Dragostea intr-un pahar cu vin

Viata e ca vinul Garrone. Rosu. La fel si dragostea. Dar multe lucruri sunt ca acest vin. Am constatat ieri, in timp ce ma uitam la filmul „The lake house” cu Maria.

Filmul e dragut, si nu pentru ca Sandra Bullok sau Keanu Reevs ar contribui la asta, ci pentru ca e o poveste de dragoste care… invinge barierele timpului… la propriu. Nu asa cum te-ai astepta. Sigur ca au fost si in acest film cateva idei care mi-au atras atentia, idei pierdute printre replici, idei secundare, dar care pentru mine spuneau multe… (a se observa relatia pe care parintii lui o avusesera, sau felul in care ea alege sa fuga de dragoste la un moment dat in loc sa lupte pentru ea – si ceea ce simte el atunci…)

Cert e ca la final, filmul ne-a pus pe ganduri. Eu cu Maria am luat o foaie si un pix si am inceput sa facem calcule pentru a intelege mai bine niste chestii: deci daca la el era 2004 si la ea 2006… atunci cand la ea era 2008, la el trebuia sa fie 2006, deci nu aveau cum sa se intalneasca amandoi la casa de pe lac. Dar stai, la el era 2008, ca nu murise… dar asta nu inseamna ca la ea era 2010? Oh well…

Si ziceam de Garrone. Am baut doua guri de Garrone rosu in timpul filmului, cred ca e vinul (sau ce o fi) care imi place cel mai mult. Ca mie nu imi place vinul. Nici berea. Alcoolul in general. Dar Garrone e bun. Si dulce.

Apoi am mancat o prajitura si mai dulce. De fapt jumatate. Amandina. Si dau sa mai iau o gura de Garrone… si cand colo, ce constat? Garrone cel rosu si bun s-a transformat in ceva amar care nu mi-a placut… Minune? Nope… e ca atunci cand bei cola dupa ciocolata. Daca ai mancat ceva dulce, atunci ceva dulce dar mai putin dulce, pare amar. Asa si acum. Garrone avea gust amar pentru ca mancasem prajitura dulce.

Dar oare Garrone isi schimbase cu adevarat proprietatile sale fizice? Isi schimbase cu adevarat gustul, sau doar eu imi schimbasem perceptia, din cauza unor factori externi? Sigur ca asta era, e o intrebare retorica (duhh).

Si atunci am vazut legatura cu dragostea si cu viata:

Uneori, simtim ceva care ne place (garrone, dragoste, oameni). Dar apoi, un factor extern intervine intre noi si acel ceva (prajitura, suferinta, neintelegere, minciuna, nepasare). Factorii acestia externi ne fac sa ne schimbam perceptia fata de ceea ce era candva bun, si astfel ajungem sa spunem ca Garrone e amar, oamenii sunt rai, dragostea nu exista… Dar oare chiar s-au schimbat toti oamenii? Da, unii sunt mai rai decat altii, asa cum vinul poate fi mai dulce sau mai amar. Unii oameni se pot schimba in oameni mai rai, asa cum vinul se poate oteti daca sta la aer. Da, pentru ca iubim putem ajunge sa suferim, dar oare suferinta chiar schimba puterea noastra de a iubi sau frumusetea dragostei? Oare daca te speli bine pe dinti si pe limba dupa ce ai mancat o prajitura (fara pasta de dinti totusi), nu ai putea sa simti iar dulceata vinului Garrone?

Depinde de perspectiva noastra… de cum alegem sa privim lucrurile. Putem sa credem ca lucrurile din jur au devenit amare, putem alege sa le vedem doar pe cele amare, sau putem sa credem ca noi ne-am schimbat… In ceva ce nu ar fi trebuit sa ne schimbam. Si daca realizam asta, atunci am putea schimba ceva inapoi…

Sigur, asta nu inseamna ca trebuie sa crezi ca un vin amar e dulce sau ca egoismul, prostia si superficialitatea sunt ceva bun, dar te poate ajuta sa vezi si sa simti mult mai multa frumusete si bucurie in jur… Te poate face sa-ti dai seama ca esti viu din nou, si simti gustul dulce mai mult decat pe cel amar. Pentru ca stii…

Dap. Din unele puncte de vedere, viata e ca un pahar de vin langa o prajitura.  Bea vinul si bucura-te de el (prea mult vin strica, prea multa dragoste nu). Mananca prajitura si bucura-te de ea (in cazul in care vinul era dragostea, atunci ai grija ce inseamna prajitura aceea…). Dar dupa ce ai mancat prajitura, nu uita gustul pe care vinul il avea inainte sa o mananci…

Pentru ca uneori ceea ce se schimba si devine amar… esti tu.

 …

Ioan Stoenica, februarie 2008.

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Prin mintea inimii și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Dragostea intr-un pahar cu vin

  1. Roxana zice:

    Doar cand traiesti cu adevarat , cand simti intens , cand esti liber din plin doar atunci poti sa scoti ” la suprafata„ lucrurile frumoase ce pana atunci zaceau „ la fund” . Atunci poti sa inveti cel mai mult si…sa lasi de invatat , atunci .. de fapt ”cresti „ !

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s