Despre mersul meu pe bicicleta

Cand vine vorba de hobby-uri, cred ca prefer sa spun “pasiuni”. Pentru ca acest cuvant transmite mult mai bine prezenta sufletului in ceea ce faci. Un hobby il faci din placere, dar asta nu inseamna ca pui si suflet in ceea ce faci, pe cand daca ai o pasiune, atunci e altceva… deja parca se simte daruirea fata de acel ceva, felul in care acel ceva te face sa te simti…

 Eu am mai multe astfel de pasiuni, si fiecare dintre ele exista pentru felul in care ma fac sa ma simt in interior… Avand in vedere ca sufletul este pentru mine cel mai important, atunci incerc prin ceea ce fac sa imi hranesc sufletul cu senzatii, trairi si sentimente… cu viata!

 Unul din modurile in care fac asta, e mersul cu bicicleta. Acum doi ani mi-am cumparat prima bicicleta (cele din copilarie nu se pun, nu dadusem eu bani pe ele), si de cum am luat-o am si numit-o “my preciousss”…

 Dar drumuri scurte prin Bucuresti nu erau tocmai cel mai interesant lucru de facut, asa ca nu a trecut mult timp pana sa o folosesc pentru adevarate aventuri… Am mers pe ea 100 de km pana la Slanic, apoi cam 180 de km pana in Bulgaria si inapoi, inca 100 pana la Breaza, si din Sinaia pana la cota 1400 si inapoi… Ce sa mai, am obosit pedaland multi kilometri pe ea… Dar de ce?

 Nu e vorba de peisajul pe care il vad pe drum, nici de faptul ca imi imbunatateste conditia fizica… e vorba de libertatea pe care pedalatul mi-o ofera… Atunci cand sunt singur pe drum, pedaland catre o destinatie mai mult sau mai putin cunoscuta, senzatia de libertate e incredibila, te face sa uiti orice grija, orice problema, orice stres…

 Sigur, aproape toate aventurile mele pe bicicleta au avut ceva iesit din comun in ele, si de multe ori cineva mi-a pus bete in roate ca sa imi ingreuneze drumul… De exemplu, cand am ajuns in Bulgaria, la Ruse, dupa 4 ore de pedalat, eram extrem de bucuros. Ma simteam foarte bine cu realizarea mea, si oraselul mi se parea parca mai frumos stiind ca am ajuns acolo dupa un efort de 4 ore pe bicicleta… Dar ca aventura sa fie completa, la intoarcerea in vama am fost oprit de catre vamesul sef, care mi-a spus ca nu am voie sa trec granita (podul) pe bicicleta… I-am explicat ca asa am intrat, ca am viza, ca sunt turist, dar nimic… Asta la bulgari se intampla. Vamesul care imi daduse viza a incercat sa-i explice sefului, dar el nu vroia sa auda… trebuia sa isi impuna autoritatea in fata unui biet calator roman obosit si flamand, care vroia sa ajunga cat mai repede acasa… Am fost nevoit sa stau cam 4 ore in vama, pana cand a plecat seful si vamesii m-au lasat sa trec, si tin minte ca au urmat niste ore lungi… Se lasase seara si trenuri spre Bucuresti nu mai erau, asa ca a trebuit sa ma intorc tot pe bicicleta, noaptea, nemancat, obosit, pe frig, si fara lumini pe bicicleta… Tot drumul m-am gandit unde pot face reclamatie si cat de idiot a fost seful de vama, pentru ca legea imi dadea voie sa trec, doar intrebasem la politia de frontiera cu o zi inainte…

 Dar apoi am ajuns acasa… extenuat, dar atat de puternic… Inselat, dar atat de invingator… Pentru ca bucuria unei astfel de aventuri e si mai mare atunci cand lucrurile iti sunt potrivnice, si tot greul nu face decat sa te ajute sa cresti, sa devii mai puternic, si sa ai o satisfactie si mai mare la final…

 Asa s-a intamplat si cand am mers 100 de km de la Breaza la Bucuresti, pe bicicleta, pe o ploaie torentiala… Ajungi ud leoarca acasa si cu muschii intariti de la efort, dar esti mult mai invingator decat daca ai fi venit in conditii lejere…

 Din pacate, my preciousss bike mi-a fost furata… dar oare asta e de ajuns ca sa puna capat unei pasiuni, avand in vedere ca ceea ce ea ofera este libertatea si bucuria sufletului?  In cazul meu, nu. De aceea, a doua precioussss este o bicicleta mult, mult mai performanta, care, desi a costat foarte multi bani, merita din plin… Si lumea ma intreaba: “cum ai putut sa dai atatia bani pe o bicicleta??” si eu le spun: “nu pe bicicleta am dat banii aia… ci pe senzatia de zbor pe care mi-o ofera!”

 Pentru ca a avea o pasiune inseamna a pune suflet in ceva…

 … 

21 ianuarie 2008, Ioan

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Prin mintea inimii și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s