Ce inseamna „sa plangi dupa un prost”? Ma refer desigur la despartiri. El pleaca si ea ramane si plange in urma lui. „Dupa un prost”, ar spune prietenele ca sa o incurajeze.

Ce anume il face pe acel baiat sa fie „prost”? Sau altfel spus „nu merita” – caci nu de inteligenta lui e vorba. Faptul ca a plecat? Doar nu crezi ca a plecat de prea bine ce ii era? A plecat pentru ca nu ii era bine. Poate pentru ca isi dorea un alt bine, sau un bine mai mare, sau poate chiar il durea sa mai stea. Sa plece era probabil singura lui cale catre fericire (cel putin in acel moment). Mai rare cazurile (desi posibile) in care sa plece desi totul e minunat din punct de vedere al dragostei (vezi „sweet november”).

Nu consider deci ca e de condamnat faptul ca a plecat. Fiecare isi doreste sa fie fericit, sau isi doreste dragostea – si atunci cand nu o gaseste, sa stea pe loc ar insemna probabil sa renunte la fericirea lui. Celalalt ar trebui sa inteleaga asta si atunci „let him go” daca asta simte, caci altfel ii faci mai mult rau decat bine. Ce se intampla in continuare depinde de multi factori si in functie de ei va exista mai multa suferinta, sau mult mai multa dragoste.

Dar nu-i poti reprosa unui om ca nu e fericit acolo unde este, asta poate nu e vina lui. Nu e vina nimanui ca doi oameni nu-si mai pot gasi fericirea impreuna, desi poate unul din ei simte asta (e vina lor poate ca nu si-au dat seama de la inceput de anumite lucruri). E nevoie de amandoi si daca unul simte altceva, nu poti sa spui ca „e un prost” – caci exista motive pentru care simte sau nu simte ceva.

Poti incerca sa il faci sa simta (asta e primul lucru de facut, nu? Iubesti, vrei sa simta si celalalt la fel), dar daca nu poti sa-l faci sa simta (si nu e vina ta si nici a lui – ci a faptului ca uneori diferentele sunt prea mari), atunci nu inseamna ca el e un prost. Nu as condamna faptul ca cineva a plecat pentru ca nu-i era bine acolo unde era.

Dar ce poate fi condamnat e felul in care o face! Si aici, mult prea multi oameni au o gramada de invatat.

Caci „prost” nu e pentru ca a plecat, ci pentru felul in care a facut-o.

De multe ori, acest lucru se intampla brusc. Cand celalalt nu se asteapta. „Stii… am cunoscut pe altcineva…” sau „am nevoie de altceva…” sau poate pur si simplu „vreau sa ne despartim” – fara alte explicatii. Nu mai zic de cazuri in care el nu spune nimic, ci ea afla – astea sunt cazuri mult mai triste. Dar totul arata ce lipsa de comunicare exista in cuplul respectiv. Nu se intampla brusc sa vrei altceva, nu se intampla brusc sa nu mai simti. Totul se petrece in timp, dragostea dispare in timp (daca chiar au existat sentimente) si atunci, faptul ca el nu spune si ea nu stie (poate prea orbita fiind de frumusetea sentimentelor pe care ea le simte), asta indica o relatie defectuoasa poate din start.

Probabil cei doi nu se cunosc prea bine reciproc, el nu se cunoaste pe sine prea bine (ceea ce duce la schimbari de dorinte, de principii, instabilitate emotionala) si niciunul nu stie sa comunice ceea ce simte. Comunicarea e de baza si probleme in a-si exprima sentimentele au multe persoane. Te gandesti sa nu-l ranesti pe celalalt? Da, mai bine nu-i spui ca ti s-a parut urat ce a facut in ziua aia (lasandu-i astfel posibilitatea sa repete greseala). Consider ca adevarul, spus intr-o forma constructiva (daca exista si dragoste sau bunatate in el cu atat mai bine), este de preferat in orice situatie minciunii. Dar aici nu era vorba de minciuna, ci de omiterea adevarului. Care mi se pare uneori la fel de nepotrivita.

Sa nu spui ce simti, sa nu spui ce nu-ti convine, sa nu spui ca ceva nu e in regula (chiar daca nu o faci pentru ca incerci sa-l protejezi pe celalalt), nu face decat sa lase lucrurile rele sa se adune si ele de la sine nu se vor rezolva. Si astfel faci mai mult rau decat bine, pentru ca o problema pe care cei doi o discuta cu maturitate si dorinta de rezolvare, are mult mai multe sanse sa fie rezolvata, decat una care e ascunsa din dorinta de a-l proteja pe celalalt, sau si mai rau, din rusinea de a o spune, din frica de a spune ceea ce simti (ca cine stie, daca spui ce simti cine stie ce-ar crede celalalt – mai bine tine-l langa tine intr-o minciuna, intr-o imitatie de dragoste, de ce sa incerci sa ai ceva mai bun cu el?).

Dragostea ar trebui sa fie “la bine si la rau” nu? Dar cand “la rau” ramane ascuns din cauza lipsei comunicarii (sau poate a nepasarii), atunci in timp ce unul va crede ca totul e frumos si dragostea pe care o are e minunata, celuilalt ii vor scadea sentimentele pana la punctul inevitabil al despartirii. Si cand despartirea se produce, cine va suferi mai tare? Cel care nu mai simtea de mult acelasi lucru, sau cel care inca iubeste si crede ca omul de langa el e minunat?

Si uneori comunicare nu exista. Sau exista doar din partea unuia. Unul vorbeste si celalalt aproba. Ceea ce nu inseamna neaparat ca celalalt simte la fel, sau ca intelege, ci doar ca este de acord. Ceea ce uneori nu e suficient. Nu e de ajuns ca unul sa vorbeasca si celalalt sa aprobe, e nevoie ca amandoi sa stie sa exprime ceea ce simt, ce isi doresc, ce ii doare sau cine sunt. Si uneori asta nu se intampla. Si atunci, intr-o zi, el pleaca. Fara prea multe explicatii, caci asta ar fi mult prea complicat de facut si nu are rost sa se mai streseze. Pentru el viitorul lui e mai important decat ceea ce lasa in urma. Si atunci, ceea ce lasa in urma e de multe ori o inima ranita si o intrebare extrem de dureroasa… „de ce?”

Sa nu stii „de ce” poate fi foarte dureros. Sa nu intelegi motivul, sa nu intelegi cauzele plecarii lui, greselile pe care tu le-ai facut sau ce a dus la faptul ca el nu mai simte, e trist. Si multa lume nu ajunge sa inteleaga aceste lucruri, de aceea sufera in nestire multa vreme.

Sigur, punandu-ti intrebari, cautand raspunsuri, ai putea ajunge la niste concluzii (corecte sau nu, dar care te-ar putea face sa te simti mai bine). Dar asta nu schimba cu nimic faptul ca el a plecat fara sa-i pese de tine, faptul ca desi putea sa iti spuna „de ce” si te-ar fi scutit de multa suferinta inutila, nu a facut-o. El pleaca si poate ii e bine singur sau in bratele alteia, inconjurat de iubire, dar ce spune asta despre ceea ce simtea pentru tine inainte? Cat de mult ai iubit de fapt, daca dupa ce pleci, iti vezi fericit de viata ta ca si cand nimic nu s-a intamplat? Cand in urma ta persoana care te-a iubit si pe care spui ca ai iubit-o sufera, si tie nu iti pasa deloc de ea? Ai iubit mult prea putin, cu siguranta. Sau poate doar ai fost… “un prost”.

Si ea ramane si se invinovateste pentru o gramada de lucruri. Poate ar fi trebuit sa-i lase mai multa libertate (la ce e buna liberatatea daca nu ca sa iubesti?), poate nu l-a inteles (mai greu sa intelegi un om atunci cand nici el nu se intelege sau cand el nu comunica), poate in durerea ei a spus lucruri care l-au ranit, a facut ceva care l-a dezamagit, poate de aceea lui nu-i mai pasa, poate ceea ce ea i-a facut lui a fost atat de dureros, atat de dur incat el nici nu mai vrea sa stie de ea. Si ea se chinuie si ii pare rau pentru lucruri de care lui nici nu-i pasa, de lucruri care pentru el inseamna mult mai putin decat suferinta pe care o simte ea.

Si ii cere poate scuze si il roaga sa se intoarca si l-ar vrea inapoi… Dar inima lui era demult departe. Nu te-a iubit cand totul era “bine”, cum ar putea sa o faca acum cand tu esti numai suferinta? Mila nu-i cel mai bun motiv ca sa iubesti un om. Dar din pacate, uneori ea nu e nici macar motiv ca sa ajuti un om sa nu mai sufere. Si nu o faci, desi ai putea – mare suflet!

Si apoi ea creste… si realizeaza ca de fapt nu e vina ei ca el nu o mai iubeste, ci faptul ca el habar nu are cine e si ce vrea, habar nu are sa spuna ce simte si mai mult… el nu a iubit-o niciodata cu adevarat, comparand cu dragostea pe care ea simte ca a oferit-o si o poate oferi.

Si-atunci ti se deschid ochii si-ti amintesti de toate clipele in care tu-i spuneai ca il iubesti si el intorcea capul, de fiecare zi in care in loc sa vina la tine, el prefera sa iasa cu prietenii, de momentele cand aveai nevoie de el si el nu era acolo caci era prea ocupat sa-ti dea atentie, de momentele in care era prea obosit sa mearga cu tine undeva, desi tu nu fusesei niciodata prea obosita pentru el.

Si-atunci spui “pentru ce l-am iubit Doamne?” si iti dai seama ca dragostea pe care ai avut-o a fost de fapt atat de mica si ca el a gresit pentru ca nu a stiut sa spuna ce simte, pentru ca te-a lasat sa crezi in ceva ce nu era real, pentru ca te-a ranit si te-a lasat sa te chinui. Dar poate nu stia, poate a fost intr-adevar “un prost”, poate nu a facut-o din rautate. Uneori e mai bine sa pleci cu prezumtia de prostie decat sa crezi ca e vorba de rautate.

Si lui nu-i pare rau caci nu-si da seama ce ti-a facut si nu stie cat de mult bine ar putea o parere sincera de rau sa faca. Dar ea nu vine, sufletul lui e undeva departe, poate prea mandru sa considere macar o clipa ca a gresit si el ceva. Si acolo unde e nu stie prea multe. Nu despre tine cu siguranta.

Si daca esti puternica si crezi cu-adevarat in dragoste, iti poti da seama ca-ntr-o zi ai sa iubesti mai mult. Pe cineva care sa poata sa iubeasca mult mai mult decat el te-a iubit pe tine. O sa mai doara totusi o perioada, dar bucura-te de asta, caci e dovada faptului ca ai iubit. De-aceea lui ii e usor si pe el nu-l doare.

Dar nu e greu sa se intample altfel. Nu e greu sa incerci sa ii explici ce simti, de ce nu simti, ce iti doresti, de ce vrei sa pleci. Si cand exista bunatate in vorbele tale, cand iti pasa de ceea ce simte celalalt, cand iti dai seama ca vrei sa pleci (caci poate te doare sa mai stai sau ai nevoie de altceva) dar nu vrei ca celalalt sa sufere, atunci il poti face sa inteleaga. Atunci poti sta langa el sa il ajuti sa creasca, sa ii arati cum ar fi mai bine, sau ce solutii exista, nu sa il lasi plangand fara sa-ti pese.

Dar probabil nici tu nu stii prea multe, cum ai putea sa ii explici celuilalt ceva? Dar astfel, stiind, intelegand, in loc sa ramana plangand gandindu-se “cum a putut sa-mi faca asta??” ar putea ramane plangand gandindu-se ca a fost frumos, dar intr-adevar impreuna nu si-ar fi gasit fericirea. Si atunci, dupa ce durerea despartirii va fi trecut, se poate chiar ca cei doi sa ramana prieteni, poate chiar apropiati, caci nu degeaba au simtit ceva unul pentru altul (sau…?).

Si respectul si lucruri bune ar putea ramane intre ei, daca niciunul nu i-a gresit celuilalt, daca s-au pus reciproc pe primul plan, daca atunci cand suferinta unuia nu-l facea sa-si intoarca spatele iubirii si nici pe celalalt sa intoarca spatele lui. Caci nu-i gresit faptul ca nu iubesti, dar felul in care asta te face sa reactionezi poate duce la lucruri inutil de dureroase. Si cand nu-ti dai seama de asta si nu-ti pare rau…

Atunci cand egoismul, nepasarea, frica, lasitatea sau poate incapacitatea de a-ti asuma o responsabilitate te fac sa intorci spatele si sa pleci gandindu-te ca “nu e vina mea ca sufera” sau “ce-as putea eu sa fac?” sau “in fata suferintei suntem cu totii singuri”, atunci nu-i de mirare cata lume sufera “dupa un prost”. In fata suferintei el nu a fost singur, ci te-a avut pe tine langa el, a avut dragostea si intelegerea ta ce l-au ajutat enorm, dar faptul ca nu-si da seama inseamna poate ca prea putin a stiut sa le aprecieze si-atunci de ce sa-i pese, cand oricum nu te mai iubeste?

Si tu plangi si poate cresti, in timp ce el rade si poate nu invata nimic…

Dragostea ar exista mai usor daca oamenii ar fi mai potriviti pentru ceea ce-si doresc. Si suferinta ar fi mai mica daca oamenii ar fi mai atenti si la cei din jur. Dar e mai usor sa nu-ti pese decat de tine. E asa usor…

Si-atunci nu-ti pune intrebarea „ce am facut eu ca celuilalt sa-i fie bine?” Minciuna nu-i un raspuns bun si nici capul plecat…

Si uneori, “el” din acest text esti “tu”, draga cititoare…

…

Ioan Stoenica, 28 martie 2008

…

vezi si: The man-bear-pig

Vezi si: In cercul dragostei