Printre afine si Lespezi

Ce aproape sunt totusi si muntii Fagaras. Vreo 3 ore cu masina din Bucuresti. Autostrada – Pitesti – Curtea de Arges – Vidraru – transfagarasan pana unde vrei tu.

Noi ne-am oprit intai la cetatea Poenari, undeva pe Transfagarasan, intre Curtea de Arges si barajul Vidraru. Se urca prin padure 1480 de trepte, peisajul e tare dragut, si cetatea la fel. Intrarea – 3 lei pt adulti, jumatate parca pt elevi si studenti. Taxa foto: 5 lei. Dar merita, intretin si ei cetatea (chiar se ocupa cineva acolo de ea) si poti face si poze linistit. La apus, cum am prins noi, lumina e tare draguta, si dealurile verzi din jur se vad tare frumos. Pe ziduri nu ai voie sa te urci, dar merita pe unul din ele, din spate…

Apoi am continuat pe Transfagarasan pana la cabana Piscul Negru, unde ne-am cazat o noapte. Inainte de culcare am iesit sa vanam ursi cu aparatul foto, in zona e o ursoaica ce vine des la cabana… deci daca vreti sa puneti cortul in zona, mai bine nu! :)) Dar daca vreti neaparat, nu lasati in cort mancare, cutite cu care ati taiat mancarea, cratite sau haine ce miros a mancare.

Traseul spre varful Lespezi (2522 metri, al 4-lea din tara) e marcat cu punct rosu, si pleaca de la cabana. Se merge o portiune (pana la iesirea din padure) pe aceeasi poteca pe care merge si traseul cruce galbena, dar asta face apoi stanga spre Podeanu, iar noi mergem inainte.

De cand iesi din padure (cam in 40 de minute), se vede varful. Daca e senin desigur. Se poate merge fie pe firul raului, pe vale, si apoi se urca abrupt, fie pe dreapta, pe coama. E mai frumos pe dreapta pe unde am fost noi, ai mai multa vizibilitate, dar e mai expus la vant, si daca e ceata exista riscul sa nu nimeresti prea bine, pentru ca e prost marcat. Pe vale nu stiu cum e, dar cel putin acolo ai apa pana aproape de varf – deci nu trebuie sa cari dupa tine. Pe coama aceea cu peisaj frumos (privind mai ales inapoi si spre dreapta) am gasit o multime de afine, asa ca am intarziat cam o ora stand sa culegem si sa mancam… Dar e placut sa stai pe iarba moale la soare si sa iti faci buzele mov…

Cand se iese iar „in creasta” – o alta de data asta, avem vedere spre o prapastie imensa ce duce la poteca spre lacul Caltun (care nu se vede). Vedem astfel traseul pe unde am urcat spre lac data trecuta, venind dinspre Transfagarasan, de langa Balea…

De aici urcusul pare ca nu se mai termina, e abrupt – dar spectaculos, cu zone cu stanci mari pe care sa te cateri. Eu mai ochesc cate un loc de cort spectaculos ca priveliste, dar batut de vant in mod riscant… (as pune totusi de proba acolo o noapte!) Apoi ajungi pe varf, dupa vreo 5 ore (fara afine am fi facut mai putin). Daca e senin, e incredibil! Varful Negoiu iese in evidenta ascutit si abrupt si inalt, siruri de munti nenumarati, campia Transilvaniei, lacul Caltun (daca te muti nitel mai la vale pe varf), Moldoveanu si Vistea Mare formand acoperisul Romaniei, varful Vanatoarea lui Buteanu (de fapt asta era inainte de Moldoveanu), apoi in departare in spate vad si recunosc si Iezer – Papusa – cu varfurileRosu (cel mai inalt) si Iezerul Mare… E superb pe varful asta!

Tot pe varf se afla cateva din cele mai inalte pesteri din tara (pesteri aflate la mare inaltime, nu ele sunt inalte). Chiar pe varf e una micuta in care se poate intra usor, dar mai sunt cateva pe care nu le-am prea gasit, probabil sunt accesibile doar alpinistilor, fiind pe peretele abrupt dinspre lacul Caltun. Mi-a placut si Roza Vanturilor montata pe varf, chiar daca pe ea scria ca altitudine 2517 – ceea ce imi aminteste de confuzia pe care o starneste acest aspect – pe unele harti varful apare ca avand 2522 (conform unor masuratori) si pe altele 2517 (alte masuratori). Tata insista sa aiba 2522, ca sa spuna ca e al 4-lea din tara, si sa se simta mai bine stiind ca a fost la inaltime mai mare :))

in costumul x-bionic

x-bionic

 De pe varf am pornit si spre varful Caltun pe care il vedeam destul de aproape. Se fac cam 15 minute, nu e marcat, se poate merge direct pe creasta, din stanca in stanca. Trebuie atentie mare la stanci sa nu cazi, sa nu cada, si trebuie gasita ruta ideala. Dar se poate face. Pe marginea prapastiei, fara nori traseul e minunat! Pe varful Caltun se vede frumos si varful Lespezi, si lacul Caltun, si Negoiu… Frumos si aici.

La coborare am ales (nu eu) acelasi traseu – eu as fi mers pe celalalt sa vad cum e, pe valea raului, dar erau nori acolo, nu se vedea nimic. La coborare am facut 3 ore pana la cabana. Un traseu frumos, un varf spectaculos, o iesire minunata. Daca stai sa te gandesti, se poate face si intr-o singura zi, plecat dimineata intors seara. Dar daca ai cort sau poti sta la cabana, se merita sa stai si mai multe zile. Ah, mai sus, la iesirea din padure,exista si o stana (care acum e goala, oile au coborat).In caz de nevoie se poate sta si acolo, daca nu vrei sa pui cortul langa padure. Eu nu l-as pune, l-as pune cat mai sus pe creasta.

Okidoki…

Multe zile se uita, multe trec fara rost…

Poze gasiti pe albumul de pe Picasa, aici: Printre afine si Lespezi

Ioan, sept 2009

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Excursii cu suflet și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s