Pe scari cu noroi

Ca sa ajung de la halta Nistoresti (una din cele 3 gari din Breaza) acasa, trebuie sa urc dealul pe cele peste 200 de trepte destul de abrupte si deformate. E un antrenament bun,  mai ales dupa ce vin obosit din vreo tura pe munte.

Acum sunt in tren si am cateva optiuni in privinta situatiei ce se apropie cu repezitorul, chiar fara intarziere.

Pot sa ma gandesc intens la efortul de a urca scarile, sa-mi repet in minte ca va fi (sau este) greu si neplacut, amplificandu-mi astfel emotiile negative… Mai ales ca picura si sigur va fi noroi, ca primaria nu a facut un amarat de sant si toata apa curge pe drumul neasfaltat – si nici lumina nu e! Cum sa urci civilizat dealul, cum sa nu te enervezi, ca deja mi-e groaza de tot!? (recunoasteti tiparul?)

luna pe scari

Sau as putea sa ma gandesc ca de fapt, oricat de greu si neplacut ar fi urcusul, fiecare treapta urcata ma duce mai sus! Spre ceva mai bun! Acasa voi pune blenderul in priza pt un super piure de fructe drept premiu (daca mai prind deschis la Mega) si voi uita urcusul cel greu. Sigur, as putea sa ma stresez  legat de faptul ca daca nu ma grabesc, nu mai apuc sa iau fructe si cine stie, in graba mea imi scrantesc si un picior si atunci cum sa nu injuri primarul si toata clasa politica pt nefericirea ta?

Si uite ganduri negative peste frici nejustificate si inutile, amplificate incontrolat (dar nu incontrolabil) de o minte ce mai mult te darama decat te ajuta. Cum sa poti vreodata sa fii mai bine cand traiesti constant intr-un astfel de tipar? Dar mai exista o varianta! (intre timp am urcat deja scarile, dar la Mega e inchis, am uitat ca e duminica).

Nu poti schimba sau controla tot ce e in jur. Merita sa incerci cu unele lucruri si cu unele vei reusi. Nu cu toate. Asa ca daca lasi starea ta de bine sa depinda atat de mult de ceva exterior (scari, primari, fructe, oameni, job etc), ai putine sanse sa fii fericit. Dar poti schimba modul in care toate aceste lucruri te controleaza pe tine! Modul in care te raportezi la ele, in care le percepi.

Scarile sunt scari, oamenii sunt oameni. Sunt mai rele sau mai bune doar in functie de perceptia ta, de ceea ce TU iti spui despre ele! Daca tu traiesti intre toate cu bucurie, sau alegi sa fii daramat de ceva ce nu ar trebui sa aiba permisiunea ta pentru asta, depinde de tine. Ce alegi? Nu inseamna sa ignori ce e rau, ci doar sa tratezi „raul” cu bucurie. Ai mai multe sanse sa invingi in felul asta. De fapt, esti deja invingator daca reusesti sa fii asa.

Vorba asta, „bucurosi le-om duce toate, de e pace, de-i razboi”, are mult mai mult sens cand reusesti macar sa intrezaresti posibilitatea ca asa ceva sa existe. Oh, si exista! Te poti lupta cu lucruri exterioare la nesfarsit, crezand ca unul din ele te va implini – timp in care, evident, te simti la nesfarsit neimplinit. Sau te poti lupta cu tine, cu interiorul tau, pentru o crestere si o bucurie care sa te treaca apoi altfel prin orice lupta exterioara.

Lupta cu tine insuti e poate cea mai grea, pentru ca nu te ai inca pe tine ca sprijin, asa cum ar trebui. Oamenii ar prefera sa se lupte cu orice altceva decat cu ei insisi. Ar face orice numai sa nu priveasca prea mult in interiorul de care le e groaza, sau frica. Ar face orice sa nu fie prea multa liniste in jurul lor, pentru ca atunci si-ar auzi prea puternic gandurile.

Dar sa permiti linistii sa te inconjoare si sa-ti asculti gandurile cu adevarat, ar putea fi singura cale de le face apoi pe ele sa fie linistite – si de ce nu, utile si bucuroase. Daca duci mereu acelasi gen de lupte, cu aceleasi metode, vei obtine mereu aceleasi rezultate. Nimic nu se schimba in felul asta. Iti e frica de o schimbare? Gandeste-te ca s-ar putea sa fie singura ta sansa reala spre ceva mai bun.

Dar nu trebuie sa ma credeti pe mine in privinta asta. Doar lasati frica de-o parte si fiti sinceri cu voi. Cu alte cuvinte, am urcat si scari, am trecut si prin noroi, poate nu mereu am fructe pentru blender dar am gasit, dupa multe cautari, ceva mai bun.

Once in a lifetime!

Once in a lifetime!

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Prin mintea inimii și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Pe scari cu noroi

  1. Frumoasă poveste. Mulţumesc pentru postare.

    Apreciază

  2. Gabriela Stoenica zice:

    Frumos, ca-ntotdeauna! Multumim ca imparti cu noi bucuriile si… „bucuriile” tale, mai ales ca imbraci totul atat de placut, cu talc, de cum pui in valoare esentialul…
    Sa ne traiesti, ca trebuiesti!
    Drept rasplata, o imbratisare senina, nu senila!

    Apreciază

  3. carmen zice:

    Sunt atat de motivante textele tale… Tu reusesti sa transformi noroiul in „diamante”. Iar asta, imi dau seama, ca la tine vine din sentimentul că viața proprie are un sens, din respectul față de tine însuti, din confortul cu tine însuți și din interesul față de tine însuți. Din interior. O lupta pe care cu totii ar trebui sa o ducem cu noi insine, pentru a capata increderea de care avem nevoie. Doar asa putem adauga valoare lumii (interioare in primul rand) in care traim.

    Apreciază

  4. bine spus !! theoretic e simplu,practic inseamna munca multa!

    Apreciază

  5. e destul de greu sa te rupi de gandurile si luptele tale interioare si nu intotdeauna reusim sa gasim fructele sau frumosul in finalul luptelor noastre….important e sa nu renuntam si sa continuam sa urcam scari…scari spre cetatea sufletului nostru

    Apreciază

  6. seedone zice:

    Pana la urma ti-ai luat blender.
    Nu, nu cu asta m-am ales eu in urma lecturii, dar ma bucur ca ai si tu blender acum.

    Fotografia asta e preferata mea, pe langa cea cu bancuta. Si de-asta cred ca am ajuns sa deschid articolul in aceasta dimineata.
    Imi aduc aminte de o perioada in care textele tale erau motiv de dat jos ochelari si lentile. Cred ca sunt iar intr-un punct d-asta. Nu mai vad mai nimic. Nici cu ochelari, nici fara. Dar e bine, vad ca sunt multe pe care nu le-am citit.

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s