Copiii mici au niste jucarii foarte interesante, gandite in asa fel incat sa fie potrivite varstei lor – sa le dezvolte imaginatia sau anumite abilitati, sa le ofere anumite cunostinte care sa le fie utile in dezvoltarea lor. Nu ar trebui doar sa-i tâmpeasca si atat, cum sunt multe din „jucariile” pentru adulti.

Intre aceste jucarii, ceva clasic: forme de plastic sau de lemn, care trebuiesc potrivite intre ele. Ai un triunghi de lemn, pe care trebuie sa-l introduci intr-o gaura in forma de triunghi de pe o placa de baza (ca sa vorbim in termeni mai tehnici – sa priceapa si adultii ceva). Cercul va intra in gaura in forma de cerc, iar patratul de lemn, evident, in gaura in forma de patrat. Asta desigur, doar daca ai inteles cum functioneaza lucrurile. Pana si maimutele inteleg lucrul asta, nu doar copiii.

Adultii insa uita complet acest joc atat de important! Cand sunt mari, oamenii efectiv nu mai stiu sa potriveasca formele intre ele. In loc sa puna patratul in patrat, ei se chinuie sa puna patratul in cerc. Dar se chinuie foarte mult uneori, aproape că sar cu picioarele pe pătrat încercând să-l înghesuie în cerc!

Se intampla asta in multe tipuri de situatii, dar poate cel mai evident se intampla in relatia dintre El si Ea. Mie mi se pare amuzant ca oamenii intai se indragostesc si abia apoi incep sa cunoasca, dar cam asa se intampla cand nici pe tine nu te cunosti suficient, nici ce vrei nu esti prea sigur si traiesti si cu impresia ca e nevoie de timp ca sa cunosti un om – așa că nu faci nimic eficient pentru a-l cunoaște cu adevărat. Nu de timp e nevoie, ci de implicare – de capacitate de intelegere, de cunoastere. Altfel da, stai 10 ani langa un om ca sa ajungi la concluzia ca hei, nu e prea potrivit tie…

La 15 ani, toate fetele au impresia ca au gasit baiatul perfect (sau potrivit). Aproape toate se înșală.

Si despre aceasta potrivire e vorba in jocul cu formele.

Anunt important: unii oameni NU sunt potriviti impreuna!! Nu se potrivesc, nu se vor potrivi niciodata si nu vor putea niciodata sa formeze un cuplu fericit. Chiar daca la un moment dat ai simtit foarte puternic ca s-ar putea intampla asta.

Indragostirea aceea oarbă, de la început, nu te lasa sa vezi faptul ca tu esti patrat si celălalt e cerc – si cand colturile patratului incep sa iasa la iveala (in principiu dupa cateva luni) inevitabil lucrurile se complica – si de obicei se ajunge la statistici: „dragostea eterna dureaza doar 3 ani”. Cel mai comic e cand lumea zice: „cum, dar va statea asa bine impreuna…” :))

Daca exista sentimente puternice dar si dorinta, bunavointa, comunicare, atunci poti incerca sa slefuiesti colturile patratului un pic. Poate si cercul isi mai pătrățește forma și poate până la urmă se poate ajunge la o potrivire, fără să renunți prea mult la cine ești tu de fapt. Nu va fi o potrivire perfectă, dar suficientă ca să intre pătratul în cerc și lucrurile să funcționeze. Cât de bine vor functiona in felul asta, știe fiecare pentru el. Uneori poti accepta niste compromisuri, alteori compromisurile te vor distruge.

Dar acum vine partea interesantă, pe care adulții nu vor să o accepte (sau pur si simplu nu o realizeaza): E ok sa încerci să șlefuiești colțurile pătratului ca să ajungi la potrivirea necesară. Dar dacă pătratul are latura de 100 de cm și cercul are diametrul de 10 cm, nu vei reuși niciodată să bagi pătratul în cerc! Oricât ai încerca să șlefuiești colțurile! Si mai important: nici nu trebuie!

Sa explicăm matematic: Dacă diametrul cercului este 10 cm, asta inseamna ca diagonala unui patrat inscris in cerc este de 10 cm. Ca sa aflam lungimea unei laturi, folosim teorema lui Pitagora (daca o mai stim). Ipotenuza la patrat = suma catetelor la patrat. Adica 10 la patrat (100) = A patrat + A patrat (ca e vorba de catete egale).

Ceea ce inseamna ca laturile trebuie sa aiba fiecare un pic mai mult de 7 cm. Astfel, ca sa poti insera un patrat intr-un cerc cu diametrul de 10 cm, ai nevoie de un patrat cu latura de circa 7 cm. Daca patratul are latura de 100 de cm, n-ai decat sa incerci sa șlefuiești colturi până la 70 de ani – lucrurile nu vor fi niciodată așa cum vrei.

Ce e de făcut mai departe e desigur alegerea fiecăruia. Poate fi o provocare sa te lupți toată viața să schimbi un om, să-l transformi dintr-un pătrat într-un cerc. Dar asta înseamnă că tu nu pe acel om îl voiai și îl iubeai, ci pe un altul pe care nu l-ai găsit – și pe care încerci să ți-l creezi. Sau poți să-ți dai seama că mai înțelept e să lași pătratul să fie pătrat (nu e ceva greșit să fii un pătrat) și să găsești ceva mai potrivit ție. Dar de asta ar trebui să-ți dai seama la început, nu după 3 ani!

Oamenii vor să potrivească un pătrat într-un cerc. Sau altfel spus, își doresc o găină, găsesc o curcă și se chinuie uneori toată viața încercând să transforme curca în găină. Singura șansă să se întâmple asta e să faci o mare ciorbă – poate atunci nu vei sesiza diferențele. Dar nici nu o vei mai avea vie lângă tine, reală – așa cum era ea.

E important să reușești să-ți dai seama ce formă are omul de lângă tine, ce formă ai tu și în ce măsură aceste forme se pot potrivi. Tragedia nu e dacă ele nu se potrivesc, tragedia mai mare e când trăiești nefericit toată viața, încercând să transformi curca în găină, în loc să accepți faptul ca asta e, curca este curcă și nu o poți schimba. Si e naiv să dai vina pe ea pentru asta, dar și să te chinui să o schimbi.

Imaginează-ți că ai o curcă în față. Acum imaginează-ți că îi strigi insistent si frustrat: „fii găină!! fii găină, n-auzi!?! hai, mai repede!!”. Nu e vina curcii că e curcă, dar tu ai o problemă dacă voiai o găină și în loc să cauți o găină, preferi să pierzi timp încercând să transformi o curcă într-o găină.

Iar această încercare devine tot mai insistentă și agresivă, până când curca se satură și pleacă, sau până când tu te saturi și pleci. Cu surle și trâmbițe și multă suferință și frustrări, cel puțin pentru unul din cei doi. Pentru că această renunțare nu se întâmplă în mod voit, conștient. Se întâmplă forțat. Pentru că nu ești în stare să accepți că ai făcut o greșeală, să accepți că trebuie să renunți. Dacă ai accepta asta, atunci ai putea să o faci cu demnitate, sau chiar cu bucurie. Pentru că realizezi că de la un punct încolo, e singurul lucru pe care-l mai poți face ca să ai șansa la ceva mai bun.

Plus că… e drept că amândouă păsările au aripi și cioc, dar cât de orb ai fost să nu-ți dai seama de diferențe? Bine, poate si curca să creadă că e găină la un moment dat și să te facă să crezi că este, dar asta ține de cât de bine se cunoaște ea și cât de bine știi tu să faci diferența între o găină autentică și o imitație de găină.

Se pot spune foarte multe despre subiectul ăsta, care mie mi se pare atât de important și interesant. Mai amintesc însă doar o variantă (pe lângă aceea de a lăsa curca și a căuta găina potrivită): în loc să încerci să pui pătratul în cerc, să transformi curca în găină, ai putea încerca să lași cercul să fie cerc, pătratul să fie pătrat și pur și simplu le-ai așeza unul lângă altul, bucurându-te de diferențele dintre cele două forme. Oricum la un anumit nivel, conținutul cercului și al pătratului este identic. Depinde ce te interesează mai mult la un om. Dacă două forme diferite pot trăi în mod frumos și sănătos una lângă alta sau dacă e nevoie de forme mai potrivite, asta depinde de cum e fiecare dintre cei doi.

Ca o relație să poată funcționa în felul ăsta contează mult ce fel de cerc ești, ce fel de pătrat ești. Cât de înțelegător, de capabil, de plin de iubire, de cald și de calm.

Pătratul și cercul pot reprezenta și alte aspecte din viață, nu doar relația barbat-femeie. Poate fi vorba si de relatia pe care o ai cu jobul tau, sau de anumite pasiuni, sporturi, activitati etc. Ceea ce inseamna ca, pentru relatii armonioase de orice fel, ajută să-ți cunoști și înțelegi forma și apoi să cunoști și să înțelegi formele din jurul tău, tot mai mult. Ca să vezi cum poți trăi cu ele, în ele, într-un mod împăcat, liniștit și cât mai bucuros. Și apropo: dacă nu suntem împăcați și bucuroși, înseamnă că încă e ceva ce nu facem bine. Pentru că lucrurile nu așa ar trebui să fie.

Fă ciorbă din legume, nu din viața ta! Ca să nu devii tu o legumă.

…

Ioan Stoenică, 7 august 2014.