Cenusareasa si adidasul Abibas

Voi folosi cel mai atipic inceput de poveste: Salut! Aceasta este o poveste. Nu veti fi mai inteligenti daca o veti citi, dar cu siguranta va veti simti mai bine descoperind poate cu stupoare faptul ca exista oameni si mai idioti decat voi. Asa ca sa incepem… stai, asta a fost inceputul. Atunci sa cuprindem…

 In casa aceea traiau aproape fericite 2 fete impreuna cu mama lor. Despre tatal plecat in Vietnam nu se mai stie nimic, nici macar Andreea Alpin nu i-a putut da de urma. Cele doua fete, pe care le vom numi in mod aleator Fata Mare si Fata Exagerat de Mare, erau exagerat de pupate in… de catre mama lor, care le facea toate poftele inca de la frageda varsta de 12 anisori. Atunci le-a readus acasa de la gradinita cu program permanent si exagerat de prelungit unde le dusese ca sa poata sa vada ea in liniste de problemele casei (schimbat programele la tv, deschis usa pt tipul cu pizza… plata in natura pt aceasta etc etc).

 Pentru ca nici mama si nici cele doua trantore de fete nu isi puteau murdari manusitele lor delicate facand treaba sau gatind, ele aveau nevoie de cineva care sa faca aceste lucruri in locul lor…Si se hotarara sa dea un anunt in ziar, anunt care suna cam asa: “angajam fiica vitrega in regim full time, pentru ajutor in gospodarie. Cerinte minime: limba engleza mediu sau avansat (limba turca reprezinta un avantaj), diploma de bacalaureat cu media de peste 8.50, experienta in domeniu de minim 10 ani. Varsta intre 9 si 18 ani. Conditii de lucru foarte avantajoase: concediu fara plata o zi pe an, munca neplatita 364 zile pe an (365 in anii bisecti), cazare si mancare gratuite (cu o chirie de numai 100 lei noi pe luna). Rog si ofer seriozitate!”

 De la postarea anuntului in ziar, telefonul incepu sa sune in continuu… Pentru ca nu mai faceau fata apelurilor primite, cele 3 au fost nevoite sa transforme una din camere in birou de relatii cu clientii, unde toate 3 erau angajate full time sa raspunda la telefon: “buna ziua, aici familia Zgarcitu, cu ce ne puteti ajuta?”. Pentru ca nu se gasea nimeni care sa indeplineasca toate conditiile impuse de anuntul din ziar, ele se hotarara sa faca un compromis si sa o accepte totusi pe o fata care avea doar nota 8.30 la bacalaureat, desi cu multe retineri, gandindu-se ca aceasta nota proasta reflecta faptul ca fata nu e buna de nimic…

 Si astfel, domnisoara Cenusareasa Papuc deveni noua angajata in casa familiei Zgarcitu… Ea era foarte fericita, pentru ca munca era cel mai mare hobby al ei… ii placea sa calce, sa mature, sa gateasca, sa spele… si mai ales sa aiba grijia de cele doua fete ale stapanei casei… satisfactia data de lucrul mult si bine facut o facea pe Cenusareasa sa fie tot timpul cu zambetul pe buze. Iar surorile si mama vitrega, cu un suflet mare si cald, se bucurau cand o vedeau pe Cenusareasa fericita… asa ca ii gaseau mereu ceva de facut… “Cenusareaso, fa masa! Cenusareaso, matura prin curte! Cenusareaso, spala vasele! Cenusareaso, cauta-mi vibratorul! Cenusareaso, ccuumm ssee opprreessttee vviibbrraattoorruull aassttaaa?? Cenusareaso, spala geamurile…” Si uite asa treceau 10 minute din viata Cenusaresei…

 Intr-o zi, un vestitor de la palatul unui tigan din sat anunta mare bal, cu scopul de a gasi o mireasa pentru fiul cel mare al bulibasei, in varsta de 14 ani. Gandindu-se la dragostea pura ce s-ar putea naste intre ele si frumosul Lamborghini al printului, Fata Mare si Fata Exagerat de Mare incepura sa sara in sus de bucurie… si Cenusareasa se bucura, pentru ca acum va trebui sa repare si podeaua rupta de saltul surorilor…

 Desigur, o disperare uriasa se ivi atunci cand fetele realizara ca din cele 5 dulapuri pline cu haine nu se putea alege o rochie potrivita pentru o astfel de ocazie rara, ocazie ce nu se iveste decat o data la 2-3 saptamani… in fine, dupa ce facura rost de minunatele rochii de la Ion Wersace si Emborio Armami, fetele erau gata de bal. Tocmai cand se pregateau sa iasa pe usa, una din ele realiza ca nu e prea indicat sa mearga la bal dupa o saptamana plina de jocuri si distractii prin batatura, fara sa faca dus! Asa ca se grabira spre baie si, dupa ce se stropira de cateva ori cu apa pe fata plecara spre bal. Doar nu era sa intarzie ele pentru un amarat de dus.

 Inainte de a pleca, fetele ii lasara Cenusaresei o lista cu ce are de facut pana a doua zi dimineata, cand se vor intoarce ele. Gandindu-se totusi ca e weekend, ele se hotarara ca macar acum sa nu ii dea cine stie ce de facut, asa ca renuntara la cerinte precum „gaseste agrafa pe care am pierdut-o in caruta cu fan” sau „pune si tu gramada aia de nuci in pod, uite aici furca”… rezumandu-se la chestii mai usoare, gen „muta si tu antena de pe casa in bradul ala inalt, poate se vede mai bine la televizor… daca nu, sa o muti inapoi…” si „dreseaza si tu cainele ala sa nu mai alerge dupa pisici si sa aduca ziarul din geanta postasului cand trece el dimineata prin fata curtii…” nimicuri din astea… Si plecara.

 Cenusareasa se apuca de treaba, bucuroasa sa caute solutiile ideale pentru a rezolva treburile pe care le avea de facut… Si, stiind ca pentru orice problema exista o solutie, chiar daca uneori da cu virgula, incepu lucrul. Taie cu drujba bradul de langa casa, astfel incat acesta cazu peste antena parabolica… spre norocul ei, programele se vedeau mai bine acum, cu antena in varful bradului. Altfel ar fi trebuit sa mearga pana la magazin sa ia cateva tubulete de superglue care lipeste si lemn, ca asa zice la reclama, si sa puna bradul la loc… eh, nu a fost nevoie de asta, ceea ce insemna si o economie de aproximativ 50.000 de lei pentru bugetul familiei Zgarcitu.

 Pentru problema cu cainele, ea se deghiza in pisica si il intarata nitel pe Lacomu’, cainele familiei… „miau-miau… miau-miau… am zis miau caine idiot!” Cainele incepu sa alerge spre ea, crezand ca este o pisica beata, dar cand sa sara pe ea, se trezi cu o scandura peste bot, aparuta din senin din spatele pisicii care inca mieuna, pentru a-i intra bine in cap cainelui faptul ca o pisica l-a facut sa fie pasionat de astronomie si de studiul stelelor verzi… Cenusareasa se piti apoi intre crengile bradului cazut, sa observe daca dresajul a mers. Dupa vreo doua ore in care nici o pisica nu isi facu aparitia prin zona cotetului,  in sfarsit una din cele 257 de pisici ale familie se apropie… mergea prudent, tiptil, tiptil, stiindu-l de frica pe Lacomu, si zona rau famata a cotetului acestuia… Din necesitatea de a-si dovedi curajul in fata unei pisicute, motanul Doua Pete Albe pe Spate in Stanga trecu prin fata cotetului cu coada fluturand in vant… gest care in mod normal i-ar fi cauzat moartea, la fel ca celorlalti 37 de motani care incercasera in mod disperat sa cucereasca aceeasi pisicuta parsiva. De aceasta data insa, Lacomu nici macar nu mai iesi din cotet. Misiune indeplinita, isi spuse Cenusareasa, iesind dintre crengile de brad cu picioarele amortite si plina de zgarieturi… Cainele isi vedea in continuare de cina, unul din cei 300 de pui de gaina ai familiei Zgarcitu…

 Pentru a-l face pe caine sa aduca si ziarul, Cenusareasa merse la posta, facu un abonament pe numele „Caine Lacomu” la singurul ziar wanna be care le-ar fi facut pe cele doua fete sa il deschida, ziarul „Opus Sclaviei”, astfel incat postasul singur ii arunca ziarul cainelui in fiecare dimineata…

 Intre timp, la palatul printului petrecerea era in toi. Fetele noastre, mai timide din fire, nu prea aveau curaj sa se bage in seama cu printul, inconjurat mereu de fotomodele angajate special ca sa-l faca pe acesta sa semene cu un adevarat don Juan… sau macar cu Ovi. Asa ca ele erau in unul din cele 13 turnulete ale palatului, impreuna cu cativa amici ai printului, care din pacate nu le prea puteau satisface, fiind destul de imobilizati la podea din cauza lanturilor de aur de 300 de karate si 257 de ju-jitzu si 50 de kg.

 Cenusareasa era acum trista si deprimata… toata lumea era la bal si se distra, si ea era singura acasa… pana aici, toate bune si frumoase, dar ceea ce o intrista era faptul ca nu mai avea nici o treaba de facut. Isi mai facu ea de lucru prin gradina, dar de cate ori poti sa cureti cotetul gainilor intr-o zi? Asa ca ea statea posomorata pe un scaun pe care tocmai il reparase, incercand sa dea aspiratorul pe reverse ca sa isi mai faca ceva de lucru… aspiratorul incepu sa sufle in casa tot praful pe care il avea in interior… dar, minune! Din norul de praf ce se forma, aparu zana cea buna… care intrase frumos pe usa si acum tusea pentru ca se inecase cu praful din aer… „De ce esti trista fata mea?” intreba ea cu o voce de Dark Vader, voce cauzata de masca de gaze ce si-o pusese pe fata pentru a putea respira prin norul de praf creat in mod voluntar si stupid de Cenusareasa… „Pai cum sa nu fiu trista, cand toata lumea e la bal si se distreaza, si eu nu mai am nimic de lucru? Deja mi-e dor de munca…” se plangea ea… „Fata draga, nu fii trista, fiindca e pacat! Fara lacrimi nu exista dor adevarat!” ii spuse zana cu o voce melodioasa si fixandu-si deasupra buzei o alunita falsa, pentru a semana cu idolul copilariei ei, Madalina Manole. Apoi continua: „uite, te vei duce si tu la bal! uite aici o rochie noua si cu sclipici, am luat-o de la second-ul ala de la colt, dar e adusa din Italia, si uite si niste adidasi originali Abibas, rosii, ca sa se asorteze perfect cu portocaliul si verdele rochiei…” „dar eu nu vreau sa merg la bal, vreau sa muncesc” spuse Cenusareasa cam dezamagita… „ba te duci la bal, sa nu te prind ca-mi strici povestea ca te sparg!” spuse zana cu o voce suava…

Dupa ce alerga jumatate de ora prin casa pentru a prinde doi soricei, timp in care pisicile din jur radeau de ea ca habar nu are sa prinda soareci, ii transforma pe acestia in doi armasari pur sange, o altoiala intre magarul din curte si gloaba vecinului de vizavi… dar albi! si dintr-un dovleac ramas de la halloween ii facu fetei o adevarata caleasca full options: decapotabila, prin urmare cu aer conditionat, sistem audio cu surround, puteai auzi tot din jurul tau, tapiterie din piele de oaie, scaune cu pozitie reglabila pe mai multe directii, usor de manevrat, o simpla ridicare a taburetului si o repozitionare dupa propriul simt decorativ, computer de bord cu agenda si pix luate de la magazinul de 38.000 si lipite pe bordul din lemn de nuc cu insertii din aluminiu ramase de la accidentul de anul trecut, atunci cand zana, gonind cu peste 30km/h intrase intr-o masina parcata regulamentar pe prundul garlii langa conducta de benzina ce trecea pe acolo pune punct ca e prea lunga fraza asta… 2 cai putere, cutie semiautomata cu levier din lemn de prun si bici de piele la capat, comenzi vocale (hais, cea, ptrrr)… total ecologica si cu un consum de o capita de fan la 100 km…ce sa mai, o bijuterie! Inainte de a-i da fetei cheile fictive ale trasurii, zana o atentiona pe aceasta: „fata mea draga, ai grija, daca nu esti in pat pana la ora 12 noaptea… vino acasa, nu mai are rost sa stai!” si completa apoi: „ahh, era sa uit, vezi ca la ora 12 vraja dispare, si totul va deveni cum era… ar fi bine sa nu te vada printul in hainele tale de munca, vrei sa fi printesa, nu servitoare la palat, nu?” Cenusareasa statu nitel pe ganduri la aceasta intrebare, si se hotari sa se abtina din a raspunde…

Si pleca spre palat… mai pe drum, mai prin sant, incercand sa struneasca pe cat putea de bine cei doi cai putere ai bolidului…

Intra in palat si se minuna… „vai, cata mizerie, cate farfurii murdare, uite si perdelele in ce hal sunt… ahh, aici e de mine!” si tocmai cand sa se apuce de treaba, printul o observa… si o invita la dans, uimit fiind de frumusetea adidasilor acesteia… o trase de mana repede, abia apuca biata fata sa prinda pamatuful de pe noptiera, ca se si afla pe ringul de dans. Printul o invartea in toate partile, ca un adevarat maestru al valsului,  invartire care ii prindea bine fetei, pentru ca astfel reusea sa stearga praful prin toate partile incaperii… parand in acelasi timp ca stie toate miscarile de dans posibile… Si tot dansand, stergand praful si mutand mana printului de pe fund, sani si alte locuri unde aceasta aluneca din greseala, Cenusareasa pierdu notiunea timpului… astfel ca, atunci cand cele 23 de ceasuri cu cuc din palat incepura sa ciripieasca miezul noptii, Cenusareasa sari ca arsa: „Vai de mine ce m-am fript, supa asta e fierbinte!” Apoi, tocmai cand printul o lua din nou la dans, ea realiza ca e miezul noptii, asa ca exclama: „Aoleu, cum am putut sa uit???” Si se zmuci din bratele printului, care ramase in mana cu sutienul ei, si fugi spre casa sa opreasca aragazul pe care il lasase aprins…  dar, in timp ce cobora scarile palatului, ea calca pe unul din sireturi, care se desfacuse, impiedicandu-se si ducandu-se de-a rostogolul pe cele 257 de trepte care duceau in parcarea multi-subterana a palatului… In aceasta coborare rapida si plina de adrenalina, fata isi pierdu unul din pretiosii adidasi Abibas, adidas pe care printul il gasi… Din motive necunoscute, printul se cam indragostise de Cenusareasa, dand dovada de destul de multa superficialitate, indragostindu-se de o fata doar pentru ca avea adidasi rosii… Insa el era acum hotarat sa o gaseasca, asa ca, dupa ce arunca adidasul fara pereche, anunta: „fata careia i se va potrivi acest sutien, aceea va fi sotia mea!” Asa ca a doua zi printul porni pe la toate fetele din sat, sa le pipaie in vederea gasirii norocoasei sotii… Din usa in usa, ajunse si la casa in care cele doua fete vitrege barfeau despre noaptea precedenta, nestiind nimic despre povestea cu sutienul, fata cu adidasi rosii sau faptul ca in 4 secunde printul va bate la usa lor. Deh, ele fusesera toata noaptea in turn, cu prietenii printului, aia in armura de aur…

„Cioc – cioc” se auzi la usa casei dupa cele 4 secunde de care ziceam… Deschide Fata Exagerat de Mare si vede printul: „Cine esti tu ma?” intreba ea politicos, nerecunoscundu-l pe print, intrucat acesta coborase dintr-un BMW, nu din Lamborghini. Printul le anunta ca una din ele ar putea fi deja castigatoarea marelui premiu al concursului „Te mariti si castigi”, asa ca fetele se grabira sa scoata hainele de pe ele, pentru a putea proba sutienul adus de print… Mai intai proba Fata cea Mare, dar pentru ca o strangea, aceasta il intreba pe print daca nu cumva are unul extra large… Printul ii arata un deget extra large si trecu la Fata Exagerat de Mare. Nici nu apuca fata sa isi scoata bine bluza de pe ea, ca printul deja intreba: „nu mai aveti si pe altcineva aici in casa, vreo fiica vitrega care va ajuta la curatenie cumva?” Fata Exagerat de Mare se simti ofensata, si il intreba pe print de ce ei nu ii da sansa la marele premiu? Printul o sfatui atunci sa probeze cei doi saci de rafie care erau aruncati pe jos, in ideea ca acestia ar putea sa fie indeajuns de mari sa ii cuprinda bijuteriile (desi nu erau, probase de mult fata), si se indrepta cu sutienul spre mama fetelor… in timp ce aceasta il proba, printul se intoarse la credinta, incepand pentru prima oara in viata sa nu se mai roage la taica-su, ci la Dumnezeu, sa nu cumva sa i se potriveasca babaciunii sutienul… Daca nu ar fi fost prinse intre ele, cele doua cupe ale sutienului i-ar fi acoperit sfarcurile, dar asa, printul rasufla usurat, isi recupera cam cu sila sutienul si se pregati de plecare… cand, in casa intra Cenusareasa, plina de balegar si cu lopata in mana… Printul, plin de respect si foarte bine crescut, se abtinu din a face misto de fata din pricina faptului ca avea un adidas rosu Abibas si unul roz Naichi, si se hotari sa o lase si pe ea sa incerce sutienul… Fiind sigura ca nu ar cuprinde-o cu stratul de 5 cm de balegar de pe ea, Cenusareasa se duse sa faca un dus, si apoi proba sutienul, curioasa fiind sa vada daca i se potriveste sau nu. In timp ce se chinuia sa il inchida la spate, ea constata cu uimire cat de mult seamana modelul acestuia cu cel al bikinilor ei originali marca Bucci, si dupa 5 minute in care toata lumea astepta cu sufletul la gura sa vada daca i se potriveste, ea reusi in sfarsit sa il inchida. Din pacate, sutienul ii era mare, Cenusareasa constatand astfel ca vraja zanei implica si o operatie de adunare, 80 cm + 12 cm = 92 cm care atrasesera atentia printului in seara balului (imediat dupa minunatii adidasi rosii Abibas). Fata returna sutienul printului si se intoarse la treaba, mai avea de mutat inca vreo 257 de nuci, si furca deja se rupsese…

Printul pleca si el, un pic cam trist,  intrucat o data cu Cenusareasa, el epuiza toate cele 7 fete din sat care ar fi putut proba sutienul (restul nu prea aveau cum sa fie fata misterioasa de la bal, intrucat una era negresa, doua erau plecate in Italia sa isi castige o paine in mod cinstit, pe trotuarul din fata unei brutarii, iar restul de 3 fete aveau sub 4 ani. „Nu-i nimic” isi spuse el, „astept urmatorul bal, chiar daca pana atunci voi fi deja batran, voi avea si eu 14 ani si 9 luni, ahh, ce varsta minunata…” si pleca tinand in mana sutienul misterios,  fericit fiind totusi ca desi nu si-a gasit iubirea vietii lui, despre care sa scrie si sa cante o manea, macar a cautat-o, nelasand sa treaca pe langa el sansa de a gasi fata cu adidasii exagerat de rosii, pe care o visase de atatea ori, de cel putin 2 ori si jumatate…

 Si tot cu aceasta ocazie, autorul ala complet tampit si cu gandul prin padure al acestei povesti, constata pentru a 257-a oara ca de multe ori lucrurile nu se termina asa cum te-ai astepta. Ci asa cum ai vrea tu sa se termine! Pentru ca TU scrii propria ta poveste… in cazul asta, EU!

                   THE END!!

  autor: Ioan Stoenica (candva prin 2006 cred)

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Prin mintea inimii și etichetat , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Cenusareasa si adidasul Abibas

  1. Foarte tare povestirea! 🙂

    Apreciază

  2. alex zice:

    salut!
    ai cam exagerat cu rochia ! (portocaliu cu verde da-o in colo de treaba) in rest e realistica povestea :)))

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s