către oameni. Pentru că da, chiar și acele detalii de care noi nici nu suntem conștienți, sunt perfect gândite și controlate de dispozitivul din buzunar. Ar fi poate cea mai mare invenție din toate timpurile, cea mai importantă realizare tehnologică. Te minunezi că un i-Phone poate intra pe internet și poate controla radioul sau televizorul? Crezi că un i-Phone e capabil de multe și tu ești foarte smecher pentru că ai așa ceva? Încearcă noul i-Nature 2! Va schimba complet tot ceea ce știi despre viață!

Ok, camera e în perfectă armonie – se autosusține, nu e nevoie să intervii tu ca ea să trăiască – și să fie ceva incredibil. Dar în cazul ăsta începi să simți că tu nu mai ai controlul, nu tu creezi toate minunățiile din jur. Și poate ajungi să simți că mai mult te atrage ideea de control, decât rezultatul obținut în urma controlului. Primul dispozitiv i-Nature te lăsa să faci ce vrei. Sigur, aveai toate șansele să muncești mult și prost, să dai greș și camera-natură pe care ai fi creat-o să moară rapid din cauza incompetenței tale. Dar măcar ai fi fost în control. Pe de altă parte, cu i-Nature 2, tu nu mai ești în control, dispozitivul face totul – dar rezultatul e uimitor! Poți avea la dispoziție ceva minunat, de care să te bucuri (dacă știi cum). Ce preferi?

Posibilitățile pe care le-ai avea cu un astfel de dispozitiv ar fi uriașe – dar dacă ar mai exista un mic amănunt de care încă nu am spus, ți-ai mai dori dispozitivul și puterea ce vine cu el? Dacă dispozitivul ar fi creat în așa fel încât să se autodistrugă dacă ceva nu merge bine? Dacă tu, ca utilizator, dai greș în construirea unui mic Univers, dacă ceva din ceea ce faci sau creezi duce cumva la dezechilibrarea și deci, distrugerea Universului creat de tine, atunci dispozitivul se va autodistruge -dar mai mult, te va distruge și pe tine cu el! Dacă ajungi să deții acest dispozitiv, devii automat legat de starea lui de funcționare. Dacă el merge bine, atunci tu ești bine. Dacă el se distruge, tu te distrugi.

Probabil în cazul ăsta, cu toată tehnologia și super puterea lui, dispozitivul nu ar fi prea căutat de oameni. Dar probabil doar i-Nature era așa, pentru că aveai mai mult control – și cine știe cum ar fi abuzat oamenii de el. Cu i-Nature 2, unde pare că tu nu ai niciun control și nicio influență asupra a ceea ce crează dispozitivul, atunci clauza de autodistrugere nu pare să existe. Sau poate e scrisă mic undeva, cert e că oamenii nu sunt conștienți de ea.

…

Camera are, evident, o ușă. Pe ea intră la un moment dat un om, care nu știe de dispozitivul tău și de legile după care el funcționează. Și acel om culege o roșie din grădina creată cu multe conexiuni și programe de i-Nature 2. Grădina în care poate chiar ai pus suflet, de existența căreia te-ai bucurat, pentru că ai văzut ce înseamnă crearea unei astfel de grădini. Dispozitivul simte că ceva s-a schimbat și acționează în consecință. Nu-i mare lucru că a dispărut o roșie. Dar omul din cameră nu se satură cu atât. După ce culege toate roșiile, își dă seama că zona e roditoare – așa că taie câțiva copaci și-și pune un hamac între singurii doi rămași. Cosește iarba și-și pune un grătar în fața hamacului și se apucă apoi să prindă peștii din lac. Pentru acel om, camera aceea pare ceva foarte bun – îi oferă practic tot ce are nevoie ca el să trăiască acolo.

i-Nature 2 face o mulțime de calcule, probabil milioane pe secundă – “if no more trees, then no more birds”, “if asphalt, then stress” etc. (“dacă nu mai sunt copaci, atunci nu mai sunt păsări”, “dacă apare asfalt, atunci mai mult stres” ). Dispozitivul încearcă să mențină totul în echilibru, cauză – efect.

Dar omul din cameră nu se mulțumește cu puțin și nici nu a înțeles măiestria dispozitivului i-Nature 2 (de care oricum nu e conștient) sau măiestria a ceea ce-l înconjoară. Legăturile care există între tot ce e în jur. Așa că își întinde tot mai mult asfaltul, hamacele, grătarele. Dar nu se mulțumește doar cu atât. Nu e de ajuns să construiești – e nevoie să distrugi pentru asta. Iar ceea ce produci, produci pentru tine, fără să ții cont de legătura a ceea ce faci, cu tot ceea ce este în jur.

Conexiunile naturale și sănătoase create de i-Nature 2 se rup tot mai mult sub intervenția omului. Dar programul își păstrează inteligența și lansează în continuare comenzi de programator: “If trash in water, then water not good to drink” (dacă apare gunoi în apă, atunci apa să devină nepotabilă)

Posesorul dispozitivului i-Nature 2 vede ce se întâmplă cu camera lui, vede cum în ea dispare tot mai mult echilibrul și cum camera se distruge, dar deja situația îl depășește. “Ce pot să fac eu?”, ar spune mulți. Alții însă ar fi revoltați. Ar fi revoltați dacă e vorba de grădina lor, creată cumva de ei – cu ajutorul i-Nature 2. Practic ei i-au dat viață, dispozitivul a făcut-o să crească. Păi cum să nu fii revoltat când cineva intră și distruge asta? Dacă era vorba de grădina altuia, cu care nu te identifici în niciun fel, atunci nu conta așa mult, că doar acolo nu e vorba de aceeași super tehnologie și de același suflet, de aceeași viață. Dar grădina ta?!

Dispozitivul își face treaba în continuare, dar nu se poate lupta cu un factor atât de puternic, care a ieșit din sistem. Care nu mai respectă legile fundamentale ale sistemului. Care a preluat controlul și a ajuns să se creadă atotputernic. Mai puternic decât dispozitivul creator în sine. Până la urmă și dispozitivul acesta e creat tot de oameni, nu? Nu poate fi mai deștept decât (unii dintre) ei – de aceea ei își permit să se simtă superiori, alegând să se opună legilor dispozitivului. Nu contează că ele au fost gândite în așa fel încât totul să fie în armonie, să poată să trăiască. Poate dacă i-Nature 2 nu ar fi fost creat de oameni, l-am fi văzut ca pe ceva mai mare decât noi.

Dispozitivul vibrează de acum în buzunar. Ecranul transmite aceeași informație, clipind cu roșu: Warning! Warning! Self-distruct iminent! (Atentie! Atentie! Autodistrugerea este iminenta!)

De cine depinde ce se va întâmpla în continuare? De dispozitiv? Să învețe să se descurce cu un factor atât de distructiv precum unii oameni? Sau să învețe cum să scape de ei? Poate proprietarul dispozitivului și al grădinii ar putea să facă ceva? Să-l dea în judecată pe invadator?

Șanse ca omul intrat în grădină să facă ceva sunt minime, el habar nu are ce se întâmplă în jurul lui, el vede doar ce se întâmplă în stomacul lui. Are o viziune extrem de limitată, urmărind doar un câștig de moment, pe care îl obține într-un mod care nu se poate susține, care nu poate supraviețui în cele din urmă în acel loc – și va trage în jos și locul, distrugându-l.

Dar ce faci dacă invadatorul ești de fapt tu, proprietarul? Oricât de fantastic ți s-a părut dispozitivul la un moment dat, sau grădina creată de el, tot tu ești mai important – și nu contează așa mult cum anume îți acorzi tu importanță, nu?

Dacă totuși cumva omul acela ar dispărea din grădină, probabil i-Nature 2 ar reface conexiunile încet încet, computerul acela performant ar reuși să readucă după un timp echilibrul. Așa cum s-a întâmplat de exemplu la Cernobîl, unde natura a pus stăpânire pe zona distrusă de oameni și acum fauna și flora trăiesc mai ceva ca într-un Parc Național. Lupii trăiesc printre case părăsite, vulturii își fac cuib în balcoanele blocurilor pustii – ca peste tot unde nu sunt oameni, i-Nature 2 a putut să-și facă treaba în mod eficient.

…

Ideea de i-Nature e tare interesantă. Un așa dispozitiv ar face oamenii să (re)devină conștienți de complexitatea naturii – lucru foarte important! Și ar percepe altfel ce înseamnă tehnologia care face să funcționeze natura, tot ce îi înconjoară – iar asta ar duce nu doar la creșterea respectului și protejării naturii, dar și la aprecierea ei, ar face să crească bucuria de a te afla în ceva incredibil.

Dacă ar fi vorba de un dispozitiv pe care-l poți ține în mână, de un computer, atunci oamenii l-ar putea percepe mai ușor ca pe ceva incredibil, uriaș, super-tehnologizat. Așa cum unii cred că un i-Phone e ceva incredibil, deși el ar fi ceva mărunt comparativ cu dispozitivul i-Nature.

E mai ușor să consideri uriaș ceva nou, ceva nemaivăzut, o tehnologie revoluționară. De aceea o mașină nouă cu funcții interesante sau utile, un telefon nou care e capabil de cine știe ce sau un televizor cu internet par lucruri fantastice – cel puțin atunci când apar. Ceea ce oamenii nu văd însă e că toate acestea sunt mărunțișuri, comparativ cu super tehnologia mega fantastică de care sunt permanent înconjurați! Care se află de fapt și în ei!

i-Nature 2 chiar există! Chiar există ceva care controlează perfect, în mod natural, fără nevoia de intervenție umană, tot ce se întâmplă în jur, ba chiar și în noi! Data viitoare când privești un fir de iarbă, gândește-te de ce fel de computer și ce fel de programe performante ar fi nevoie să poată crea așa ceva! Să îl poată face să crească! Și gândește-te cât de uriașă este deci capacitatea și frumusețea i-Nature 2, comparativ cu oricare din invențiile create de om. Care, până la un anumit nivel, pot fi și ele incredibile.

Dar acest i-Nature are totuși câteva dezavantaje: este prea subtil pentru a fi perceput de oameni – și e greu să apreciezi ceva de care nu ești conștient. Este în același timp foarte vechi, prea vechi pentru a putea atrage atenția ca ceva revoluționar – deși nu există încă nimic inventat de om care să se poată măcar apropia de complexitatea și performanța acestui i-Nature. Și apoi… nu este inventat de oameni. Dacă nu e inventat de om, e mult mai greu de înțeles, de perceput, de acceptat.

Așa că luăm i-Nature 2 drept ceva banal, normal, care ni se cuvine. Pentru care nu trebuie să facem nimic, pe care nu avem de ce să-l apreciem. Iarba e iarbă și atât, norul e nor – putem să încercăm să le modificăm, să intervenim în existența lor, pentru că ceea ce ne interesează e cum putem controla ceva ce nu înțelegem de fapt prea bine. Dacă i-Nature ar fi un dispozitiv în mâna noastră, l-am considera incredibil. Dacă el există doar ca o entitate, ca o energie greu de înțeles, atunci nu ne pasă. Deși efectul i-Nature 2 este nu același, ci unul mult mai bun în formula aceasta – necontrolată de oameni.

În încheiere, un i-Phone poate face multe, îți poate oferi unele avantaje, dar cu siguranță există mai multe smartphone-uri decât smart-users. Iar existența i-Nature 2 e ceva ce te poate pune pe gânduri și te poate face să vezi altfel întreaga existență. Caz în care un smartphone devine ceva atât de mic. Tu ai însă posibilitatea să crești și să devii mult mai mare. Iar mie, asta mi se pare nu doar ceva de dorit – dar mi se pare ceva minunat și important! Pentru că I nature 2!

Ioan Stoenică, 25 iunie 2014.