O toamna urata ca mine

– Au inceput sa se coloreze copacii sub munte…

– Of, de ce-mi faci asta?? 😦

– Aaa… am vrut sa zic… s-au colorat cu culori oribile! Bleah!

– Nu exista culori oribile!

Intr-un episod din dr House era o tipa care facuse o operatie la ochi – si dupa operatie, putea sa vada mult mai bine. Credea ca vede totul normal. Putea sa citeasca, sa scrie etc. Dar, nestiind cum arata lucrurile in realitate, ea nu putea sa stie daca ceea ce vede este intr-adevar ilustrat in capul ei asa cum este in realitate. Pana la urma House isi da seama ca ea vedea in continuare deformat, desi testele si ea spuneau ca vede bine. Vedea deformat si lumea i se parea urata din cauza acestei deformari produse in mintea ei.

– Viata nu e asa urata cum o vezi tu…

– Si dupa operatie o sa o vad frumoasa?

– Nu… O sa o vezi pur si simplu asa cum este!

Interpretarile pe care mintea noastra le da lucrurilor pe care le vedem, oamenilor pe care-i cunoastem, cauzeaza o multime de distorsiuni asupra realitatii care ne inconjoara. Lucruri pe care le-am putea vedea frumoase le vedem ca fiind urate – din cauza unor interpretari personale, sau asocieri pe care le facem in mintea noastra. Nu e vina acelor lucruri ca tie ti se par urate, ele nu sunt urate. Sunt si atat. Un copac colorat de toamna poate e usor sa fie considerat frumos de oameni, dar o broasca raioasa? La origine, ambele sunt de fapt acelasi lucru, o parte de Viata – dar noi facem discriminari de pe urma carora broasca raioasa are de suferit – dar si noi, fara sa ne dam seama. Pentru ca ne limitam.

Dar partea mai importanta e cand noi sau alti oameni au de suferit din cauza acestor distorsionari ce au loc in mintea noastra. Viata nu e asa urata cum o vedem noi – nici oamenii atat de rai. Nici ursii asa periculosi. Oamenii sunt oameni, ursii sunt ursi – daca nu-i putem intelege suficient, putem cel putin sa lucram la nivelul nostru de acceptare – astfel incat sa nu lasam interpretari incalcite sa ne inchida intre ziduri sau sa faca rau cuiva.

Copacul e copac si atat – nu il consider ceva periculos. Dar daca in mintea mea voi crede ca acel copac se poate transforma intr-un monstru, atunci imi va fi frica de copac – desi el nu a facut nimic sa-mi dea motiv pentru asa ceva. Nu ar fi stupid sa-mi fie frica de un copac?

De cate ori intr-o zi nu suntem influentati de propriile noastre interpretari? De cate ori vedem viata, oamenii si tot ce ne inconjoara prin intermediul unor ochelari cu lentile de ganduri, prejudecati, frici – adunate inca din copilarie? Daca am da ochelarii aceia la o parte, am putea sa vedem totul pur si simplu asa cum este! Mult mai limpede.

Si lucrurile sunt mult mai frumoase asa cum sunt, decat asa cum credem sau am vrea noi sa fie.

A venit toamna. Un anotimp melancolic si trist sau un anotimp colorat si vesel? Toamna e toamna. Doar tu poti fi melancolic si trist sau colorat si vesel. Daca ai putea sa alegi, ce ai alege? Si daca ti-as spune ca se poate sa alegi, ce ai face?

aburii diminetilor montane

Ioan Stoenica, 5 octombrie 2014.

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Prin mintea inimii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la O toamna urata ca mine

  1. mobulus zice:

    Frumos spus.

    Era la un moment dat un citat, pe undeva pe net, al unui fotograf de natura care spunea: „ceea ce pentru noi inseamna descompunere, pentru Natura inseamna recompunere”. Mai artistic de atat nici ca se poate. 😀

    Apreciază

    • Da, corect 🙂 Sau un alt exemplu simplu si des intalnit este modul in care oamenii se raporteaza la vremea de afara: daca ploua, pentru unii vremea e urata – dar pentru altii e super, pentru ca aveau nevoie de ploaie pentru gradina lor. Vremea e vreme, copacii sunt copaci 😀

      Apreciază

      • mobulus zice:

        Da, mi-e foarte cunoscut modul asta de a gandi. Multi am fost afectati de asa ceva. Daca e mohorât afara, gata, vremea e urata, ne provoaca neplaceri, protestam, abia asteptam sa iasa soarele etc.

        Cred ca avem nevoie sa iesim in natura mai des ca sa ne realiniem pentru ca, dupa parerea mea, am cam luat-o razna la oras. Suntem prea inghesuiti si fortati sa traim intre betoane gri si sa facem aceleasi lucruri in fiecare zi. Am observat ca unii oameni nu mai sunt capabili sa vada frumosul nici macar intr-o floare.

        Da, a propos.. fotografia articolului e excelenta, superba. Chiar ma indeamna la o drumetie lunga pe dealuri. 😀

        Apreciază

  2. Ioana zice:

    Foarte bine transmisa ideea…iar poza de la final geniala…toamna = colorat si vesel 🙂

    Apreciază

  3. Gabriela Stoenica zice:

    Intotdeauna, ”colorat si vesel”! Imi place foarte mult toamna, pentru parfum, culoare, nuante, soare stralucitor si mangaietor in acelasi timp. Superba imaginea surprinsa de tine! Multumim, cu o imbratisare…. cu toamna!

    Apreciază

  4. radu florica zice:

    M-ai convins pe jumatate ca este asa,sper sa mai cresc procentul

    Apreciază

  5. Radu florica zice:

    Coincidenta???Recitind textul,am constatat,ca in fata mea,pe un perete este fotografia de la sfarsitul textului tau…

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s