O zi in padurea unor amintiri

Stau pe frunze uscate… si ma uit in sus… Si vad… crengi uscate de copaci si cerul albastru… putin gri. Sunt in padure… O padure plina de amintiri. Si aud cateva pasari… E asa limpede sunetul, Doamne… Si aerul curat, si liniste… Si crengile se misca batute de vant usor… Doamne cat de frumos e… Departe undeva se aude soseaua, care spune… “aici e locul vostru… locul oamenilor”… Ca ei au uitat… sa stea in padure pe jos, sa vada cerul…

 Si simt miros… de pamant si de primavara… si un miros de parfum, pe care … l-am simtit candva… Hm… And I feel love, and just the nature to give it to… Doamne ce frumos…Hm…  Si soarele deasupra, daca indoi capul putin vad si soarele intre copaci… Doamne ce peisaj, zici ca e, sunt crengile pe cer asa, zici ca e o reflectie in apa… cumva… Asta e de pozat si n-am decat mobilul la mine, dar… hm, e de pozat in suflet…

 E si bicicleta mea aici… nu mai venisem cu ea… S-aude un avion acuma, il si vad, uite-l printre copaci… ce jos e… He he… Il auziti? Un avion… Hm… fiecare cu… momentul lui… (sunet de avion) Ce moment Plin… Doamne cat de Plin se simte… sa stai pur si simplu si sa… lasi sa intre in tine toata frumusetea din jur… Sigur, pentru altii poate nu-i nimic frumos aici… Poate altii nu gaseau nimic cand veneau… Dar eu gasesc inca…

 Si parca aud pasi prin frunze, dar cred ca sunt gandacei din aia rosii… gandacei… Si floricele, sunt cateva floricele din alea albastre, ca in poza aia, “blue touches blue”… Nici nu mai stiu care albastru era mai frumos…

 Danseaza copacii… parca e cineva la baza lor si ii misca… li se misca varfurile si se ating intre ele… Stiu c-am filmat candva asta… nu cred ca erau aceiasi copaci, desi i-am cautat… parca totu-i la fel si totu-i schimbat… nu mai recunosc copacii, nici locul… dar toata, toata padurea e a mea… am fost prin toata… Mi-aduc aminte un leagan facut din cablu de la masina si atarnat intr-un copac cazut, inclinat… hm… frumos… si trist intr-un fel… dar cel putin e plin de suflet… cat inca sunt eu aici…

 …

 Ioan, 28 februarie 2008.

(textul e transcrierea unei inregistrari vocale facuta live, stand in padure pe pamant si privind in sus)

Publicitate

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Prin mintea inimii și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

3 răspunsuri la O zi in padurea unor amintiri

  1. LADY zice:

    SOOPER

    Apreciază

  2. Ionela zice:

    este bine facut doar cuvintele mai trebuie schimbate!!

    Apreciază

  3. gabryel zice:

    este foarte frumos

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s