Pe șine fără macaz

Cand eram mic, mergeam deseori cu trenul „la tara”, la bunici. Uneori la Slanic, alteori la Breaza. Mai mult la Slanic.

Intre garile cu rezonanta era Buda – aflata langa Ploiesti. Acolo era locul unde sinele de tren se desparteau: stanga spre Breaza, dreapta spre Slanic. E interesanta despartirea sinelor de tren de la Buda. Cum stie trenul sa intre pe linia de Slanic? Ca nu are volan sa poata face curba!

Tot de mic am aflat ce e acela un „macaz” (desi nu am cautat niciodata termenul in Dex, sa-l inteleg mai bine).

Vedeam din tren cutia metalica masiva, care misca sinele, facand trecerea de la o sina la alta – de la o directie la alta. Practic, o cutiuta metalica, aflata langa sine, le putea influenta atat de mult incat schimba complet destinatia trenului! Mare realizare!

Daca macazul nu ar fi functionat, toate trenurile ar fi curs natural pe aceleasi sine, spre aceeasi destinatie.

Calatorii din tren nu erau neaparat constienti de asta. Ar fi observat macazul doar daca el s-ar fi defectat si trenul i-ar fi dus in alta parte. Dar chiar si asa, nu ar fi injurat cutia metalica si nici trenul sau destinatia noua, ci pe cei aflati in spatele lor, cei ce controleaza si comanda macazul.

Nu e vina trenului daca ajunge intr-un loc gresit, el merge unde il duc sinele. Iar sinele merg in multe locuri, trenul ar putea ajunge oriunde! Depinde de macaz sa il directioneze, dar de oameni sa aleaga si sa comande unde! Daca ei dorm, trenul merge natural, unde il poarta sinele. Spre un loc frumos sau spre dezastru, nu se stie. Daca in spatele macazului ar fi mereu cineva treaz si vigilent, care sa comande, trenul te-ar duce unde ai vrea tu!

Tie cine iti controleaza si comanda macazul? In mintea ta sunt o multime de sine de tren, infinite intersectii, directii si destinatii. Si deci, o multime de macazuri.

De obicei nu suntem constienti de ele, prea ocupati sa conducem trenul nostru prin viata. Dar de fapt nu il conducem, il lasam sa curga natural pe sine, cu toate macazurile blocate. Rar schimbam vreun macaz si astfel trenul merge practic la nimereala, oriunde il (ne) duc sinele.

La fiecare intersectie din viata noastra, la fiecare situatie, gand, problema, emotie, exista un macaz. Ruginit si uitat, dar functional! De el depinde ce directie vom urma in continuare, ce ganduri ne vor insoti, cu ce emotii vom trai.

In orice situatie, noi avem la indeminte un macaz – putem face o Alegere Constienta, in loc sa alunecam la nimereala, inconstient, fara control.

Poti alege unde sa mergi sau ce sa faci in vacanta schimband un macaz din mintea ta, dar in acelasi mod poti alege de exemplu cum sa te simti cand cineva iti face un rau, cand pierzi ceva sau cand ai un obstacol de depasit.

Pentru ca nu stii cum sa schimbi macazul (sau nici nu esti constient ca ai unul), ai impresia ca uneori nu exista alternative. Esti pe sine si atat, fara vreo putere. Daca ti se intampla ceva neplacut, aluneci natural spre o stare neplacuta – desi ea nu e obligatorie!

Nimeni nu ti-a zis ca se poate altfel, la nimeni nu ai vazut ca reactioneaza altfel, asa ca ai crezut ca e normal. Nu e! Macaz exista pentru orice situatie. El nu schimba situatia ci doar modul in care tu mergi mai departe. Mai trist sau mai vesel, asta ar putea fi o Alegere, daca am deveni Constienti de macaz.

Mi s-a stricat de curand aparatul foto, de care depindeam pentru realizarea emisiunii mele – si momentan nu imi permit unul nou. Situatia poate ca e grea, dar am un macaz, asa ca felul in care ma simt e Alegerea mea, si nu vreau sa fie o alunecare inconstienta pe sinele puse in fata de aceasta situatie. Vreau sa creez situatii, nu sa fiu creat de ele. Sau mai bine zis, distrus de ele. Asta am facut destul.

Exista macaz pentru orice. In orice moment poti schimba un macaz si poti alege niste sine mai bune. Cand apare o situatie, un gand, aminteste-ti de macaz! E ruginit si greu de manevrat la inceput, dar potentialul e urias! Nu-ti lasa trenul sa stationeze in „Buda”, trage de macaz si alege o directie! (nu neaparat o destinatie).

Destinatia e mai putin importanta, important e felul in care te simti in trenul tau. Tie cine iti comanda macazurile?

piatra craiului vazuta din gara bartolomeu - la apus

Ioan Stoenică, 3 august 2014 (in timp ce asteptam trenul de Brasov intarziat, in gara din Breaza).

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Prin mintea inimii. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s