De curând am deschis, după mult timp, televizorul de la Breaza. Ocazie bună să văd și eu ce se mai întâmplă… pe Discovery. Printre altele, o emisiune despre case (sau căsuțe) construite în copaci – si una despre magazii vechi, prăfuite, în care poți găsi o mulțime de lucruri valoroase sau interesante.

Cine nu și-a dorit, măcar când era mic, o căsuță în copac? Mie încă mi-ar plăcea!

Când eram mic chiar am construit un fel de adăpost de lemn, dar sub copac – că era mai ușor. Am înfipt arac lângă arac, în formă de pătrat, i-am pus un acoperiș nu mai știu cum și o băncuță în interior și chiar ne-am jucat acolo o vreme. Era o căsuță drăguță. Construită fără niciun fel de unelte – doar cu ce aveam la dispoziție.

Se pot construi și se pot face multe doar cu ce ai la dispoziție, mai ales când ești copil – că atunci imaginația și dorința de ceva bun sunt mai puternice decât neîncrederea în forțele proprii și frica de eșec. Nu vei realiza prea multe cu gânduri de genul „nu pot, e prea greu, n-am ce-mi trebuie…”. Care e prima unealtă pe care o poți folosi și pe care o ai mereu cu tine? Știi? 🙂

Legat de căsuțe de lemn, mereu m-am gândit că la un moment dat, voi construi împreună cu eventualii mei copii, o căsuță drăguță într-un copac. Nu doar “pentru” ei, ci alături de ei! E important să ia și ei parte la ceea ce faci. Dar destul despre căsuțe de lemn, că nu despre ele voiam să vorbesc. Și tu poți la fel de bine să fii o „căsuță”.

Ca adult, ai mult mai multe lucruri la dispoziție. Poți să cumperi materiale, să cumperi uneltele necesare, poți construi lucruri mai mari și mai frumoase, ba chiar și mai durabile. Dar prea puțin aceste lucruri pot duce la un sentiment de împlinire, oricât de mare ar fi casa pe care o construiești. Obții cel mult o satisfacție de moment, sau o mulțumire pentru ceva ce ai făcut. Nu vei face niciodată îndeajuns ca să te simți împlinit, dacă lucrezi doar cu astfel de materiale.

Dar sunt lucruri de care adulții nu-și dau seama atunci când își construiesc propria lor viață – pardon, căsuță!

Își doresc să construiască lucruri minunate, de care să se bucure, dar de multe ori nu se apucă de ele pentru că așteaptă să pice din cer niște unelte magice, care să-i ajute să facă ceva. Sau dacă s-ar putea, să pice din cer căsuța gata făcută, direct în copac!

Și așteaptă, se uită în sus, se gândesc ce frumos ar fi să aibă căsuța din copac… și uită că acea căsuță nu se construiește singură! E nevoie de implicare pentru a o realiza. Dar e greu să te implici când nici tu nu crezi în tine sau în dorințele tale. Alții de ce ar crede, in cazul ăsta?

„Da, da, dar cum să construiesc ceva frumos din mine, când nu mă pricep și nici timp nu am?”. O mentalitate tare amuzantă. E ok, nu trebuie să construiești! 🙂 Poți la fel de bine să nu faci nimic și să mergi mai departe ca și până acum. Nimic nu se va schimba, dar măcar cu ceea ce ai și simți acum ești obișnuit. Dacă asta e ceva bun sau nu, fiecare știe pentru el.

Pentru unele căsuțe nu trebuie să te duci la niciun magazin ca să cumperi cele necesare. Ai toate materialele și uneltele depozitate în beciul propriu, s-a depus praful pe ele de când n-ai mai coborât acolo. Deh, frica de întuneric. „Beciul propriu” e un loc incredibil. Având în vedere că oamenii își „moștenesc” casa, ei nici nu știu, de cele mai multe ori, ce se ascunde în beciul casei lor. De căutat nu caută, pentru că o comoară e mult mai probabil să se găsească la magazin decât în beciul casei tale, nu? Vrei o lanternă totuși?

Căsuțele din copac sunt super. Dar ele nu cresc în copaci precum fructele, că așa e natura. Dacă vrei să urci câteva crengi, nu e de ajuns să stai la baza copacului și să privești cu dor în sus. Dacă vrei fructe, nu spre fructele ce nu mai apar trebuie să privești pierdut și plin de poftă, ci spre rădăcinile copacului tău! Dacă îngrijești rădăcina, fructele oricum vor apărea – că așa funcționează lucrurile. Nu poți să sari etape, nu poți să faci fructe fără o rădăcină sănătoasă… Dar da, poți să îți ignori în continuare rădăcina, sămânța, miezul, beciul și să te miri de ce ești singur și fără fructe dulci sau căsuță minunată în copac.

În loc să te limitezi, crezând că nu ai la îndemână nu știu ce unelte scumpe și importante, „coloreaza folosind culorile pe care le ai”! Du-te în beciul încuiat, de care poate ți-e frică, scoate de acolo uneltele pe care le ai, curăță-le de rugină, fă-le să strălucească și apoi… de la strălucirea lor și a ta, căsuța se va preda ție. Dacă faci lumină și curățenie în beci, ai să descoperi acolo o mulțime de unelte prăfuite, dar atât de utile!

„Coloreaza folosind culorile pe care le ai” – e un indemn foarte bun! Nu înseamnă să colorezi totul verde și să te mulțumești cu atât, dacă doar verde (crezi ca) ai la dispoziție. Înseamnă ca având verde, poți totuși să faci ceva minunat – dacă gândirea ta e de genul „hai să văd ce pot să fac cu ce am” și nu de genul „nu pot să fac mare lucru fără altceva”. Și în același timp, poți încerca să faci rost și de alte culori. Pe care, s-ar putea să fii surprins, le vei găsi mult mai ușor după ce ai început să colorezi cu verde! Și desigur, le vei găsi mult mai aproape decât crezi.

Culorile și uneltele, tot ce ai nevoie pentru a fi  mai bine, se află în tine. Sau sa păstrez metafora, „in beciul tau” – că așa e poate mai ușor de înțeles. Îngropate adânc, prăfuite, uitate, ignorate. Poți da vina pentru ce-ți lipsește pe alții, sau pe soartă, dacă ești la un nivel mult mai înapoiat, sau poți să ajungi în punctul în care realizezi că tot ce ai nevoie, poți crea, poți scoate din tine. Pentru că până la urma, e vorba de un bine care nu are legătură cu ceva material, ci cu ceva psihic, spiritual. Cum îmi place mie să spun, „its all in your head!” (e totul in capul tau). Si binele si raul. Nu trebuie decât să înveți să le vezi și apoi să înveți să le gestionezi.

Dacă privitul în sus (afară) nu face căsuța din copac să apară, încearcă să privești un pic în jos (înăuntru).Și dacă ajungi să simți și să înțelegi că ai totul la îndemână (sau la „indeminte”), ce ai alege să construiești? O căsuță urâtă, care stă să cadă și care miroase urât? Sau o căsuță unde oricine și-ar dori să intre?

Important e să-ți dai seama că poți și că ai deja tot ce-ți trebuie – nu trebuie să faci rost de lucruri suplimentare. Doar să le găsesți pe cele pierdute. Și apoi… Căsuță în copac sau tobogan de la fereastra copiilor spre curte, tu alegi ce să construiești (mai întâi)

…

Ioan Stoenică, 11 august 2014.

(foto: Paul Pătrățanu)