„I can feel it now… it’s like a fire…”
Un foc ce pare ca va arde vesnic undeva-n inima ta. Dar de ce ar face asta? Ce anume e acolo atat de sigur si profund, incat sa poata rezista aprins si peste-o luna? Dar peste un an? Doi – trei – patruzeci…
E asa usor sa credem ca scanteia care s-a aprins in noi e de fapt flacara aceea vie pe care ne-o doream (poate) atat de mult, incat nu mai stam sa ne gandim, ne aruncam inainte cu ochii inchisi in acel foc. Cand frigul cauzat de lipsa dragostei iti face inima sa-nghete, nu-i de mirare de ce-alergi spre prima flacara ce o simti aprinsa. Si ea va arde si cu ea si lemnele ce-o-ntretineau si la final nu va ramane decat mult scrum, o amintire si poate o pata pe un suflet ce nu mai e de mult timp… alb.
E de-ajuns sa vezi in jur sau sa citesti statistici.
Dar daca vrei cu-adevarat ceva mai mult decat atat, atunci o flacara aprinsa la un moment dat nu e de-ajuns. Dar cum sa iti doresti si sa obtii mai mult, cand nici tu nu esti ceea ce ar trebui sa fii pentru asta?
Si eu mai trebuie sa cresc, caci pe Everest nu se ajunge in papuci cu mainile in buzunar si nici o dragoste mare nu se obtine doar cu dorinta si iluzii.
…
Ioan S.
octombrie 2009.
(imaginea o puteti vedea mai mare aici: by the fire dark)
Ioan Stoenică - pe potecile vieții 
Textu acesta l-am citit acum cateva luni pe jurnale.ro
E plin de sentimente si ai comparat asa frumos focul propriu zis cu focul care care arde undeva adanc in sufletele noastre…
Uneori focul mai aduce o alinare in suflet…
Mi-a placut la fel de mult ca prima data!:)
ApreciazăApreciază
Ce tare ca l-ai citit pe jurnale.ro – de-acolo l-am scos si eu, uitasem ca aici nu l-am pus. Pe atunci cred ca nu aveam blogul asta 🙂 Ma bucur ca ti-a placut dar si ca ti-ai amintit de el – inseamna ca intr-adevar i-ai acordat atentie, si nu doar ai trecut peste el pentru ca e poza interesanta 😀
ApreciazăApreciază
Pai nu stii ca Irina tine minte tot?:D ce-mi place de ea ;))
ApreciazăApreciază