Astazi, un accident regretabil a facut sa fiu toata ziua pe drumuri, fara apa la mine. Asa ca acum sunt la terapie intensiva la gura sobei – cu perfuzie cu suc de mere + sfecla si ceva cu ciocolata.

Nu va ingrijorati pentru mine, voi fi bine si in forma cat de curand!

…

În urmă cu ceva timp am postat pe facebook această imagine, cu descrierea de mai sus. Mă așteptam la ceva râsete de la oameni, pentru că asemănarea între punga de suc și o perfuzie era foarte mare, iar ideea de a face perfuzii cu suc de sfeclă mi se părea foarte comică – mai ales că mi-am intrat bine în rol și am pozat artistic, ca de pe patul de spital. Spital cu sobă, evident.

Multe din reacții au fost însă neașteptat de lipsite de înțelegere. Nu mi-a venit să cred că mulți oameni au crezut că am pățit ceva, s-au grăbit să-mi ureze sănătate, ba chiar să mă sune să vadă dacă sunt ok. Ceea ce era comic pentru mine, dar și interesant în același timp. Cum poți să citești cele două rânduri din deschiderea textului și să crezi că am pățit ceva? Scrie acolo clar ce am pățit: am stat pe drumuri toată ziua, fără apă la mine. Așa că seara m-am hidratat serios cu suc de mere + sfeclă. Ca să vezi cum o poză NU face cât o mie de cuvinte. Uneori, nici cât 30 de cuvinte. Dar ce ușor e să te lași păcălit de ea, dacă nu ești atent.

Deși descrierea explica ce s-a întâmplat (într-un mod comic aș zice), ceea ce multi oameni au citit însă din statusul meu, a fost, atenție, asta: „Astăzi, un accident regretabil m-a făcut să ajung la terapie intensivă, pe perfuzii”. Pentru asa anunt, poza era foarte sugestivă, orice spital are o cameră de urgențe dotată cu sobă! Și perfuzii cu robinet. Apropo, dacă e vorba de sânge (cum pare din poză), se cheama transfuzie, nu perfuzie. Nu știu dacă există perfuzii cu ceva atât de roșu. Oricum, punga mea de suc avea robinet, nu ac!

Dar, în același spirit de observație (complet absent), ceea ce au văzut cei mai mulți în poza mea a fost o pungă cu sânge. Ce să mai, trebuie să recunoașteți, efectul poză + descriere a fost maxim. Puteam eventual să dau și un număr de cont pentru donații, la cât de neatenți sunt oamenii la detalii.

Deși mi se pare în continuare foarte comic faptul că unii oameni au înțeles greșit statusul meu, ceea ce mi se pare mai important e felul în care oamenii sunt obișnuiți să privească lucrurile în mod superficial. Deși urările de sănătate pot fi trecute la intenții bune, eu nu pot să nu văd ignoranța de care dau oamenii dovadă uneori. Sau de multe ori. Și nu mă interesează dacă se supără cineva de la această afirmație – este pur și simplu o observație a faptelor, a oamenilor, a reacțiilor. Mesajele cu urări de sănătate în acest caz au venit în urma unei ignoranțe clare și a superficialității cu care lumea tratează lucrurile (și nu doar pe facebook).

Dacă pe mine într-o anumită situație m-ar caracteriza, să zicem, prostia, e ok – am învățat să primesc acest lucru atunci când mi se atrage atenția – pentru că asta îmi dă șansa să schimb ceva, să devin mai bun. Dacă doar m-aș supăra și aș nega, adio creștere! Dar oamenii nu își doresc așa ceva, ei vor să stea comod în cutiuța egoului lor, unde au impresia că totul e perfect.

Foarte probabil, mulți oameni nici nu au citit descrierea în intregime! Era și lungă tare, nu? Poza a fost de ajuns – și, fiind o poză mică și neclară, cine a mai stat să analizeze ce e în ea de fapt? E roșu? E clar, e sânge! Plus că între primele (și singurele) cuvinte citite erau cuvintele „accident regretabil”. Deci „vai, ce ai patit? sper sa te recuperezi repede!” Cum adica ce am patit? Scria foarte clar in descriere! Sigur, un om orb nu ar putea să citească descrierea – dar în cazul ăla, cum a văzut poza? Hmm… poate nu cu ochii era o problemă.

M-am gândit apoi că există o legătură între reacțiile acestea și succesul pe care știrile de la ora 5 îl au. Oamenii caută violența, caută morți, dezastre etc, se hrănesc cu astfel de informații – de multe ori, fără să-și dea seama. De aceea nu reușesc să mai vadă lucrurile limpede, văd distorsionat: e ceva roșu undeva? Clar e sânge! Aoleu, cine a mai murit? Cu cât e mai cunoscut, cu atât e mai interesantă moartea. Pare interesant dacă e la televizor, dacă e în curtea altcuiva. Dacă ajungem noi la televizor în felul ăsta, probabil nu mai e la fel de interesant. Dar alții tot s-ar uita. Nu din prea mult drag ce le este de persoana în cauză.

Cine știe, poate dorința asta inconștientă de a căuta violența și moartea vine din faptul că în ceea ce ne privește, noi ignorăm complet aceste aspecte: noi nu vom muri, nouă nu ni se va întâmpla nimic rău vreodată, așa că nu trebuie să ne gândim la asta într-un mod care să ne ajute. Și atunci vine inconștientul să ne amintească, făcându-ne să privim violența și moartea din jur, poate-poate reușim așa să ne dăm seama că ele există și noi nu suntem imuni – realizare care ne-ar putea apoi întoarce atenția spre ceva mai mare.

Să revenim. Mai întâi, ca să fie clar, menționez că nu am sfeclit-o! Dar sucul ăla de mere+sfeclă de la Mega e incredibil de bun!

Există conceptul de a citi pe diagonală un text. Niciodată nu mi-a plăcut. Mi s-a părut mereu că este o lectură superficială – mai ales dacă era vorba ca cineva să-mi citească mie textele în felul ăsta. Îmi dădeam apoi seama că, deși textul era „citit” („pe diagonala”), mesajul și detaliile nu erau la fel de bine percepute. De fapt, de multe ori, se putea spune că degeaba „a citit” – pentru că înțelegerea lipsea. Dar asta depinde și de cel care citește, unii cu siguranță pot citi mult mai eficient un text. Știți că există și exerciții pentru a-ți dezvolta viteza de citire și sunt oameni care pot citi o pagină de carte în câteva secunde. Bine, poate nu e corect spus că o „citesc”, dar reușesc să asimileze informația din acea pagină în câteva secunde.

Asta ar fi super, dar oamenii nu asta fac. Oamenii observă doar cuvinte cheie, scoase în față de subconștient în mod selectiv – și pentru că nu există o atenție conștientă pe text, pe mesaj – ci doar acțiunea inconștientă de a produce interpretări legat de tot ce ne înconjoară, atunci acele cuvinte cheie, scoase din context și unite unele cu altele, formează un cu totul alt mesaj. Cum s-a întâmplat cu postarea mea.

„Astazi, un accident regretabil a facut sa fiu toata ziua pe drumuri, fara apa la mine. Asa ca acum sunt la terapie intensiva la gura sobei – cu perfuzie cu suc de mere + sfecla si ceva cu ciocolata.”

Vă dați seama în ce mod percep oamenii lucrurile din jurul lor, dacă funcționează după aceste principii? Cum singuri selectează din jur răul și și-l bagă în minte și-n suflet? Și așa se întâmplă! Totul este distorsionat, dar nu mereu aceste distorsiuni sunt atât de evidente ca în exemplul meu. Trebuie pornit de la evident la subtil, atenția trebuie condusă spre o înțelegere mai profundă – dar… cum să fac asta, de pe patul de spital, cu perfuzii în gură? De fapt… de multe ori, acela e momentul in care oamenii inteleg ca trebuie sa schimbe ceva. Pacat ca trebuie sa astepte atat de mult pentru a intelege asta. Uneori nu apuci sa ajungi pe patul ala – si nu pentru că ar fi aglomerat în spitale.

Faptul că atenția oamenilor este selectivă e de înțeles. Cine are timp sau interes să observe cu atenție tot ce e în jur, sau ce se întâmplă altora? Eu nu am! Dar dacă atenția tot e selectivă, de ce ne concentrăm pe aspectele neplăcute ale vieții mai mult decât pe cele plăcute? Ce câștigăm din asta? Vreo bucurie venită din faptul că alții o duc mai rău ca noi? Ce relevanță are de fapt asta? Mult mai util ar fi să ne vedem propria viață mai atent – să vedem că de fapt suntem, probabil, sănătoși (nu neapărat și la cap), nu murim de foame sau de sete, avem unde sta, avem oameni în jur… așa că nu o ducem chiar așa rău cum ne place să credem.

Problemele vin de multe ori doar din faptul că noi nu mai vedem aceste aspecte, ci doar pe cele care ne auto-îngroapă și mai mult în stările noastre. Nu poți să te plângi că ești într-o groapă, dacă tu sapi de unul singur la ea. Scoate un pic capul din groapă și privește în jur: fiecare își sapă propria groapă, nu e de fapt nimeni care să sape cu adevărat la groapa ta! Doar tu poți face asta. Și nu-ți face griji, nu contează dacă lopata altuia e mai bună sau mai frumoasă ca a ta. Pământul e la fel. Există însă oameni care, în loc să-și sape singuri groapa sau să se concentreze pe groapa altora, și-au dat seama că e mai bine să facă ceva bun în viața asta. Și-atunci au pornit pe un drum. 

Astazi, un accident regretabil a facut sa fiu toata ziua pe drumuri, fara apa la mine. Asa ca acum sunt la terapie intensiva la gura sobei – cu perfuzie cu suc de mere + sfecla si ceva cu ciocolata.

Ioan Stoenică, martie 2015.