Un’ te duci tu mielule?

Mary had a little lamb…

Intr-o zi, ea iesi sa faca o plimbare prin padure, avea nevoie de aer curat si de culorile naturii pentru a-si umple sufletul dupa o iarna rece si gri… Si, pentru ca mieluselul ii era tare drag, il lua si pe el cu ea… Peste tot unde Mary se ducea, venea si mieluselul.

Erau nedespartiti cei doi, pentru ca Mary avea nevoie mereu de prezenta unui suflet cald langa ea, avea nevoie sa nu se mai simta singurica, si mielul avea nevoie de cineva care sa-l ingrijeasca, sa-i dea sa manance si sa se joace cu el… Fiecare avea mereu grija de nevoile celuilalt si astfel cei doi erau tare fericiti impreuna…

In acea zi insa, pentru ca zapada se topise, Mary se opri pentru o clipa sa adune cateva floricele mov… Lasa mielul undeva langa un smoc de iarba gustoasa, in timp ce ea isi indrepta atentia spre frumusetea acelor floricele… Floricelele respective o bucurau, dar nu se putea bucura singura de ele, trebuia sa le arate si prietenului ei drag… Se intoarse spre el, dar acesta nu mai era…

Parea ca disparuse cu totul cat ea privise in alta parte… Incepu sa il caute disperata, dar mielul parca intrase in pamant! Ceea ce se si intamplase! Din curiozitate, simtind ca fetita e ocupata cu alte lucruri si nedorind sa o deranjeze cu jocurile sale prostesti, el intrase intr-o vizuina de vulpe, si se avantase prin acel tunel ingust pentru a vedea ce se ascunde la capat…

Mary il striga si il cauta, dar el nu o auzea, era prea adanc intrat sub pamant…

Fetita incepu sa alerge prin padure in cautarea lui, dar nici urma de el… Seara se apropia, si ea risca sa nu-si mai gaseasca drumul catre casa, de aceea, cu speranta ca mielutul o luase inainte, pleca din padure…

Spre norocul lui, vizuina era goala. Vulpea era plecata, pacalind undeva in partea cealalta a padurii un urs naiv, explicandu-i acestuia cum sa prinda pesti cu ajutorul cozii…

Iesind din vizuina, mielutul se trezi singur, si noaptea aproape ca se lasase… Incepu sa o strige pe fetita lui draga, dar nu primi niciun raspuns… Mielutul regreta acum curiozitatea care-l indepartase de Mary, in timp ce Mary regreta buchetul de flori care o facuse sa-l piarda din vedere pe mielut…

Dimineata il gasi pe acesta ghemuit la baza unui copac cu radacini mari iesite in afara, si langa el, un om il privea cu ochii stralucind… De-te sa fuga, dar jap! Omul il prinse.

„Pune-ti mana pe Vasilicaaaa, sa va mearga bine tot anuuul! Puneti mana pe Vasilicaaa!” striga omul intr-o gara aglomerata, tinand mielutul singur si speriat in brate…

 …

Ioan Stoenica (2008)

Anunțuri

Despre Ioan Stoenică

Nascut primavara, crescut vara, iubit si plans toamna, reinviat iarna. Incerc sa-mi urmez inima, ajutand-o cat mai mult cu ratiunea.
Acest articol a fost publicat în Povesti cu suflet și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Un’ te duci tu mielule?

  1. simona zice:

    Cel mai trist lucru pe care l-am citit vreodată!

    Apreciază

Cum ți s-a părut?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s