Fluffy umblase multa vreme pe drumurile prafuite ale satului, dar in cele din urma isi gasise un stapan. Mihai era un baiat singur, de aceea, aparitia pisicutei il bucura si o primi in casa lui.

La inceput, el statea de multe ori si se juca impreuna cu Fluffy, aceasta fiind intotdeauna amatoare de mangaiat pe burtica si rostogolit ghemul pe podeaua de lemn a camerei. Amandoi erau multumiti. Pisicuta era multumita ca avea mancarea asigurata precum si dragostea stapanului, iar Mihai era multumit ca nu mai era singur.

Dar intr-o zi, in casa lui Mihai isi facu aparitia o femeie. Imediat, aceasta ii distrase atentia de la biata pisicuta, ramasa acum singura. Sigur, Mihai isi amintea sa ii dea de mancare, dar afectiunea pe care i-o arata inainte disparuse. Fluffy incerca tot felul de trucuri pentru a-i recastiga atentia, dar parea ca baiatul nici nu-i observa rostogolirile si salturile amuzante. Pisicuta deveni tare trista, pentru ca ea avea nevoie de atentie, de afectiune, de daruire, de dragoste si Mihai nu mai stia sa le ofere, pentru ca gasise altceva care il interesa mai mult.

Nestiind ce sa faca, Fluffy se duse in vizita la Oldy, cea mai batrana pisica din sat si ii ceru acesteia ajutorul. Ascultandu-i povestea, batrana pisica ii spuse:

–  Off… daca ai sti tu cate pisicute au trecut prin situatia asta… Dar vezi tu, noi pisicile suntem diferite de stapani! Noi avem anumite nevoi, in timp ce ei au alte nevoi. De aceea e usor ca ei sa isi doreasca altceva la un moment dat. Daca vrei un stapan care sa stie tot timpul sa-ti acorde atentie, atunci cauta un batran care nu mai are sanse sa gaseasca atentie in alta parte. Altfel, cel mai bun lucru de facut e sa cauti nu un stapan, ci un motan cu aceleasi nevoi, aceleasi dorinte, acelasi suflet. Dragostea are nevoie de reciprocitate, nu de superioritate, ii spuse Oldy si se puse incet pe tors.

…

ioan stoenica, 21 ianuarie 2008