A fost odata ca niciodata, normal, un imparat si o imparateasa…

 Si traiau ei fericiti, pana cand, intr-o zi – sau poate era noapte, nu se stie – imparateasa nascu o fetita… Din cauza pozitionarii incorecte a acesteia, imparateasa avu o nastere cu cateva mici complicatii, in sensul ca muri imediat dupa nastere! Ce bafta pe imparat, care oricum o insela cu o servitoare si nu stia cum sa ii spuna.

 Deci, imparatul se insura imediat cu servitoarea respectiva, pe care o facu astfel imparateasa…si mama vitrega a fetitei. Abia apoi se gandi ce nume ar putea sa ii puna copilului, pentru ca ii trebuia un nume, altfel cum ar fi strigat-o mama vitrega cand avea nevoie de ea sa faca vreo treaba? Si se gandi el sa ii spuna Gherghina, pentru ca tocmai manca niste gherghine. Dar parca nu suna bine, si atunci se gandi sa ii spuna Vasilica, pentru ca mereu isi dorise un baiat. Nuu, nici asta nu era destul de bun. Pentru ca ramase fara inspiratie, imparatul de-te veste in tara ca cine vine cu o idee de nume pt fiica lui ii da jumatate de imparatie si un Mertzan cadou! Pentru ca in fata castelului se forma o coada ce ii amintea imparatului de epoca de aur, acesta isi retrase anuntul.

 Cu toate astea, lumea de afara striga:

 –         Spune-i Maria!

–         Ba nu, spune-i Filofteea

–         Nu nu, spune-i Doinita!

–         Nu te lua domne dupa astia, da-i domne un nume romanesc, traditional, spune-i Mohamed!

–         Domne, vezi bre ca e fata, nu e baiat!

–         Atunci sa o cheme Scufita Rosie! Sau Punguta cu doi bani!

–         Hai domne, iesi de aici ca ai baut prea mult…

Si un grup binevoitor il lua pe sus pe betivanul respectiv, gandindu-se ca ii fac un bine, pt ca daca ar fi primit Mertzanul de la imparat l-ar fi condus in stare de ebrietate si ar fi facut accident. Ar fi putut chiar sa moara… Asa ca il aruncara in prapastia din apropierea castelului, doar doar s-o trezi de la curentul de aer. In timp ce cadea el asa, in urma lui se auzi un suierat: “spuneti-i Elviiissssss”.

Pentru ca nici un nume nu era suficient de bun si oricum ramasese fara idei, imparatului i se trezi pe chelie sa ii spuna Alba ca Zapada! Si, desi afara era vara in toata regula, asa ii ramase numele fetei. Acum imparatul era foarte fericit, mai ales datorita Mertzanului pe care il castiga pt ca venise cu ideea pentru numele fetei…

Si crestea fata noastra intr-un an cat un caine intr-o luna… Si treceau anii, si cresteau cainii, chiar mureau de batranete, si Alba ca Zapada ajunse si ea la o varsta… Avea acum 5 anisori. Dar pt ca la varsta asta mama vitrega nu putea sa profite prea mult de pe urma ei, trecem mai departe cu repezitorul si ajungem la varsta care ne intereseaza. Asadar, Alba ca Zapada, careia ii vom spune Alba, ca e mai scurt si mi-e lene sa scriu de fiecare data tot numele, ajunse acum la varsta de 16 ani… Ehe, si ce frumoasa s-a facut…numa buna de………scos la plimbare.

Dar mama vitrega era o femeie foarte rea…dar bunaaa… cel putin vazuta de la spate si cu lumina stinsa! Avea gusturi imparatul (era cam orb). Si, prin urmare, imparateasa o trata pe Izaura, pardon pe Alba, ca pe o sluga de la palat. De fapt, ca sa nu mai plateasca servitorii i-a concediat si a lasat-o pe Alba cu toata treaba. Si muncea ea de dimineata pana seara, asa de mult muncea ca devenise un hobby.

Imparateasa, nu doar ca era foarte vitrega, era si foarte increzuta. Ea se credea cea mai frumoasa femeie din lume, asta pt ca toti o pupau in fu…dula mai era imparateasa. Dar, intr-o zi, ea isi cumpara o oglinda. Si atunci isi dete seama ca de fapt arata foarte urat. Dar, ca sa nu se simta prost, il plati pe duhul din oglinda sa ii spuna mereu ca e cea mai frumoasa… Si duhul, pt ca avea nevoie de bani ca sa ii implineasca dorinta lui Alladin, se angaja part-time fara carte de munca la imparateasa cea urata. Asa ca, atunci cand imparateasa avea chef de o confirmarea a frumusetii sale nemaivazute, se ducea la oglinda fermecata si o intreba:

 –         Oglinda oglinjoara, cine e cea mai tare gagica din tara asta de ca**t? Si duhul ii raspundea, cam cu jumatate de gura si uitandu-se la o poza cu Angelina Jolie:

–         Tu esti, imparateasa mea…

Si tot asa, pana intr-o zi, cand pe langa oglinda cu pricina trecu Alba… frumoasa, cu parul lung si despletit, mai ca matura pe jos cu el, cu buzele rosii, date cu ruj de la Miss Maybeline cu sclipici, ochii fardati discret cu mov…sau poate erau cearcane, oricum, duhul ramase uimit de frumusetea fetei si se hotari sa isi dea demisia. Valorile sale morale nu ii permiteau sa spuna despre imparateasa ca e mai frumoasa decat Alba sau decat orice alta femeie din lume. Asa ca, in seara respectiva, cand veni imparateasa si puse vesnica intrebare, duhul ii raspunse politicos: “Fuck you! Alba e cea mai misto, sa moara mama!”

Auzind aceasta, regina se supara foarte tare si incepu sa planga…aratandu-si astfel latura sensibila pe care nimeni nu o stia…de fapt ii intrase ceva in ochi. Cand isi reveni, se hotari sa remedieze situatia si sa scape de Alba pt totdeauna! Si chema la ea un vanator priceput, cu experienta…Vanatorul era deja celebru prin faptul ca omorase lupul care o mancase pe Scufita Rosie si pe bunicuta. Asa ca il chema la ea si ii porunci sa o duca pe Alba in padure si sa ii aduca inima ei pe o tipsie… Auzind acestea, vanatorul ramase socat: de unde sa ia el o tipsie la ora aia? Pleca totusi ca sa implineasca dorinta imparatesei.

 O trezi pe Alba din somn si ii zise sa faca o excursie cu cortul prin padure… Alba, desi nu il cunostea pe vanator, pentru ca i se parea ca arata bine fu de acord cu plecarea cu cortul. Oricum, ea nu iesise niciodata din curtea palatului, deci o astfel de iesire i-ar fi facut bine. Asa ca, dupa 2 ore de facut bagaje, Alba era gata. Vanatorul nu mai putea de nervi, pentru ca nu ii placea sa astepte. O lua pe Alba de o mana si pleca cu ea spre inima padurii. 

Intunericul era gros, nu se vedea nici macar la un metru in spate. In fata se vedea, ca Jeep-ul avea faruri si proiectoare… Si mergand ei pe o poteca stiuta numai de vanator, ajunsera la o bifurcatie unde drumul se impartea in 3 directii. Conform indicatoarelor, inima padurii era la dreapta, la 2 km. Si isi continuara ei drumul, trezind toate animalele cu zgomotul facut de masina… de, era diesel. Ajunsi in inima padurii, mai exact in atriul drept al acesteia, vanatorul o cobori pe Alba din portbagaj si scoase pusca. Alba, fericita nevoie mare ca a plecat in excursie, se apuca sa culeaga floricele la lumina farurilor. Timp in care vanatorul incarca pusca…Si isi puse tinta… dar Alba il vazu! Si cu niste ochi mari si gingasi si tristi, il privi pe vanator si ii spuse: 

–         Te rog, nenea vanatorul, nu ma mai orbi cu farurile alea, ca uite, imi lacrimeaza si ochii mama ma-sii de treaba

Auzind acestea, vanatorului i se facu mila de Alba… si se gandi sa nu o mai impuste… sa ii scoata mai bine ochii… Dar, cand se apropie de Alba, avand in mana cutitul lui tip Rambo, vazu cat de frumoasa este… si el statuse atata timp in padure…departe de orice fiinta umana, si era satul de iepuri si vulpi! Asa ca se hotari sa o vio…lete culegea Alba in timp ce vanatorul o privea cu jind…

Si se gandi el ce se gandi, si se hotari ca mai bine sa nu o omoare, ca ar fi mai bine sa o tina de rezerva pentru cand nu va mai putea sa prinda iepuri… Si o abandona acolo. Pleca inapoi cu masina spre palat. Dar pentru ca imparateasa ii ceruse inima fetei, acesta trecu mai intai pe la un amic albanez care se ocupa cu vanzarea de organe, si cumpara o inima pt imparateasa cea rea…

Ajuns la palat, vanatorul ii dete imparatesei inima second-hand luata din talcioc, facand-o astfel foarte fericita…

Intre timp, Alba culegea in continuare floricele pe campii, de fapt prin padure…si desi nu vedea nimic ca era bezna, ea tot culegea. Si se facu dimineata. Abia atunci ea isi dete seama ce s-a intamplat: culesese numai buruieni si flori uscate! Si se oftica foarte tare… Si incepu sa mearga in stanga si in dreapta sa caute drumul spre casa. Si, tot invartindu-se ea asa, in patrat, constata ca s-a cam ratacit. Atunci isi scoase palm-topul dotat cu sistem de localizare prin satelit in care download-ase harta detaliata a padurii, si se uita sa vada unde e palatul. Dar, surprize-surprize: aparatul nu functiona! Asa ca ce zice ea: “Am pus-o!” Si se hotari sa mearga la nimereala ca poate o ajunge undeva.

Dupa cateva ore de mers vazu in departare un indicator. Ea se bucura, crezand ca acel indicator o va ajuta sa ajunga acasa, dar, cand se apropie, constata ca pe indicator scria “te-ai ratacit”. Ceea ce nu o ajuta prea mult, pentru ca stia deja lucrul asta. Si astfel mergea ea prin padurea pustie, unde picior de om nu mai pusese piciorul inainte, si tot mergea, si se minuna de cat de nesimtiti sunt oamenii ca arunca pachete de tigari si sticle prin padure, si tot mergea, si mergea, si pana la urma, dupa atat mers, ajunse sa isi dea seama ca a obosit si ca-i e foame! Si intra la o benzinarie sa ia ceva de mancare. Apoi pleca iar, cu gandul sa mearga pana gaseste pe cineva pe care sa il intrebe drumul spre casa… Dar pentru ca nu gasea pe nimeni, iar celularul nu mai avea baterie, se hotari sa ramana peste noapte in padure. Oricum nu avea de ales…

Deci, cand isi pierduse orice speranta de a mai prinde telenovela preferata, Alba vazu printre copaci o casuta… Tantaniisss…Si se apropie ea asa, incet, si se uita pe geam. Si ce vazu? Un afis cu poza unui individ pe care scria “wanted”, asta vazu pe geam! Pentru ca nu scria de nici o recompensa, Alba lasa afisul si se apropie de usa… Testa cu un deget clanta, sa vada daca nu cumva frige, ca asa vazuse ea in filmul “Singur acasa”, apoi intra prin efractie, folosindu-se de cartea de credit pe care o sparlise de la tacsu’. Inauntru ce vazu ea? Nu vazu nimic, ca era lumina stinsa! O aprinse si apoi vazu 7 patuturi, o masa cu 7 scaunele, iar pe masa 7 farfuri…iar pe una din cele 7 noptiere erau 7 baterii 777. Si pentru ca era cam lesinata de foame se apuca si manca din cele 7 farfurii, pana le goli pe toate, apoi se culca de-a curmezisul pe cele 7 patuturi, pentru ca altfel nu ar fi incaput. Oricum ii ieseau picioarele in afara. Nu mai avu timp sa se intrebe ce e cu lucrurile in miniatura si de ce predomina cifra 7 pentru ca si adormi…Iar dupa zambetul ce i se asternu pe fata s-ar putea spune ca avea un vis interzis minorilor…probabil cu vanatorul cel sexy!

In timp ce Alba dormea linistita, padurea se zguduia din cauza unui zgomot asurzitor, zgomot ce se vroia a fi un cantec de voiosie…dar de unde venea acest tril? Nuu, nu era Pavarotti…si desi toate animalele se piteau care pe unde apucau si isi puneau labele sau ghearele sau aripile sau ce mai aveau pe la urechi, nu, nu era vorba nici de formatia Pops…Ce varianta mai ramanea atunci? Evident, erau cei 7 pititci care se intorceau de la munca. Ei lucrau in mina, cautand diamante… cica! Asa ii mintise sefu lor, unu, Cozma parca ii zicea. Si desi nu gaseau nimic in mina si nici nu erau platiti, ei continuau sa caute, probabil din obisnuinta. Ei erau proprietarii casutei din padure, casuta de care primaria nu stia si care era amplasata ilegal pe pamantul acesteia. Si cantand ei asa vesel, a paguba, ajunsera in final acasa. Cand se apropiara, vazura beculetul rosu de la intrare clipind… acesta avertiza ca cineva intrase in perimetrul de siguranta, iar faptul ca pe jos nu era nici un cadavru insemna ca sistemul nu a functionat cum trebuia… si deci individul era inca acolo! Asa ca, inarmati cu tarnacoapele si cu lopetile, ei ii sunara pe amicii lor Horea, Closca si Crisan ca sa porneasca o rascoala. Dar acestia aveau treburi mai importante, erau cu gagicile la bar… vorbindu-le despre cum e sa fi tras pe roata.

Asa ca piticii nostri, Mofturosul, Somnorosul, Pofticiosul, Jegosul, Sadicul, Filozoful si Ion se apropiara prudenti de usa. Inimile le bateau puternic… mai putin Somnorosului, care adormise in fata usii. Pentru ca usa era inchisa pe dinauntru, ceilalti 6 pitici il folosira pe Somnorosul pe post de berbec pentru a deschide usa. Si intrara astfel in casa. Unde ce sa vada? Nimic, ca si acum lumina era stinsa! Apasara pe comutator si atunci ce constatara? Ca becul se arsese! Noroc ca aveau la ei felinarele pe baza de licurici, si astfel reusira sa schimbe becul… intrebandu-se in acelasi timp daca nu cumva o mai fi in garantie, ca sa il duca la reparat! Apoi observara ca farfuriile cu mancare sunt acum fara mancare, si ca tacamurile toate sunt murdare… Totii ochii se indreptara catre Pofticiosul! Dar acesta, cu o privire nedumerita exclama: “It wasn’t me!” (a se citi ca la melodia lui Shaggy).

Intre timp, Somnorosul isi tara oasele obosite spre patutul lui. Si asezandu-se pe pat incerca sa ia o pozitie cat mai comoda…dar parca ceva il incomoda! Si se rasuci el de cateva ori pana cand vazu ca ceea ce il inghioldea erau de fapt doua picioare… Reactia imediat urmatoare fu una cat se poate de fireasca: le muta mai intr-o parte si isi facu loc langa ele, sa poata dormi linistit…

Noroc ca observara ceilalti ce se petrece si il mutara undeva la loc sigur, fara sa realizeze ca l-au bagat in congelator. Asta ca sa isi dea ei seama ale cui sunt picioarele respective si de ce si le-a lasat cineva acolo. Atunci unul din ei spune ca trebuie sa fie cineva de la palat!

–         Cum ti-ai dat seama? intrebara ceilalti.

–         Pai nu vedeti ca poarta 42 la pantofi? Traieste pe picior mare, clar e de la palat…

Ceilalti fura de acord… Dar ce sa faca ei acum cu doua picioare, ca ei aveau deja cate o pereche fiecare. Si se hotarara sa le adauge la masa, ca ar arata bine masa si cu 6 picioare. Dar cand sa ia picioarele din pat constatara ca de ele era lipit un corp. Si tragand ei patura la o parte, constatara ca de fapt nu era numai un corp, ci si un cap, si doua maini. Unul dintre ei chiar se gandi ca ar putea sa porneasca o afacere cu vanzari de organe… Acum intrebarea ce le trecea prin minte piticilor si ii tulbura in acelasi timp, era: “O fi inceput Tom si Jerry?” Dar pentru ca nu incepuse, se hotarara sa vada ce e de facut cu cadavrul ala…Doar ca, ce sa vezi? Cadavrul incepu sa se miste…

Atunci Filozoful le explica celorlalti ca este vorba despre niste spasme musculare, contractii involuntare ale muschilor ce se produc ca urmare a…dar explicatia ii fu oprita de faptul ca respectivul cadavru se ridica in picioare! (si de faptul ca povestitorul nu stie care este explicatia).

Piticii incepura sa alerge isterici prin casa, lovinduse de toate obiectele mai ceva ca o bila la un joc de pinball…Pana cand…TILT! Se oprira. Atunci Mofturosul spuse:

–         Mie nu imi place sa alerg, hai sa facem altceva… 

Pentru ca toti se uitau la el mirati, acesta se aseza pe pat, langa Alba, sa se odihneasca un pic. Ceilalti strigau la el:

–         Nu te aseza langa monstru, te va manca de viu!! Run for your life!!

Dar Mofturosul nu ii baga in seama, poate si pentru ca nu stia engleza…I se parea o limba mult prea comuna…

Atunci Alba isi lua inima in dinti si spuse: “Ba ce gust naspa de sange…” Apoi se adresa piticilor:

–         Nu va fie frica, nu va mananc…m-am ratacit prin padure si am ajuns aici…imi pare rau ca v-am mancat mancarea si ca v-am rupt arcurile la saltele…

Atunci Sadicul exclama:

–        Ia uite ma, si pentru atata lucru pierdem noi Tom si Jerry? Eu zic sa o linsam!

Filozoful spuse:

–         Sa nu ne pripim, sa analizam aceasta situatie metempsihotica si sa ii descoperim meandrele sinuoase astfel incat…

Dar in acel moment se trezi cu un bocanc peste gura aruncat de Sadicul care avea pofta de o friptura in sange…Mofturosul adauga:

–         Dar mie nu imi place friptura in sange…

Somnorosul adauga si el:

–         Baa, scoteti-ma din congelator ca am inghetat…

Amintindu-si de el, ceilalti se grabira sa il scoata din congelator. Si pusera cubul de gheata la dezghetat langa soba…intr-un lighean, sa nu faca balta pe jos…ca asta l-ar fi deranjat pe Jegosul care nu suporta acel lichid transparent si scarbos pe care unii il numeau “H2O”…

Apoi se apropiara de Alba ca sa afle mai multe detalii…si dupa ce ii ascultara povestea trista, piticii realizara un lucru: Tom si Jerry se terminase! “Fir-ar sa fie!”, spusera ei, “si era tocmai episodul cand Jerry devenea invizibil…” Dar trecand peste asta si amintindu-si ca pot sa se uite in reluare a doua zi, ajunsera la adevarata problema, si anume faptul ca Alba ii lasase fara mancare! Pofticiosul, gandindu-se la bunatatile de la palat propuse sa o tina pe post de bucatareasa ca sa se revanseze fata de ei… si oricum avea nevoie si de un loc unde sa stea…Si asa le ramase invoiala. Ea facea toata treaba si piticii se uitau la televizor! Alba era acum mai fericita ca niciodata, pentru ca scapase de mama vitrega si de muncile la care o punea aceasta, si desi ajunsese din lac in put, era mai bine in put decat in mocirla de acasa…

Intre timp, imparateasa cea nasparlie o ducea bine. Pana intr-o seara cand se duse iar la oglinda sa-si confirme frumusetea cosmica si stralucirea astrala… Duhul primise in ziua respectiva un sms de la prietena lui Sfanta Vineri, care ii spusese ca intr-una din perindarile ei prin padure o vazuse pe Alba la casa piticilor. Asadar duhul ii spuse imparatesei ca desi nu mai e chiar asa respingatoare dupa operatia estetica si ca acum te poti uita la ea fara sa vomiti, tot Alba e mai frumoasa, si desi oricum ar fi fost mai frumoasa si daca era moarta, ea nu era deloc asa. Auzind acestea, imparateasa se facu neagra de furie, ceea ce nu o deranja foarte tare pentru ca ei ii statea bine in negru! Primul lucru pe care il facu apoi a fost sa il cheme la ea pe vanatorul tradator. Acesta incerca sa se scuze:

–         Marita imparateasa, indurare, eu i-am scos inima, asa cum mi-ati poruncit, dar de unde sa stiu eu ca mai are una?

–         Cum sa mai aiba una ma? intreba mirata imparateasa…

–         Pe cuvantul meu, se poate, am vazut eu cat eram la spital niste dosare secrete si zicea ca e posibil…

–         Ce dosare ma?

–         Dosarele X marita mea…

Credula, imparateasa se minuna de cele auzite dar isi puse in minte ca a doua oara sa nu mai dea gres…Vanatorul, usurat de faptul ca a dus-o de nas, se indrepta spre iesire, urmarind indicatoarele pe care scria “exit”. Moment in care imparateasa porunci:

–         Pe Vasile vanatorul sa il aruncati la groapa cu furnici!

Servitorii il luara pe sus pe vanator si ii spusera:

–        Hai la groapa cu furnici

Vanatorul incepu sa tipe:

–         Aaa, nuu, va rog, orice dar nu asta!!! apoi intreba: Dar unde-i groapa asta?

–         Ba-i aici, ba nu-i aici! spusera servitorii in timp ce il leganau frumos de la stanga la dreapta…

Acum, imparateasa cocea la foc mocnit un nou plan ca sa scape de concurenta…Si o chema la ea pe cea mai vestita vrajitoare, Mama Omida, adevarata fiica si nepoata, verisoara si cumnata celei mai mari bunici pe care o avea…cea mai intunecata fiinta vazuta si nevazuta, atat de intunecata incat atunci cand te uitai la ea ziceai ca te uiti cu ochelarii de eclipsa! O chema la ea si ii spuse:

–         Am nevoie de o vraja puternica, pentru a scapa de Alba!

Auzind aceasta, vrajitoarea ii zise:

–         Da mancati-as, marca banu’ la baba si sa vezi ce te rezolva ea…

–         Aaa, accepti un cec? Ca sunt cam stramtorata cu banii acum… spuse imparateasa.

–         Baga la baba, si ia da-mi matale si inelul ala pe care il ai, ca sa fie vraja mai puternica…

Imparateasa uitase parca de functia pe care o avea si se lasa fraierita de vrajitoare, in speranta ca rezultatul va fi cel asteptat… Dupa o ora in care ii daduse babei tot ce avea prin casa ca sa mearga vraja, imparateasa intreba:

–         Ei, merge?

–         Haoleu, ce-ai facut bre, m-ai desconcentrat de la incantatie, trebuie sa o iau de la inceput acu… Ia zi, ce masina ai?

Pentru ca nu ajungea la nici un rezultat, imparateasa o arunca si pe baba la groapa cu furnici, unde era si vanatorul, plin de basicute si cam suparat…

Apoi isi dete seama ca daca vrea ca ceva sa iasa bine trebuie sa faca singura…Si se puse pe treaba. Se deghiza intr-o baba urata si zbarcita, ceea ce nu presupunea decat sa isi puna un batic in cap si sa mearga mai cocosat…si se duse spre casa piticilor. La care ajunse cu usurinta dupa ce cauta adresa in cartea de telefoane a rezidentilor ilegali… “Asadar, aleea nucilor nr 13, comuna Padureni, al doilea tufis pe dreapta…” murmura ea in timp ce isi prindea degetele in butoanele sistemului de navigatie prin satelit al masinii…

Ajunsa in fata casei, incepu sa bata la usa. Dar nici un raspuns. Nu era nimeni acasa. Piticii erau la munca iar Alba culegea ciupercute prin padure… Asa ca astepta baba pitita dupa coltul casei pana se plictisi. Atunci aparu si Alba, care intra in casa fara sa simta pericolul ce o pandeste pe la colturi… Baba batu iar la usa. Alba, increzatoare, deschise. Si baba incepu sa faca reclama la un pieptene, pe care il vrajise inainte de a pleca de la palat. Alba, satula de comis-voiajori din astia care o deranjau zilnic ii inchise usa in nas. “Auzi la ei, nu stiu cu ce sa mai vina acum, vin cu piepteni…” isi spuse Alba, suparata ca nu era un baiat dragut cel cu pieptenii…asa poate ar fi cumparat! Baba, nervoasa, isi propuse sa mai incerce o data. Si se intoarse de data asta cu un mar vrajit, cumparat de la un mosneag cunoscut sub numele de Adam…

Alba iar deschise usa, si atunci baba sari la gatul ei si ii baga cu forta marul pe gat! Astfel Alba nu mai putu sa respire si muri un pic. Imparateasa, fericita ca nu a trebuit sa duca munca de convingere cu Alba pentru a o face sa muste din mar, se intorcea acum victorioasa spre palat. Si era o victorie importanta, mai ales ca lupta se tinuse in deplasare!

Alba devenise acum prima femeie din lume care avea in gat marul lui Adam. Problema era ca din cauza asta ea zacea blana pe jos in fata casei. Si asa o gasira piticii cand se intoarsera de la munca. Cand a vazut-o cum zace acolo, culcata pe pamant, Sadicul a exclamat:

–         Vai, saracuta, daca mai sta mult asa o sa raceasca…Eu zic sa o ridicam, sa stea in picioare.

Cu ochii in lacrimi, Pofticiosul spuse:

–         Cum sa o ridicam, nu vezi ca e moarta? Si ce prajituri bune facea…

Dar Sadicul avea raspunsul pregatit:

–         Cum, o sprijinim cu funia asta de creanga aia de sus din brad…o sa stea la fel de dreapta ca si inainte…

Somnorosul, cu o tristete ce i se citea pe fata, spuse si el:

–         Mai incet ma ca nu pot sa dorm, mama voastra de nesimtiti!

Piticul Ion, care pana acum fusese absent, dar care se dovedi a fi pasionat de sapat, intreba:

–         Nu ar trebui sa o ingropam?

Mofturosul, speriat putin de chestia asta spuse:

–         Faceti ce vreti, dar eu nu sap ca imi murdaresc manutele…

In timp ce se certau ei asa, pe acolo trecu in BMW-ul lui x5 un smecher de cartier al carui tata avea mai multi bani decat tot cartierul unde era el smecher la un loc… Si coborand geamul electric se uita sa vada ce se intampla acolo… Si o vazu pe Alba! Faptul ca intrase in putrefactie nu ii afecta prea tare frumusetea, iar gura ei ce ramasese deschisa il facu pe smecherul nostru sa intrebe:

 –         Auzi vere, cat e ora?

Unul din pitici ii raspunse ca e ora 3, dar smecherul completa:

–         Nu vere, cat e ora…stii tu…sa o iau cu mine o ora…si sa o ia si ea o ora…

–         Adica doua ore? intreba Jegosul…

–         Nu vere…cat costa?…stii tu…

Pentru ca piticii nu se prindeau de loc ce vrea sa zica respectivul, acesta se apuca sa le faca o schema! Avea talent baiatu’, ca dupa ce vazura schema respectiva piticii incepura sa se gandeasca ca poate ar fi mai bine sa nu o mai ingroape pe Alba, si sa o tina pentru ei asa…pe post de papusa. Dar cand vazura geanta plina cu bani pe care smecherul o scoase din portbagaj, ochii li se transformara repede in semne de $$$ si o inghesuira pe Alba in portbagaj. Si pleca tipul…

Pe drum, din cauza denivelarilor din padure si a faptului ca masina avea suspensiile cam tari, Alba era zguduita si data cu capul de toti peretii. Ceea ce duse la iesirea marului din gat. Cand ajunse la destinatie, destinatie necunoscuta noua, smecherul se grabi sa o scoata pe Alba din portbagaj. Si atunci vazu langa Alba marul… “Ma si le-am zis sa nu mai manance in masina, mama lor de copii obraznici! Gata cu joaca la mine in masina…” Apoi vazu ca Alba misca… O ridica repede dar pana sa se desfaca la pantaloni Alba inchise gura… “Bai si am dat atatia bani pe ea…” gandea el…Dar Alba cand il vazu cat de frumos este, cu cercei pe unde iti poti imagina si plete si haine labartate, se indragosti pe loc de el!

–         Eroul meu, spuse ea, cum iti voi putea multumi vreodata ca m-ai salvat de la moarte?

Atunci tanarul scoase din buzunar schema pe care le-o desenase piticilor…visul sau de-o viata…si ce credeti? Asta era si visul Albei… Exact acelasi vis, chiar si ea avea acasa la palat o astfel de schema…cu ea impreuna cu un baiat…facand…mi-e rusine sa zic…o partida de…e destul de rusinos… o partida de remmy in bucatarie! Na ca am zis-o!

Descoperind ca si el are exact acelasi vis ca si ea, Alba trase concluzia ca poate sunt frati gemeni. Dar nu erau, si prin urmare puteau sa joace remmy linistiti…adica linistiti ca imparateasa nu ii va deranja… Si smecherul o prezenta pe Alba prietenilor sai de bani gata si o duse la el acasa unde isi implinira amandoi cel mai mare vis…Apropo, ea a castigat, ca a terminat prima! Adica piesele de la joc…

Si au trait ei fericiti, jucand remmy in fiecare seara, pana la adanci batraneti. De la o varsta insa, partidele de remmy se imputinara, pentru ca se instalase o rutina in acest joc care il mai facea pe el din cand in cand sa joace si cu vecina de vis-à-vis… Ea stia acest lucru si nu o deranja, pentru ca si ea juca remmy cu postasul cand mai trecea pe la ea si era singura acasa…Era om de treaba laptarul…pardon…instalatorul!

Imparateasa cea hidoasa nu a ramas asa toata viata, pentru ca la un moment dat a avut un accident si a trebuit sa fie bagata in gips in totalitate. Ceea ce o facea sa para mai frumoasa un pic…

Imparatul a profitat de ocazie si a plecat in Las Vegas cu o servitoare mai tanara, ca de, avea o slabiciune pentru femeile cu sort la brau…doar cu sort la brau…

Vanatorul a ramas in groapa cu furnici, dar deja se imprietenise cu furnicile si nu il mai deranjau intepaturile. De fapt, de la atatea intepaturi ce ii provocau basici pe tot corpul, a devenit el insusi o mare basica! Pana cand nu a mai rezistat si a explodat!

Cei 7 pitici au terminat in sfarsit de numarat banii primiti de la smecher, si au constat ca este vorba de o suma rotunda: 77.777 euro. Cu acesti bani au cumparat 7 bilete pana in Hawaii, unde au ajuns cu un avion Boeing 777. Acolo au agatat 7 gagici pe care le supuneau in fiecare noapte la tot felul de perversiuni: Pofticiosul le punea sa ii gateasca, Filozoful sa ii citeasca, Somnorosul sa ii cante ca sa adoarma, Jegosul sa il impacheteze cu namol, Sadicul sa ii taie limba…dar nu lui ci Pofticiosului…Ion le punea sa sape gradina iar Mofturosul nu era multumit de nimic niciodata. Deci erau fericiti. Pana cand au terminat banii si fetele i-au parasit, si ei s-au intors in padure unde au inceput un proces impotriva statului ca sa  obtina inapoi casuta…

Si uite asa am incalecat pe-o motocicleta si v-am spus povestea completa. Trimite-ti aceasta poveste la inca 7 persoane si in 7 zile vi se va implini o dorinta. Daca nu o trimiteti veti avea 7 ani de ghinion. Dar pentru asta puteti sa spargeti si o oglinda, asa ca mai bine alegeti prima varianta. E pe bune, nu cred ca vreti sa atrageti asupra voastra furia mamei Omida…care e inca la groapa cu furnici.

Nota autorului: nu trebuie sa trimiteti mai departe nimanui aceasta poveste. Stati linistiti, voi astia destul de creduli care ati fi in stare sa o trimiteti ca sa nu atrageti asupra voastra furia mamei Omida…

The End

Made by: Ioan Stoenica (scrisa candva prin 2005 cred).