Oamenii mai dau uneori sms-uri la numere gresite. Mai demult am primit un sms cu „te iubesc” de la un numar necunoscut. I-am trimis mesaj inapoi cu „Cred ca ai gresit numarul. M-am gandit sa-ti spun, pentru ca persoana careia ii era adresat mesajul s-ar bucura probabil sa-l primeasca”. Am primit mesaj inapoi cu „multumesc”.

Alta data am primit un sms de la un tip, care cauta fete dragute si singure, pentru a „crea o legatura”, dand sms-uri la numere la nimereala. Despre el am scris un text pe blog la vremea aceea si i-am dat sms cu link-ul.

Azi am primit un sms cu textul: „buna adina?”

Dupa voce (adica felul in care a scris), m-am gandit din prima ca probabil e vreun cocalar disperat care cauta fete – dar am zis sa nu judec dupa niste aparente – oricat de elocvente imi par ele. Adica na, nu e obligatoriu ca daca scrie ca un cocalar, e un om rau. Asa ca, mare greseala, m-am gandit sa-l anunt ca nu sunt Adina. Poate chiar credea ca e numarul Adinei si avea nevoie de o confirmare. Asta mi s-a intamplat si mie candva, sa dau sms la un numar care stiam ca a fost al cuiva, dar nu stiam daca, dupa atatia ani, inca mai este. Dar numarul meu nu a fost la nimeni altcineva inainte, sunt unicul proprietar :))

I-am raspuns simplu si plin de bunavointa: „nope :)”

Atata i-a trebuit!

Am primit inapoi sms: „Buna sunt Costi, tu?”

Aha, deci nu o cauta neaparat pe Adina. E clar. Si eu care voiam sa-i raspund ca da, e buna Adina. Totusi, nu inteleg ce cauta virgula aceea pusa corect acolo? Asta aproape ca scuza lipsa celorlalte virgule de pana acum.

Am inceput sa scriu un raspuns de genul: „sunt unul din barbatii care au primit sms de la tine, venit probabil din disperarea de a cunoaste fete” si bla bla bla. Nu am avut inspiratie sa scriu ceva mai comic, insa am avut inspiratia (si forta) sa sterg ce-am scris si sa las telefonul, considerand ca e mai bine sa nu incep o discutie cu un astfel de om.

Imediat a venit sms-ul nr 2, care isi dorea sa accentueze nerabdarea de a ma cunoaste: „?”

Semnul intrebarii! Un singur caracter intr-un sms, atata emotie! Am rezistat cu greu sa nu-i raspund despre cat de disperat si idiot este, intelegand ca el nu ar putea sa inteleaga asta.

A aparut imediat sms-ul 3, mult mai original de data asta: „??”

Oh! Doua semne de intrebare! Minunat! Aproape ca m-a convins sa-i spun cine sunt! Oscilam intre „sunt o tipa buna rau de tot, care cauta baieti disperati si jenanti! Ma bucur ca in sfarsit te-am gasit!” sau, o alta varianta – care poate ar fi mers daca tipul avea intr-adevar 17 ani, asa cum banuiam: „sunt ofiterul Ion Popa, de la sectia 13 de politie din Bucuresti. Imediat o sa ma interesez in retea sa vad cine esti tu, care dai sms-uri la nimereala cautand fete ca disperatul…”

M-am abtinut si de aceasta data cu greu. Bietul Costi  insa… nu a mai rezistat sa nu stie cine este cel care de atata vreme ii chinuia gandurile, a cui este vocea suava care i-a rasunat atat de puternic prin sms un „nope”, cine este aceasta persoana misterioasa, care intarzie sa raspunda la sms-urile lui disperate si care, evident, nu este Adina? Asa ca a urmat sms-ul 4, dovada clara ca merita sa-mi dezvalui identitatea, pentru ca in fata unei disperari atat de mari nu poti sa nu-ti deschizi sufletul si picioarele: „???????”

I was in love!

Din acest punct m-am blocat insa. Lucrurile deveneau serioase, relatia noastra intra pe o directie ce ar fi putut scapa de sub control. Mi-am dat seama ca, oricat de intense ar fi fost trairile, o astfel de relatie nu ar fi dus la nimic bun. Asa ca am hotarat sa ma retrag si sa nu-i mai dau omului sperante false, ca pana atunci. Am pus telefonul pe masa si mi-am continuat lucrul – avansam greu cu montarea unui nou episod din seria „Pe poteci”.

Atunci, dragul de Costi, ranit profund de faptul ca nu stia cine sunt si nereusind sa inteleaga cine poate fi o persoana care nu raspunde la sms, desi a zis clar ca nu este Adina, a trimis un ultim sms, plin de iubire, de emotie, un sms prin care sa se prezinte si mai bine, in caz ca nu-mi era clar pana atunci cine este el: „cine p..a mea esti?”

Vai, mi se par minunati barbatii care toata ziua au „p..a” in gura! Dar sa poti sa arati ca ai asa ceva in gura, chiar si printr-un sms, asta e lucru mare! Nu multi reusesc sa se exprime atat de bine! Mai ales ca, in acelasi timp, dovedesti si cat de mult te duce capul – insistand sa afli cine este cel caruia i-ai trimis la nimereala un sms. Nu pot fi multe posibilitati, sunt putini oameni care sa aiba telefon mobil, deci cine ar fi putut sa fie?? Nu era clar?!

Probabil l-am ranit. Nu am vrut sa fac asta, dar sigur ceva l-a durut din atitudinea mea. Asa ca s-a hotarat sa ma sune. Dar nu oricum, ci cu numar secret. Ca si cand in sms-urile primite de la el nu aparea numarul.

Nu am raspuns. Nici dupa 5 minute, cand a sunat iar. Si nici dupa o ora. Si nici dupa 5 ore. Ignore total. Mi-am dorit sa simt ca intr-adevar isi doreste sa ma cunoasca, sa vad daca merita, daca nu cumva renunta dupa primul apel fara raspuns. Pai ce, eu ma las asa usor? Merit un cocalar adevarat, nu asa, unul care sa aiba minim de inteligenta, care sa-si dea seama ca hmm, daca dai sms la numere la intamplare, o sa dai, evident, peste oameni la intamplare. Poate batrani, tineri, femei, barbati, insurati, divortati, obsedati, amuzati etc.

Mi-l si imaginez pe bietul Costi, trist si abatut… sau poate nervos:

– Ce-ai mai Costi, ce esti asa suparat?

– Uite sunt suparat, cineva ma tot deranjeaza la telefon, 5 apeluri cu numar secret si vreo 6 sms-uri intr-o singura zi i-am dat, iar el tot nu mi-a raspuns! Nu stiu cine pisica mea e, dar ma enerveaza la culme! 6 sms-uri, intelegi? 6! Si niciun raspuns!

– Da-l in pisica mea, o fi vreun cocalar!

…

M-am lovit si in trecut de oameni de genul asta – chiar si de unii pe care ii ducea capul. Obsesiile pun stapanire pe tine atunci cand tu nu esti cu adevarat in control – si te pierzi in obsesii… Si oameni care n-au nicio vina pot ajunge sa sufere din cauza asta. Stiu si cazuri mai grave de astfel de obsesii.

E deja multa vreme de cand am inteles ca uneori, cea mai inteleapta solutie este sa ignori complet. Nu poti discuta cu astfel de oameni, nu vei castiga niciodata o discutie cu ei. Cum ai putea? Si de ce ai pierde timpul? Ignore-ul e sfant in unele situatii! Nu reprezinta o rautate, ci doar intelegerea faptului ca uneori, nu are sens sa complici singur lucrurile. Oh, si cat le vei complica raspunzand la obsesie! (ati vazut doar printr-un simplu sms cu „nope” cat mi-am complicat viata!)

Ignore-ul va crea panica la inceput, va intari si concentra obsesia, pentru ca omul nu suporta sa fie ignorat, dar in cele din urma, se va plictisi si va uita de tine. De obicei, destul de repede. Depinde cat de destept se crede cel cu obsesia. Daca se crede mai destept (si poate chiar e), obsesia va dura mai mult.

Ceea ce e clar insa e ca daca hranesti obsesia cuiva, chiar si printr-un simplu raspuns, sau mai rau, prin replici si atitudini repetate (de orice fel!), atunci clar prelungesti situatia – care poate degenera in tot felul de directii. Pentru ca nimeni nu va spune in acel moment „da bai, ai dreptate, chiar sunt un idiot cand fac asta!”. Pentru ca trebuie sa fii destul de destept sa-ti dai seama de asta.

De multe ori, raul se bazeaza pe ignoranta oamenilor. Pe lipsa de reactie. In multe cazuri insa, raul functioneaza prin faptul ca exista o reactie. Oamenii se hranesc din reactiile pe care le provoaca in cei din jur. Fie ca e vorba de teama, de ura, de iubire, de gelozie sau critici etc. Atata timp cat ceea ce faci provoaca o reactie in celalalt, esti multumit. Nu in mod clar insa. Oamenii sunt mereu nemultumiti (in aparenta) de ce fac cei din jur – dar adevarul e ca, la un anumit nivel, ei au o satisfactie din ceea ce (le) fac ceilalti. Si incurajeaza atitudinea prin prezenta lor, prin cuvintele lor – chiar daca sunt cuvinte care aparent critica. Nu. Atata timp cat reactionezi, hranesti nevoia celuilalt de reactie. Se creeaza o dependenta de toata frumusetea – vezi cupluri care-si fac viata mizerabila zilnic – oameni atat de dependenti unul de celalalt si de mizeria dintre ei, incat nu vor face niciodata ceva pentru a schimba asta cu ceva mai bun. Vor continua sa hraneasca mizeria dintre ei – pe care o critica si o considera, desigur, vina celuilalt. 

Daca chiar vrei sa schimbi ceva rau, uneori e de ajuns sa-i opresti raului suportul. Sa nu mai sprijini raul prin ceea ce tu faci sau permiti. Sa nu negociezi cu teroristii. Iar in unele cazuri, in special pe internet, ignore-ul e sfant. Dar trebuie sa fii capabil sa faci asta si sa fii dedicat in alegerea ta! Daca cedezi sub presiuni exterioare, te intorci fix de unde ai plecat, ceea ce stii deja unde duce. 

Sigur, asta e valabil daca nu cumva chiar iti doresti sa-l cunosti pe Costi. Caz in care as putea sa postez numarul lui aici. Ne adunam 100 de oameni care sa-i trimitem mesaje cu „cine esti bai, cocalarule?” sau „sunt o tipa draguta, caut baieti disperati”?  Nu va intelege, dar cel putin va avea parte de o reactie diferita, care ar putea sa socheze suficient de mult incat sa schimbe ceva. Nu in cazul lui Costi, desigur, dar macar exersam si noi… 

…

Ps: exista un site unde sunt afisate toate numerele de telefon – si unde poti comenta despre numerele care te-au deranjat – astfel incat sa ii ajuti pe altii sa evite anumite situatii. Ma gandeam ca nu intra nimeni pe astfel de site-uri, asa ca am fost surprins sa vad ca la numarul lui Costi, a mai comentat cineva inaintea mea ca a fost deranjat de acel numar.

Nu vreau totusi sa vad ce o fi la numarul meu! Oricum, unii oameni ma plac, altii nu ma suporta! Atata timp cat nu le sunt indiferent, e perfect! :)) 

…

Citeste si despre: Obsexuali

Ioan Stoenică, 28 martie 2015